317,682 matches
-
mai fragilă decît se credea... Critica, la fel ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență. M.C.: Lărgirea poeticii de la literar către artistic este vizibilă în FiguriV, mai ales în eseul, secvența cum ați spus, Arta în cauză. Faptul acesta vine poate dintr-o nevoie de precizare, de nuanțare față de Opera Artei? G.G.: Nu, nu cred. Eu continuu aici dar într-un mod mai degajat, mult mai relaxat, mai destins, lărgirea estetică pe care am propus-o în
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
pe terenul esențialmente teoretic din Opera artei, dar deschiderea spre alte arte o mențin și o voi menține în măsura posibilului în toate operele mele, dacă vor mai fi și altele... Acest capitol, această secțiune de dimensiuni mici, Opera în cauză, e un fel de continuare mai eseistică la Opera artei. Dar cu toate acestea, în Figuri V e mai mare interesul pentru literatură, asta nu pentru că țin să revin la literatură ci pentru că lucrurile s-au prezentat astfel, ceea ce bineînțeles
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
de români și unguri" Sau reproșul la adresa acordării unui premiu unui neromân: "În anul 1979, Eugen Jebeleanu este coautor, alături de George Macovescu, al acordării Marelui Premiu al Uniunii Scriitorilor lui Meliusz Joszef, prieten de tinerețe". Ca și reluarea reproșului în cauză, concomitent cu expresia solidarizării cu un alt național-ceaușist, semănător de discordii: "Filomaghiarismul acestui premiu prevestește acțiunea de mai tîrziu împotriva cărții "Cuvînt despre Transilvania". În timp ce Uniunea Scriitorilor îl îmbrățișa pe Meliusz Joszef, acesta respingea scriitori ca Ion Lăncrănjan". Mai limpede
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
înseamnă asta? Lichidarea concurenței, deoarece criteriul prețului este unul eliminatoriu la licitațiile pentru manualele școlare de cînd Ecaterina Andronescu a devenit ministru al Educației. Sau de când Vasile Molan a ajuns secretar de stat ? Fiindcă regulamentul licitațiilor care dau cîștig de cauză eliminatorie manualelor sale a fost stabilit pe vremea cînd fantomaticul autor bîntuia în carne și oase prin minister în calitate de secretar de stat.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
potrivit cu cea de-a doua teorie a sa privind structura aparatului psihic: sine, eu și supraeu. Pentru prima traducere a lui Freud în limba engleză, James Strachey alesese, nu fără controverse, o soluție care până la urmă a avut câștig de cauză, anume echivalarea în latinește a tuturor celor trei termeni prin id, ego și superego. O dată cu abordarea în 1999 a impunătorului tratat al lui Thomä și Kächele (semnalat, la vremea sa, în cadrul lecturilor la zi), traducătorii Editurii Trei renunță, în ceea ce privește termenul
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
dl Virgil Ierunca! Ni se relatează apoi istoria unui "protest" care a avut loc la Editura Politică, "revolta celor trei Gheorghe": Vasile Gheorghe, Alexandru Gheorghe și... Gheorghe Gheorghe (deci, formal, patru Gheorghe!), care au plecat de la constatarea că instituția în cauză era "parazitată și exploatată" de persoane cu o orientare dogmatică, evident alogene și ele. Poanta este cu sare și piper naționalist din belșug: În cele din urmă, Walter Roman a ținut să se declare... român, afirmație incredibilă, în fața căreia adjunctul
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
apare incriminat, din acest punct de vedere, I. Ludo, care în Răspîntia, "revista pereche a Orizontului lui Sașa Pană", s-a rostit în legătură cu "marile figuri ale culturii și literaturii române". Nu intră aci în chestiune justețea sau injustețea aserțiunilor în cauză, ci nota lor etnică, reliefată cu o înverșunare hitleristă: "Apărător, încă dinainte de război, al intereselor evreiești, I. Ludo se înfățișează acum ca misionar al comunității evreiești, hotărît să se răfuiască, o dată pentru totdeauna, cu naționalismul șovin și cu antisemitismul românesc
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
și, respectiv, I. Ludo, făcuseră din mers, fără suficientă metodă". Cărții, e drept, apologetice, a lui Felix Aderca, închinate lui C. Dobrogeanu-Gherea i se dibuie același substrat antiromânesc: "Autorul, dezertat din cenaclul teoriilor estetice lovinesciene în tabăra literaturii subordonate unei cauze sociale, ni-l înfățișează pe Gherea ca un produs exemplar al Răsăritului (se subînțelege: slav și comunist), venit să întemeieze într-un mediu social, cultural și politic inferior, cel românesc, un curent de idei generos, modern, superior și revoluționar". Pînă
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
de tiraj. A te gospodări pe seama necuviinței, ba chiar a ticăloșiei altuia mi s-a părut prea în ordinea lucrurilor de astăzi. Când, deplasându-se camera, a apărut pe întreg ecranul figura resipiscentă a dlui Ion Cristoiu, potențialul plătitor în cauză, ca prin farmec mânia mi s-a stins, o stare de vie mulțumire, altoită pe veselie și confort sufletesc luându-i locul, în acord cu miresmele florilor de măr, insidios introduse pe ferestre de dulcea boare a primăverii. - Ah, mi-
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
decisă a administra o lecție exemplară celui ce și-a închipuit că totul îi este îngăduit pe albul foii de hârtie. Totul, sau prea mult. Ținând seama de tonul nu se poate mai moderat al dlui Cristoiu la emisiunea în cauză, replica dnei Adameșteanu pare să fi obținut întregul rezultat scontat. Oricum vor evolua lucrurile, în clipa de față d-na Gabriela Adameșteanu este o victimă; dl Cristoiu este o victimă. . Ca persoană cu multă și variată experiență de viață, pelerin
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
prin exemple celebre, lucru care nu-l descurajează, ci îl ambiționează. Pe de altă parte, studiul unor opusuri mai puțin reușite ale marilor compozitori oferă posibilitatea de a percepe greșelile făcute și, prin comparație cu capodoperele acestora, de a analiza cauza greșelilor și a observa miracolul cristalizării stilistice prin încercări repetate. Lapidar, aș putea caracteriza astfel metoda de predare a compoziției promovată de Dan Constantinescu: învățare prin exemple negative, căci până la urmă un lucru atât de precar, de discutabil și divers
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
politicos": - Sar' mâna!" (Cuvântul liber, Deva, 2001); Sar'mîna, dom' takeda! Dau o bere!" (learn.reflex.ro/ cgi/forum) și chiar săr'na: "Săr'na, mi-apare și mie o scrisoare pe ecran...." (beavis.go.ro/ idiots). Evident, formele în cauză se plasează pe o scară în care respectul pentru integralitatea formei variază în funcție de respectul pentru persoana salutată: de la ceremonios spre familiar.
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
Cătălin Constantin De la sfîrșitul anului 1997 Asociația Română de Istorie a Religiilor publică, cu unele decalaje ale căror cauze sînt ușor de înțeles, o revistă extrem de interesantă, singura de acest fel de la noi - Archaeus, mult prea puțin discutată, deși studiile pe care le propune, docte analize ale unor subiecte de detaliu ale istoriei religiilor, ar merita comentarii foarte atente
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
politic corect era să se vorbească despre proletarii daci asupriți pe nedrept de imperialiștii romani" (negura.go); "în final, se configurau nivelele, evident dialectice, ale procesului "politic corect" al creației" (interval.tripod.com). Nuațele semantice diferite ale folosirii sintagmelor în cauză ar merita o discuție aparte. Oricum, edițiile viitoare ale dicționarelor românești generale nu au cum ignora această productivitate lexicală și sfera ei de sensuri.
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
anii care au urmat, inculpare posibilă doar prin manipularea istoriei. Se revenea astfel, la vechea teză kominternistă a unui popor român incapabil de a face istorie, de a face revoluție, de a se moderniza, de a exploda pentru o mare cauză. S-a reeditat astfel, vehement, după 1989, o teorie și o imagine asupra românilor, care nu ține seamă de istoria lor". Așadar, din nou, o suprapunere abuziv-grotescă a schemei proletcultiste peste procesul de lichidare a moștenirii comuniste pe care îl
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
ajuns să se creadă că înainte n-a fost nimic demn de luat în seamă, ba chiar că "suntem un popor tînăr", cu o cultură care apare sfios, dar pe calea cea bună, abia odată cu "Dacia literară", precedată de o cauză de "alfabetizare", marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele fără fond, "fondul" este socotit, cu puține excepții, "cultura populară", într-o deplină
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
vine însă vorba de profesorime, lucrurile intră în ceață. Având ghinionul unor lideri sindicali fie vânduți puterii, fie prostănaci, angajații din învățământ, deși posedă cea mai multă școală, sunt cel mai ușor de dus de nas. Probabil că intră în cauză și bunul simț mai pronunțat al acestei categorii. Presimțind apropierea furtunii, păpușarii Dâncu și Gușă ne-au pregătit câteva exemple de "grave infracțiuni" comise de cine știe ce amărâți de dascăli care-au luat plocoane. E foarte rău că au luat, însă
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
cînd e frig, și apă caldă, cînd vrea să se spele. Aceste produse banale egalează, dacă nu chiar depășesc, salariul minim pe economie, apropiindu-se amenințător de cel mediu." În pofida comediei jucate la TVR1, pe tema așa-numitei identificări a cauzelor, cu variațiunile promisiunilor de tot soiul (sancționată de Cornel Nistorescu în Evenimentul zilei), Puterea se confruntă cu o criză de fond în această privință. O criză în care promisiunile frumoase se bat cap în cap cu sumele exorbitante pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
a fost nici o judecată, doar un prilej de a face puțină propagandă ideologică, comportarea lui Cuza fiind a unui activist de partid din anii de tristă amintire. Până și negustorul acționează în stilul deja binecunoscut nouă tuturor: în loc să își pledeze cauza se pleacă în genunchi în fața lui Vodă. Problemele se tratează cu o "pilă", cu o ploconire, cu umilința față de bunul plac al celui care are puterea. Iar Cuza nu ni se pare aici a face figură aparte decât în măsura în care dă
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
Gheorghe Grigurcu Simona Popescu își situează cartea închinată suprarealismului în general și lui Gellu Naum în particular sub un titlu care sună a slogan ecologist: Salvarea speciei. Vom ocoli pentru moment sensul patetic-umanist pe care autoarea îl dă sintagmei în cauză, cu gîndul la supraviețuirea speciei umane prin poezie, limitîndu-ne la un tîlc mai modest, de ordin literar. Este oare într-adevăr suprarealismul o specie amenințată cu dispariția precum balenele sau urșii panda? Ne putem îndoi din mai multe motive, sintetizate
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
a acestuia: "suprarealismul nu a încetat să acorde credit automatismului, nu numai ca metodă de expresie pe plan literar și artistic, ci și ca instanță primordială în vederea unei revizuiri generale a modurilor de cunoaștere". Act de cunoaștere este scriitura în cauză și pentru Antonin Artaud: "Acolo unde alții propun opere, îi scria el lui Révérdy, pretind altceva decît să-mi dau la iveală spiritul". Concentrată pe raportul creație-viață, concepția suprarealistă a propus o analogie între poezia ce o preconiza (care se
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
foc fără nici o pagubă, pentru că el nu-i aparține decît autorului, un film, oricît de prost, trebuie neapărat aruncat pe piață, ca să recupereze o cît de mică parte din cheltuielile, prin definiție, mari. Problema este că în România, din diverse cauze (un sistem de difuzare viciat, un parc de săli catastrofal, o piață televizistică săracă) nici un film autohton, indiferent dacă e bun sau prost, populist sau elitist, scump sau ieftin, nu are nici o șansă, din start, să-și acopere, din încasări
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
o lecție ironică: istoria Germaniei nu este, nici pe departe atît de ieșită din comun pe cît noi, germanii, am fi înclinați să credem. În ultimii ani această lecție de relativizare a specificului național a fost demonstrată convingător prin analizarea cauzelor supraviețuirii vechiului regim în toată Europa modernă; prin examinara interconexiunilor dintre societățile europene și politica lor în perioada imediat următoare primului război mondial; prin reapariția doctrinelor naționaliste în Germania, doctrine al căror caracter mai degrabă tranzitoriu decît stabil-ideologic, părea o
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
a clerului și a instituției bisericești, cu care, de asemenea se războiește Horia Patapievici. O idolatrie a dihotomiei stînga-dreapta și așa mai departe. Prin urmare, tot ceea ce este de obicei gata făcut în discursul nostru intelectual e aici pus în cauză, inclusiv idolatrizarea modernității înseși. Asta nu poate fi făcut decît de cineva care are curaj și care ia lucrurile acestea foarte în serios. I se reproșează că nu vine întotdeauna cu soluții. O carte nu e un rețetar, nu e
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
și pragmaticistă (James, Peirce, Dewey), pasionat de interdisciplinaritate, anunțând precum Sartre că suntem în primejdie de a ne pierde unicul și netransferabilul sine, convins că substanța umană e alcătuită din incertitudinea esențială și riscul, văzând în confort, asemenea lui Kierkegaard, cauza lenei și a morții spirituale ("anesteziere"), și în progresul tehnologiei - motivul derapajului de la propria identitate, rămâne totuși un optimist: viața e în mâinile noastre. O croim cum vrem. Avem mereu de ales. Avem însă nevoie de timp pentru a ne
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]