580 matches
-
Revoluției a unor anumite persoane despre care se vorbește în capitolul "Personaje celebre ale Revoluției"15? Merită a fi spuse câteva cuvinte și despre stilul mărturisirilor generalului în rezervă Mircea Mureșan. Are în dialogul de față un stil laconic, rezervat, cazon, insistând apăsat asupra dovezilor și nu asupra opiniilor și a simplelor amintiri ori declarații. Din aceste motive, pe alocuri mărturia să este lipsită de credibilitate. Ca să dau doar un singur exemplu: interlocutorul sau vorbește la un moment dat despre camarazii
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
în primul capitol al volumului Femeia este viitorul bărbatului, o istorie a societăților de tip masculin, a confreriilor masculine în care eliminarea femeii de pe scena socială și politică se răzbună prin puseele homoerotice, camuflate de exhibarea virtuților și comportamentelor militariste, cazone, belicoase. Acestui fenomen “german” el îi propune drept antidot figura unei pacifiste de la începutul veacului al XX-lea Bertha von Suttner, a Helenei von Nostiz, o veritabilă “mare doamnă”, a împărătesei Sissi (Elisabeta a Austriei, pe care și Cioran o
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
începutul anului 1925 sosise un bun prilej spre a-i riposta gazetarului social-democrat într-o manieră brutală. Constantin Titel Petrescu, pe atunci avocat și redactor la ziarul “Socialismul” tocmai publicase un pamflet, sub pseudonimul de Stockman, în care ironiza moravurile cazone din Armată. Ministrul de Război se simte ofensat și-l aduce pe autor în fața Curții Marțiale sub acuzația de „ultraj adus armatei”. Cum era de așteptat, magistrații militari, aflați sub ordinea Guvernului, l-au condamnat pe inculpat la un an
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
feminității exemplare, Editura Humanitas, București, 2013, 200 pag. „De mic copil am avut un respect și o curiozitate nesățios admirativă pentru bătrânețe și feminitate. Un respect dublat, în consecință, de spaima în fața virilității animalic exprimate, plus fobia la autoritate, disciplină cazonă, control autarhic.“ Astfel debutează, cu o mică și lipsită de orice morgă captatio, suita de eseuri adunate de Dan C. Mihăilescu în ultima sa carte, Castelul, biblioteca, pușcăria. Trei vămi ale feminității exemplare (Humanitas, 2013). Sub impresia acestei „plecăciuni“ aduse
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
concentrat ca plutonier T.R. și ulterior sublocotenent și locotenent de rezervă, făcându-mi datoria patriotică de apărător al țării în perioada septembrie 1939 - mai 1945. În tot acest timp nu am fost de acord cu unele măsuri draconice în stil cazon și am luat atitudine în fața unor superiori care maltratau ostașii de rând, călcând peste demnitatea lor umană, fapt pentru care de multe ori am fost trimis în misiuni riscante pentru viața mea și a ostașilor cei aveam sub comandă. Combat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în funcție de locul geografic, de timp, de cel în cauză și de alte motive obiective ori subiective. Dacă mă refer la mine, după anii primei copilării, când am trecut la școala normală, îmbrăcămintea obișnuită mi-a fost uniforma școlară sobră - aproape cazonă - pe care o purtam cu deosebită grijă și răspundere, atât în școală, cât și în afara ei. În vacanțele școlare schimbam uniforma cu o îmbrăcăminte mai modestă și mai practică, mai potrivită activităților obișnuite din cadrul gospodăriei părintești. Abia la 19 ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Tehnică. C. G.: - Da, Universitatea Politehnică, la Facultatea de Electrotehnică, secția Electromecanică. R. A.: - Cum v-ați adaptat în noua comunitate ? C. G.: - Aici, în Iași ? Când am venit de la gimnaziu ? Aaa..., plăcut o fost. În internat, severitate extraordinară, un regim cazon, efectiv, care mi-o prins bine. Adică, un program extrem de riguros, cu meditații controlate, prezență, învoiri bazate pe rezultatele la învățătură, din timpul săptămânii, învoirile în oraș sau acasă, extrem, extrem de ordonat și constrângeri pozitive - acuma, așa le numesc eu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ne mai aduce la realitate. Cel puțin realitatea incomodă a diferenței și a diversității religioase. Tot astăzi mă plimb fără țintă prin București. O formă specială de "terapie", deoarece mâine mă întorc iarăși la "unitate" și nuanțele sale de albastru cazon. În Piața Dorobanți, un afiș lipit pe un stâlp. Scris de mână, cu caligrafie de stil vechi, de un individ care cred că este ultimul mohican al francofoniei bucureștene. Predau lecții de canto și muzică ușoară. Muzică populară. Canto clasic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
transportat la Costinești, acolo unde "căsuțele de lemn ar fi trebuit să fie căsuțe de sticlă", după cum spunea fostul meu coleg de cameră de cămin, Teo din Tulcea, posesor al unei inteligențe matematice ieșite din comun și al unei pături cazone din lână care producea mâncărimi pe piele (tatăl său era colonel de armată). Este tot ce îmi mai aduc aminte despre el la această oră târzie din noapte. Plus amorul său eșuat pentru o controloare de bilete CFR, la care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu chipiuri albe metalice, strălucitoare, terminate cu un cucui lucitor și ascuțit în vârf, cum aveau însă de culori gri-argintiu ostașii germani și austrieci prezintă onorul pentru două șiruri de călăreți, care preiau serviciul pentru următoarele ore. E un ritual cazon impresionant, întruchipare a unei ordini vechi, tradiționale, sacre, mirifice. Doamna Mariana simte nevoia să ne informeze: Acest palat regal a fost construit la 1697, pe locul unei vechi cetăți medievale "Trei Coroane" de către arhitectul Nicodemus cel Bătrân, în stil renascentist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
conducător. Dar, câtă vreme era el șef, trebuia să fie cel dintâi executant corect, model pentru propriile-i decizii. Voia să-i antreneze, să-i mobilizeze pe oameni cu vorbă bună, prin convingere. Ura de moarte orice formă de comandă cazonă. Ura dictatura. Nu-i plăceau cuvintele lui Napoleon, care, odată, într-o situație oarecum disperată, declarase că "Omul e un animal, care nu ascultă decât de bici!" Avea de la acest neîntrecut strateg și comandant un alt aforism, care-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ordinului Dvs. Nr. 923.790 din 4 Decembrie 1942 iar ¾ din alimente și efectele, au fost predate Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale, Secția Vaslui, pentru a le distribui răniților din garnizoana Vaslui. Evreii care au trimis o pereche ismene cazone, au fost trimiși în judecata Curții Marțiale, pentru deținere de efecte militare, iar pentru restul evreilor rugăm hotărâți. Comand. Cercului Teritorial Vaslui Lt. Colonel, Popovici Sever Șeful Bir. 2 Mobilizare Maior Moldoveanu Ștefan *Adnotare: - 5/ III. Notă. 11 evrei din
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
din beton, cu o saltea În care era mai multă pleavă decât paie. Atât cât permitea lumina, se vedea că salteaua era impregnată cu transpirație, cu sânge, cu urină și, probabil, cu lacrimi. Și mai era o pătură din asta cazonă... Da’ este greu să descrii ce senzație poți să Încerci, ca venind de sub cerul liber, deodată să te găsești În dosul unor pereți... Să vezi un pat de beton, să te vezi singur... la 17 ani... Prima reacție este a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șmecher, mai așa... Unii Își permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri În armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard nu țineau la gardieni, că oricum nu le Înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din Închisoare? Era mai bună decât În Închisoare. În ce consta? Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri În armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard nu țineau la gardieni, că oricum nu le Înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din Închisoare? Era mai bună decât În Închisoare. În ce consta? Era dimineața un fel de cafea cu pâine și cu o bucățică de marmeladă, așa cam ca jumătate de cutie de chibrituri. Atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu-asta am terminat. Să nu-ndrăzniți să vă opuneți”. Toată lumea s-a tuns la zero. Primul gest de umilință. Al doilea gest de umilință: toată lumea tre’ să-și predeie efectele personale. Și ne-o dat pentru prima oară efecte cazone. Și eram patruzeci Într-o cameră și patruzeci În cealaltă, cei optzeci care am fost aduși cu duba atuncea... Și În hol am văzut o grămadă mare de echipament cu dungi. Te duceai și-ți luai și nu exista că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prieten ungur, nu mai ai nevoie de-un dușman.“ Dar Dl. Kreindl n-avea nimic dintr-un dușman. Doar că uneori suna amenințător pentru că își păstrase lătrătura de sergent major. Fusese pe vremuri în armata austro-ungară și mai avea ceva cazon în înfățișare: un grumaz care se oțelise împingând roțile tunurilor, fața roșie a soldatului care pornește atacul, o falcă ce putea să muște amarnic și dinți cu coroane de aur, ochi verzi cu uitătură aprigă și păr moale tăiat scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
avut chiar la un moment dat impresia că vor fi executați pe loc, fără să pot căpăta dela cineva vreo lămurire serioasă spre a descoperi cauza acestei situații. Tot În acea clipă au Început să se tragă focuri de armă cazonă și pistol automat pe toată valea din spatele sinagogii de pe strada Aurel Vlaicu... Am fost Întrebat tot atunci de un ofițer german În franceză de ce români Împușcă așa fără motiv În oraș, producând alarmă... Orice Încercare de potolire a acțiunii descrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
o să ne apere, în mare mila Sa, pe noi ca și pe toți ceilalți, astăzi, precum ieri și precum mâine, de misterul, de neliniștea, de spaima, de vântoasele și de haosul tenebrelor și nopții... Apelul ciudat de rugător și de cazon al Șefului, se și îndeplini, fără vreo vorbă. În întunecime, cuminți, sfioși, cei doi tovarăși așteptau, cu ochii-nchiși, în tihnă și în înțeleaptă reculegere, scurgerea celor câteva minute, perioadă standard după care, ca de obicei, venea și obișnuitul îndemn
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de urmărire judiciară, supraveghease îndeaproape și activitățile de cercetare operativă și de instrucțiune penală, desfășurate de efectivul totdeauna insuficient numeric, îndeobște slab pregătit profesional și, mai cu seamă, prost plătit, al Secției. Își plimbă, astfel, privirile nostalgice, peste patul pliant cazon și peste cele două fișete metalice, de pe latura din stânga ușii, cunoscându-le acestora, pe dinafară, conținutul: în primul fișet, stivele de imprimate necesare muncii, câteva coduri, monitoare împrăfoșate și colecții de legi, gârbacele (patru pulane de cauciuc), șase perechi de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uniformele stau ca turnate; pe românașii noștri, stau ca pe gard. În tren, americanii sunt cuminței și beau apă minerală, spunând bancuri elaborate, de școlari eminenți aflați în tabără. Când intră însă în formație, se mișcă fulgerător, într-un balet cazon impecabil pus la punct. În schimb, soldații noștri, care joacă în tren table, beau tărie și fumează, au acel comportament românesc definit prin formula în dorul lelii sau cea, mai „modernă“, merge și-așa. Singurul mai vioi, Marian (remarcabilul Andi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
moment de Înfierbîntare adolescentină, cu cîteva zile Înainte de Crăciun, aproape În momentul În care la Timișoara va izbucni Revoluția. Dacă rămîneam În Hațeg, mă tem că aș fi fost unul din protagoniști. Cantina nu face excepție de la regula acestui loc cazon nou, unde, spre deosebire de Hațeg, totul are alte dimensiuni. E o sală enormă, cu lumină chioară, cu pereți pe care tencuiala a cedat pe alocuri și lasă la vedere zidul din cărămidă. În farfuria mea de inox, un Moby Dick plutește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și mai bine. — Rică, Rică, Rică, Îl strigă colegii de sus, se văd multe capete rotunde, bîțÎindu-se la fereastră și el le face un semn imperial cu mîna. — Liniște! SÎnt patru sau cinci pavilioane cu un etaj, aceleași construcții cazone sovietice, din anii ’50, și printre ele șerpuiesc alei, peste care cad coroanele bogate ale castanilor. SÎnt tufe de mîna-maicii-domnului care Îmbracă gardurile de ciment sau de plasă de sîrmă. De asemenea, sînt lilieci, atît plante, cît și mamifere zburătoare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
electrice, vopsea, becuri (chiar și de voltaj mic, pentru mașini). Plutonierul de intendență făcea negoț cu lucruri de lux. El dădea pe sub mână foi de cort, cămăși soldățești, cearceafuri, pături, curele și centiroane din piele, cămăși de corp și izmene cazone, cu șnur În loc de elastic, bocanci noi, ba chiar și niște lădițe de lemn revopsit, cu Închizători solide, În care fuseseră cândva cartușe ori grenade. Nu se știe la ce foloseau cutiile acelea, dar erau foarte căutate și cei care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În pizda mamii și mi-a promis cu glas tremurat de furie - care iarăși m-a făcut să râd - că o să mă nenorocească: o lepră și o scursură ca mine nu trebuia să scape nepedepsită. În afară, Însă, de mizerii cazone, nu mi-a făcut nimic Însemnat: era prea de tot prostănac. După zece zile de gardă devenisem un soi de ceasornic: trei ore În post, trei la veghe, trei la somn și tot așa, până când uitasem cum era o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]