318 matches
-
bălegar și o sită. Acum iată câteva unelte care sunt în mod special destinate întreținerii solului și pe care trebuie neapărat să le achiziționați: un hârleț (pentru a afâna solul), o furcă de săpat (folosită pentru a smulge rădăcinile), o cazma, o grifă (denumită și cârlig), o sapă, o greblă, un scormonitor, o săpăligă. Pentru înmulțirea și semănarea răsadurilor, veți avea nevoie de ghivece și păhărele (mai ales din turbă biodegradabilă sau din hârtie de ziar), de sfoară, de etichete pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
frunzelor atacate de Venturia inaequalis, a pupei viespei cu ferăstrău (Hoplocampa testudinea), a larvelor de Melolontha melolontha și a viermilor sârmă (Agriotes sp.). în livezile situate pe pante abrupte sau terase, unde nu se pot executa arături, se sapă cu cazmaua o suprafață egală cu proiecția coroanei pe sol. Utilzarea de soiuri rezistente. în ceea ce privește atacul agenților patogeni, soiurile rezistente pot contribui în anumite limite la reducerea gradului de atac. Cunoscând rezistența unor soiuri la atacul patogenilor se va evita plantarea lor
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
Vă semnez documentele de predare și îl iau pe răspunderea mea. Duritatea intervenției, gabaritul și funcția dulapului i-a îmblânzit pe ofițeri: au emis noi documente de predare, acesta a semnat tot ce i s-a prezentat, și-a pus cazmaua (mâna) pe neajutoratul vinovat și, hotărât, l-a mânat spre mașină. A demarat la fel de decis precum se observau urmele de frână de la sosire. Urmează partea fantastică: - Unde doreai să ajungi? - l-a întrebat arătarea aceea fioroasă, cu o voce, dintr-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
glas: Măria sa Domnul! Maria aruncă o fugară căutătură în oglindă, își aranjează o șuviță rebelă, își mușcă, își umezește buzele cu limba... Țamblac îi iese în întâmpinare. Alexandru se retrage lângă perete, în umbră. Ștefan intră ținând pe umăr o cazma cu pământ încă pe ea. E ud de ploaie. Bună dimineața Maria! îi spune și o sărută pe frunte. Maria, încetișor, moale, îmblânzită, se înclină ușor: Ștefane... Ușor-ușor îi despletește cocul, slobozindu-i părul în valuri pe spate și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aiștea frumoși... Îmi pare rău, Maria, reia el, după o pauză, descumpănit, chinuit. Ce să fac? Spune-mi! Aș vrea să nu mai... Maria tresare speriată: Nu! Nu! Ce să faci?! N-ai ce să faci! Ștefan oftează și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să adâncim șanțul de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viteazul meu prinț! Bătu-te-ar norocu', nici nu te-am văzut. Măria ta, înclină el capul, cu demnitate. Ștefan îl bate pe umăr, cu un zâmbet fin, șăgalnic: Prințe, am o rugăminte...i se adresează ceremonios și îi întinde cazmaua. Ai fi atât de bun să-mi ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru nu se grăbește. Ștefan rămâne cu mâna întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru ia cazmaua fără entuziasm, jignit parcă, totuși o ia și pleacă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am o rugăminte...i se adresează ceremonios și îi întinde cazmaua. Ai fi atât de bun să-mi ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru nu se grăbește. Ștefan rămâne cu mâna întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru ia cazmaua fără entuziasm, jignit parcă, totuși o ia și pleacă cu picioarele altuia... Ștefan, cu același zâmbet, se plesnește peste frunte: Era să uit! Principe! Am hotărât în Sfatul de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unu' -, îndeajuns ca să dezrobești Mangopul! Alexandru scoate un chiot de bucurie: Trăiască Domnul Ștefan! Când?! Când?! Zbor!! Răbdare. Toate la timpul potrivit. Deocamdată, sapă! Apără Suceava, precum Suceava apără Mangopul! Sapă! Apăr Suceava! strigă Alexandru cu entuziasm și iese cu cazmaua. Maria îl îmbrățișează pe Ștefan. Îți mulțumesc Ștefane! M-ai făcut fericită! De când visez clipa asta! Ce-ai făcut pentru "cauza noastră"... Știu că nu ți-e ușor, tocmai acum... Și eu îți mulțumesc, adaugă Țamblac. Să dea Domnul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu uimitorul univers încărcat cu vapori de urină din umbra toaletelor comune sau cu fantastica lume a gîndacilor. Fan tastica lume a gîndacilor, căci despre gîndaci am să vorbesc. Ajunsesem la deprimare, o deprimare seacă și înfundată, ca sunetul unei cazmale ce lovește pămîntul. Uneori răbufneam. Am plîns mult și apoi i-am iertat. În cele din urmă, i-am înțeles. Acestei înțelegeri îi datorez tratatul de față“. Lucrarea - sau ce am apucat să scriu din ea - trata organizarea socială dintr-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mulțumit hăbăuc zăpăcit, iresponsabil hășcău pungă de piele confecționată din scrot de berbec în care se păstra cândva, tutunul hăhăi(a)a râde cu poftă hâlticăi(a) a face zgomot cu apa într-un vas care se mișcă hârșău hârleț, cazma hencleș cozonac hibă boală, defect hibaș bolnav, bolnăvicios hondromoni (a) a vorbi vorbe neînțelese horneciu coș de evacuare a fumului, făcut lângă cuptorul din casă horșăi(a) a freca hotar moșie, proprietate, dar și linie despărțitoare între două proprietăți hulă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
am dat seama. Poate chiar din interiorul capului meu. Ca să mă conving, m-am dat jos din pat și am privit pe fereastră. Mi-am dat seama imediat ce se întâmpla. Sub fereastra mea, trei bătrâni săpau o groapă adâncă. Vârfurile cazmalelor se ciocneau de pământul înghețat bocnă și scoteau sunete stridente. Reverberația lor în urechile mele mi se părea ciudată. Poate din pricina frigului. Sau poate pentru că mi s-au întâmplat prea multe în ultima vreme și nervii mei erau încordați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de nord și până la câmpia de sud cerul atârna greu din pricina norilor încărcați de zăpadă. Aveai senzația că era gata să se prăbușească. Sub fereastra mea, cei patru bătrâni continuau să sape. Patru? Parcă fuseseră trei înainte. Trei bătrâni cu cazmale în mâini. Dar acum erau patru. Nu m-am înșelat. Mai venise unul. Zona era plină de bătrâni. Fiecare stătea la locul lui și săpa tăcut. Mai bătea vântul din când în când și le sălta canadienele, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și săpa tăcut. Mai bătea vântul din când în când și le sălta canadienele, dar n-am avut nici o clipă senzația că-i deranja frigul. Își vedeau mai departe de treabă. Erau roșii în obraji, dar nu slăbeau nici o clipă cazmalele. Unul dintre ei își scosese canadiana pentru că se încălzise. Așa cum stătea, atârnată de o creangă, în bătaia vântului, arăta ca o piele năpârlită. Camera s-a mai încălzit. M-am așezat pe scaun, am luat armonica de pe masă și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu mâna dreaptă toate butoanele. La rând. Pe urmă cu mâna stângă. Apoi împreună și iar separat. Făceam pauză după fiecare sunet și-l ascultam cu o plăcere nebună. Bătrânii de afară se auzeau încă săpând la groapă. Cele patru cazmale mușcau fără milă din pământul înghețat, într-un ritm neregulat. Vântul zguduia din când în când geamul. Pe fereastră se zăreau pantele dealurilor de pe care nu se topise zăpada. Nu-mi dădeam seama dacă bătrânii auzeau armonica. Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
melodie. Îmi dădeam silința în continuare, în speranța că o să ajung la ceva care să semene a cântec. Degeaba. Mai aveam din când în când impresia că merge, dar în următoarea clipă suna jalnic. Mă obseda gândul că bătrânii cu cazmalele lor erau de vină că nu puteam găsi nici o melodie. Zgomotul acela neîntrerupt mă călca pur și simplu pe nervi. Din pricina lui nu mă puteam concentra. Aveam senzația că-mi săpau groapa în creier. La fiecare lovitură de cazma, vidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu cazmalele lor erau de vină că nu puteam găsi nici o melodie. Zgomotul acela neîntrerupt mă călca pur și simplu pe nervi. Din pricina lui nu mă puteam concentra. Aveam senzația că-mi săpau groapa în creier. La fiecare lovitură de cazma, vidul din capul mereu sporea mai mult. Înainte de prânz a început să bată vântul mai tare și să fulguiască. Fulgii înghețați se loveau ușor de geam și se prăbușeau pe cercevea în dezordine. Erau fulgi mari, ce promiteau să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în bătaia vântului. Erau acum șase bătrâni. Groapa ajunsese până la talie. Unul din cei doi care au venit mai la urmă dădea cu târnăcopul în fundul gropii, iar celălalt încărca roaba și căra pământul până la poalele dealului. Vâjâitul vântului și zgomotul cazmalelor nu mai conteneau. Deveniseră de nesuportat. Am renunțat să mai găsesc vreo melodie și am pus armonica pe masă. M-am dus la fereastră și m-am uitat la bătrâni. Se pare că nici unul dintre ei nu era șeful lucrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să sune, poți să o privești doar“. Poate avea dreptate. Am închis ochii și ascultam fulgii de nea izbindu-se de fereastră. La prânz, bătrânii au încetat lucrul și s-au dus să mănânce. Pe pământ nu mai rămăseseră decât cazmalele și târnăcopul. M-am așezat pe un scaun lângă fereastră și am privit liniștit groapa. Colonelul a bătut la ușă și a intrat. Avea pe el aceeași haină groasă ca de obicei și cozorocul chipiului bine tras pe frunte. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unul câte unul. Trebuie să găsești acolo cheia sufletului meu. Era frig pe jos. Am închis ochii și am ciulit urechile. — Azi dimineață niște bătrâni au săpat o groapă sub geamul meu. O groapă mare. M-au trezit loviturile de cazmale și multă vreme am avut senzația că îmi săpau direct în cap. Apoi a nins și groapa s-a umplut de zăpadă. — Înainte de asta? — Am fost împreună în pădure, la termocentrală. L-am cunoscut pe paznic și-am vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
munceam zece-douășpe ore pe șantier, iar tu, de la păzit oile, ai trecut la păzit baraca unde se țineau lopețile, dormind toată ziua în șezut, cu spatele rezemat de ușă și cu sticla alături. Uiți că ne șterpeleai săptămînal cîte o cazma și-o vindeai pe-o sticlă de rachiu, iar muncitorii plăteau ce furai tu?... Adu-ți aminte... Don Șef apasă cu putere clapa de închidere a interfonului, roșu de furie: Porcul dracului! Manevrează cum vrea el locuințele în combinatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un zid, făcut terci, tot îmi este dor de el... Tata spunea lucrurilor pe nume, nu se încurca, dacă m-ar vedea că scriu în caietul ăsta ar face spume la gură. Un bărbat adevărat ține în mână sula, coada cazmalei, volanul sau sticla, nu pixul! Fătălăii scriu, bărbații adevărați iau viața-n piept! Mereu striga așa, deși cumpăra ziarul și-l răsfoia din scoarță-n scoarță. Pe urmă, m-ar bate. Și pe urmă mi-ar băga caietul drept în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor. Adică un târnăcop, o cazma, două căldări de tablă galvanizată și un extinctor ce servise la stingerea pârjolului izbucnit în urma bombardamentului american asupra Bucureștilor, cel de la 4 aprilie 1944, dar având avizul pompierilor la zi. În afară de aceste ustensile aici trebuie precizat pentru o mai mare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mereu același vis, că sap o fântână. - O fântână, tresări fără nici un motiv aparent Mihu. - Da o fântână, care în mod ciudat nu se adâncea niciodată. Dincolo de peretele de lut galben se auzea apa susurând ca o chemare, dădeam cu cazmaua care se împlânta ușor fără să simt nici cea mai mică urmă de oboseală. Și apa mă chema... Îi povesteam nevesti-mi iar ea o ținea una și bună: „Să nu te mai culci sub nuc.” Odată când a venit pe la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ultimul bărbat pe care-l merită o trădătoare a propriului popor. Regele nu a făcut niciun gest. Romilde în schimb s-a agitat lălâie și ca vai de capul ei; privirea îi înghețase de groază. Au venit niște soldați cu cazmale și au făcut câteva găuri în pământ. Alții au adus scări și drugi și au ridicat ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unii de alții. Nimeni, Însă, nu Încerca să trișeze - undeva, pe parcurs, Își lepădaseră cu toții șiretlicurile și nemulțumirile. Strângându-și banii În pumni, păreau să se fi transformat și fiecare alerga să-și facă munca ce-i fusese dată. Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, Într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de Însuflețire, oamenii aruncau pământul, Înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]