316 matches
-
fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr căzut
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr căzut de pe creștetul tău, am să răscumpăr ruginii tot fierul din care-ți voi face o nouă cazma, voi coase haine de mătase pentru isteria lumii, Îți voi șterge cu acid sinuciderea de pe fața nevăzută a medaliei, voi coborî cu hăitașii pînă-n visele tale și le voi curăța de alge, de geometria bunei vestiri, te voi hrăni cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
acid sinuciderea de pe fața nevăzută a medaliei, voi coborî cu hăitașii pînă-n visele tale și le voi curăța de alge, de geometria bunei vestiri, te voi hrăni cu toate notele și comentariile la cărțile sfinte să capeți puteri, să apuci cazmaua cea nouă făcută din alama trîmbițelor și să spargi odată burta peștelui, și de acolo să mă naști odată pentru totdeauna. Balast: O năimită din acelea pe care carnavalul le scoate la mezat o aia hîrșită În toate secretele, unsă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
bidineaua sau ca țăranul cu hârlețul și sacii. Meseria ta, a noastră, e duhul. Iar cu făpturi de-o așa eterică întrupare (firește că nu de mine este vorba întâi de toate!) nu ține să te-atingi cu cizma și cazmaua. Cum poți, tu, Stat român, să-mi ceri să mai predau cu dulce seninătate, la școală, romantismul, să dirijez ca un zeu o simfonie divină, să-mi dau doctoratul cu expresionismul bogumilic blagian, să prezint zilnic ori săptămânal, la radio
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în blocuri cu lungi culoare, într-un capăt bucătăria, în altul wc-ul. Statul la coadă și într-un capăt și în celălalt!... La bătaia de tălangă sau sunet de goarnă, lumea urma să iasă în răspântie să-și ia sapa, cazmaua, etc., etc. și să pornească la spargeri de normă pe câmpuri, cântând: „Pân’ la urmă o să piară dușmanii poporului...” și Dumnezeu le-a ascultat cântecul: i-a luat pe fugă din istorie. Din abatorul de la Pitești, Gheorghiță ajunge în altul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
gândit să plece o echipă de oameni, ca să facă pârtie, dar strădania lor a fost zadarnică: nu s-au putut depărta decât cam la câteva sute de metri, dar ninsoarea abundentă se grăbea să pună la loc ceea ce lopețile și cazmalele reușiseră să dea la o parte. Cortegiul funerar a ieșit din casă și din curte. Iată-l pe ulița principală a satului. “Mai bine nu plecam” zice preotul. “Cum așa, părinte? Dar azi e a treia zi și...” “Știu prea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
N-au ajuns până la el. Noaptea, s-a dus în cimitir. A ochit unde e mormântul lui Petru Cărare, cel care murise cu câteva zile în urmă. S-a dus, pe urmă, în spatele bisericii, acolo unde știa că ține popa cazmalele, hârleții și târnăcoapele, după care s-a apucat de lucru. Când a ajuns la sicriu, a simțit cum îl furnică pe șira spinării. “Trebuie să fiu tare pân’ la capăt!”. Și a fost. A scos cadavrul din sicriu, a îngropat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
apărut, într-adevăr în "Scânteia tineretului". Acolo, printre cei lăudați, se aflau și elevii mei. Acesta a fost, de fapt, lucrul care m-a împins la drum. De fapt, cei de la XI-a C au apărut într-o fotografie cu cazmale, lopeți și târnăcoape în mâini, muncind, cum s-ar spune, vârtos. Ajuns pe șantier, aveam să aflu care era adevăratul mister al acestei poze. Liceenii din N au primit ordin să ia în mâini respectivele unelte într-o zi de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
decît să strălucească prelung și stăpînit. Președintele a vorbit despre amenajare. Cu mîinile la spate, uneori cu cîte un singur gest expansiv. Ca și cum chiar el ar fi autorizat amplasamentul și ca și cum acesta ar fi fost deja configurat, iar nu săpat, cazma după cazma. A vorbit despre vestiarele spațioase, moderne și despre prospectările în vederea unei noi organizări a Jocurilor în orașul nostru. Ne-a urat succes. Abia dacă semăna vreun pic cu David, cu excepția zîmbetului din jurul gurii lui subțiri. Un zîmbet cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
strălucească prelung și stăpînit. Președintele a vorbit despre amenajare. Cu mîinile la spate, uneori cu cîte un singur gest expansiv. Ca și cum chiar el ar fi autorizat amplasamentul și ca și cum acesta ar fi fost deja configurat, iar nu săpat, cazma după cazma. A vorbit despre vestiarele spațioase, moderne și despre prospectările în vederea unei noi organizări a Jocurilor în orașul nostru. Ne-a urat succes. Abia dacă semăna vreun pic cu David, cu excepția zîmbetului din jurul gurii lui subțiri. Un zîmbet cu care puteai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
larg să nu fie nimic, măcar o parcare? Nu opreau atâtea mașini cât să n-aibă loc să rămână, dar nu mai conta, era important că Godun pricepuse și-i dădea mână liberă. Dis-de-dimineață, Omar adusese oameni să sape, dar cazmalele se-nfigeau în pământul bătătorit ca în iască. La amiază, plătise un utilaj să le facă treaba. Godun nu se interesă cel puțin despre ce avea să urmeze. Doar simțea că prietenul îi e din nou fericit, chit că nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
școală nouă voiau să afle tot ce se putea afla despre viața de zi cu zi a acestei comunități obișnuite, care rămăsese în același loc aproape cinci milenii la rând. Fiecare lopată de pământ aruncată de arheologi, fiecare lovitură de cazma, transmitea un mesaj politic: aceasta va fi o dezgropare a Palestinei de către palestinieni. Asta consolida poziția lui Ahmed Nour în inima amplei mișcări naționale palestiniene. În șoaptă i se spunea că Organizația pentru Eliberarea Palestinei, pe atunci încă secretă, interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Kobayashi, hai să auzim toată povestea înăuntru... A și început să plouă... Cerul s-a întunecat, iar picăturile de ploaie lăsau urme pe pietrele din albie. Era întuneric în baracă. De peretele făcut din șipci de cherestea era rezemată o cazma și lângă ea un coș pentru cărat pământ. — Hai, scoate ce-ai ascuns! — Nu... nu... nu... aici. Mlaștină. — Mlaștină? Endō auzea povestea pentru prima dată. Cu paisprezece ani în urmă, Kanai și Kobayashi, din același batalion cu fratele lui, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a apropiat de el și i-a explicat ceva, întorcându-se din când în când spre Gaston. 12 Mlaștina întunecată După ce a vorbit cu Kobayashi, Endō l-a chemat pe Gaston și i-a dat să țină frânghia și cazmaua pe care le adusese omul. Gaston nu avea nici cea mai vagă idee la ce serveau. El nu știa nici măcar unde merg. Îi era suficient că Endō se purta prietenos cu Kobayashi și părea să fi uitat de dușmănie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era cu ei, încât începu să fluiere. Lasă vorba! țipă Endō la Gaston, care se opri la jumătatea melodiei, cu buzele strânse. Cei trei au pornit în tăcere. Kobayashi și Endō au luat-o înainte și Gaston după ei, cu cazmaua și frânghia. Strada Ziua-a-cincea-machi era încă învăluită în tăcere. — Sunteți sigur că puteți avea încredere în străinul acela? întrebă Kobayashi suficient de tare ca să-l audă și Gaston. Nu că n-am încredere, dar... — Eu comand aici, răspunse Endō aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și porumb pipernicit. Nimic altceva. Cărarea șerpuia. Li se părea că nu mai ajung în vârf. După ce treceau muntele acesta, aveau apoi de străbătut valea dintre muntele Matsumori și muntele Takamori. Endō respira greu. Gaston, care mergea în urma lui cu cazmaua și frânghia, își dădea seama, după mișcarea umerilor, ce efort teribil făcea ca să respire. Când a privit îndărăt - lucru pe care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ceață. Gaton a intrat tot mai mult în apă, la început până la genunchi, apoi până la șold. Cei doi de pe mal l-au văzut dispărând în ceața lăptoasă. În clipa aceea, ochii de șobolan ai lui Kobayashi au fost atrași de cazmaua pe care Gaston o uitase pe mal. Endō, care tot mai ținea strâns pistolul în mână, s-a întors spre Gaston și-l privea cum își croia drum în apă, așa că-l scăpase din vedere pe dușman câteva secunde. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Din nefericire însă, Gaston nu se vedea deloc. Și-a dus mâna la gură și a început să strige. Era mâna care ținea pistolul. Chiar în clipa aceea l-a și văzut pe Kobayashi cu coada ochiului punând mâna pe cazmaua de pe mal. Atenția i-a fost distrasă de Gaston doar pentru o clipă, dar suficient ca să fie luat prin surprindere. Kobayashi a profitat de neatenția lui Endō ca să-l lovească cu cazmaua, cu toată puterea. Deși bătrân, disperarea i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Kobayashi cu coada ochiului punând mâna pe cazmaua de pe mal. Atenția i-a fost distrasă de Gaston doar pentru o clipă, dar suficient ca să fie luat prin surprindere. Kobayashi a profitat de neatenția lui Endō ca să-l lovească cu cazmaua, cu toată puterea. Deși bătrân, disperarea i-a dat o forță de nedescris. Încercând să evite atacul, Endō a alunecat pe pământul ud și a căzut, ținând însă bine pistolul în mână. Kobayashi l-a lovit peste mâna care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
picioare, dar nu se ținea bine. Simțea o durere cumplită în umărul stâng. A văzut înaintea ochilor fața buhăită a lui Kobayashi. L-a apucat de picioare și nu i-a dat drumul nici când acesta l-a lovit cu cazmaua peste piept și brațe. Când Endō a reușit iar să se ridice, hainele îi erau rupte de parcă fuseseră tăiate cu un cuțit ascuțit. Prin îmbrăcămintea sfâșiată se vedea sângele care îi curgea pe piept și pe brațe. Cei doi respirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe brațe. Cei doi respirau greu. S-au fulgerat o clipă din priviri. Endō, care nu mai putea mișca umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată vedea Gaston pe Kobayashi cum îl ataca pe Endō cu cazmaua. Endō era și el în maștină. Aaa! Aaa! Văzându-i, Gaston a vrut să o ia instinctiv spre mal, unde se ducea o luptă pe viață și pe moarte, dar picioarele înțepenite în mlaștină nu voiau să-l asculte. Pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pierdut echilibrul și s-a afundat și mai adânc. Între timp, pe mal, Endō și Kobayashi se uitau unul la altul, gâfâind. Când Endō a făcut o mișcare rapidă ca să-și recupereze pistolul, Kobayashi s-a repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Kobayashi se uitau unul la altul, gâfâind. Când Endō a făcut o mișcare rapidă ca să-și recupereze pistolul, Kobayashi s-a repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai mult în apă. Pantalonii îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai mult în apă. Pantalonii îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se dizolva în apă precum cerneala neagră într-un lichid transparent. Strategia lui Endō era clară. Pământul de pe mal era tare, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]