707 matches
-
repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități sau tente cețoase. Un metronom didactic tratîndu-și impecabil tema pe care o are sub ochi. Spuneam că o carte în care se vorbește despre onoare, caracter și datorie e condamnată la a nu fi luată în seamă. Autorul a presimțit asta, de aici
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme». Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai când scrie acest pasaj special al
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
din episoadele legate de cele petrecute. Și nu doar se gândea, ci și înțelegea, și încă cum!, fiindcă Martín la șaptesprezece ani îi amintea de el însuși, cel de odinioară, acel Bruno îndepărtat pe care-l deslușea uneori prin teritoriul cețos al celor treizeci de ani care trecuseră de atunci; teritoriu îmbogățit și devastat de dragoste, deziluzii și moarte. Și-l imagina, copleșit de melancolie, în parcul acela de demult, cu lumina crepusculară zăbovind peste statuile banale, peste gânditorii lei de
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ce impune în 2091 „adevărul-adevărat”, dar și a memoriei artei, prizonieră în criterii străine interiorității, după cum dictează postistoria. Tezele filosofice captează în distopia lui Nicolae Stan, cu prioritate, accentele apoteotice. Adevărul, cercetat insistent de cenzura viitorului și de Hans-autorul, e cețos, pentru că el verifică inconsistența metafizicii individului postmodern, neîncrezător în adevărul gnoseologic. Prin urmare, Hans caută sensurile în adevărul ficțiunii, implicându-se periculos în angrenajul hermeneutic de reelaborare a manuscrisului. Așa se explică de ce Hans, ca profesor de demonologie la Facultatea
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
le-au comunicat fără să intre în detalii, cu rugămintea să avem grijă să nu mai lăsăm de-aici înainte să se mai strecoare idei și sentimente de două categorii: a) În chestiuni religioase, b) Lamentări lirice, negre, fără perspectivă, cețoase și deprimante. Eu am chemat redacția (în afară de d[omnul] Paleologul care lipsea) și am discutat cu ei îndelung asupra acestui subiect, cu angajamentul din partea lor că vor respecta pe viitor (vor ține seama) de aceste deziderate. În ceea ce îl privește
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
al unei societăți cu istorie recentă - numai un secol și ceva -, de a da senzația că unele întâmplări povestite s-au petrecut într-un timp imemorial. Ce-i lipsește lui Faulkner e, poate, puțin Hemingway. Teoretizează prea mult și cam cețos, neavenit în porții atât de mari. Și nu știu nici la vârsta asta, după destule lecturi, dacă pagini încâlcite cum ar fi genealogia din nuvela Ursul, te pot mulțumi estetic prin chiar densitatea lor, așa cum mi se întâmplă, sau ar
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
fi lipit de pământ și oamenii n-ar mai fi avut putere să și le smulgă din noroi. Sub ploaia măruntă care topea orice contur, noul drum dura aproape o săptămână. Nu se puteau număra morții, căci, pe acest drum cețos unde nimeni nu vedea decât aburii albăstrui ai propriei respirații, celor care cădeau, carnea, înmuiată de ploaie, le era la fel de moale și de lipicioasă ca și lutul argilos. Erau călcați în picioare de către cei din spate și carnea lor era
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
iar scriitorii pot „acționa”, inclusiv în calitate de cetățeni, prin scrisul lor reformator, provocator pentru conștiința epocii. Are dreptate Caius Dobrescu să spună așa ceva, întrun articol din „Suplimentul de cultură”: „...poezia înseamnă ceva profund serios.... nu ține neapărat de partea fluidă și cețoasă a conștiinței, ci, dimpotrivă, ne transportă în acel for virtual în care ne luăm angajamentele cele mai dificile și mai stricte, fiindcă nu avem nici o șansă să ne sustragem de la ele: angajamentele față de noi înșine.” Da, poezia înseamnă și asta
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
pentru onoarea supremă. O serie de flash back-uri paseiste filmate într-un alb-negru spălăcit reprezintă tot atâtea decupaje ale unei existențe umile, care prin sugestie se contaminează de cenușiul peliculei. Însă cu abilitate, Stere Gulea reușește să facă aceste secvențe cețoase mai vii decât cadrele unui prezent colorat. Toate aceste fragmente posedă, nu doar în memoria Emiliei, dar și în aceea a peliculei o aură proprie, aceea a timpului ireversibil consumat, iar această aură le-o conferă nostalgia. Nu este vorba
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
coada vacii nebune,// pe ștampila primăriei/ și pe destinul meu -/ doar atît” (Neica nimeni). Autoarea are puterea imaginativă de a-și abandona „exilul” de-o viață, evadînd „pentru douăzeci/ și patru de ceasuri/ de pe malul stîng al Jiului,/ din uterul cețos/ al orașului Craiova” (3 iulie). Unde? Într-un univers de miraj exotic cum o trenă sclipitoare a visului celui mai îndestulat de sine, conținînd inclusiv, ca premisă, utopia scriptică: „Sînt fericită astăzi:/ o jumătate de veac/ am visat să citesc
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
că: „1. Scânteia din 28 iulie 1971, în articolul «Literatura adevărată, durabilă se află la antipodul virtuozităților sterile » de H. Zalis șseț critică volumele: Nemaipomenitele pățanii ale lui Milorad de Bauteille de Vintilă Ivănceanu; Mlaștina de Eugen Zehan, pentru formă cețoasă, imposibilă și ilogică și conținut deficitar, lipsă de aderență la realitate; 2. Contemporanul, nr. 31/30.VII.1971, publică extrase din referatul Direcției Teatrelor prezentat la Consfătuirea pe țară a oamenilor de teatru, în care sunt criticate următoarele piese (În afară de
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
scrisesem nici un rând. Din când în când doar, cu plăcerea vie a scrisului, câte o "compunere" mai liberă pe obișnuitele teme școlare. Dar, scriitor cum mă visam deja, sub imperiul unei premoniții sau a unei viziuni într-un viitor încă cețos, m-am uitat odată în fișierul cel mare dacă e vreo carte scrisă de Balotă. Am descoperit atunci unul care avea același nume cu mine, ba mai mult, același pronume. Titlul cărții: Din spuma mărilor... și subtitlul versuri. Cartea apăruse
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
lipsa de prestanță a bărbatului din fața lui, își găsise de lucru în joaca aceea stranie și lenevoasă, dar o joacă al cărei protagonist era o femeie străduindu-se să-și alunge într-un fel plictiseala. Privirea ei avea o tonalitate cețoasă, fără nici un luciu de gînd și fără nici o tresărire de umoare sufletească. Pur și simplu își privea detașată propria șuviță de păr, răsucind-o alene și oarecum într-o doară, ca atunci cînd, în momentele de plictis, cocoloșești din neatenție
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
că nu știe despre ce este vorba) dar și din teama că Iliescu ar fi putut fi acuzat de presă că duce o campanie electorală "murdară"15. Fostul consilier prezidențial va caracteriza situația din acel moment că fiind "confuză" și "cețoasa până la sfârșit"16. Să notam, totuși, implicarea în această poveste a lui Neculai Simeon Tatu (1931-1999), senator între 1990 și 1996, dar și stareț al Mănăstirii Plumbuita din București. După alegerile din 1996 el a avea să iasă din viața
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
strălucire. Cum se-aurește frunza ^nainte de cădere, îmi scânteia tristețea Pe ramurile minții. Aveam ca niciodată Pe cei pierduți, aproape, Dulceața risipirii îmi luneca în sânge. La capătul foșnirii, Ca pe un dig în mare, Se ridica din jalea, Cețoasă, bucuria. Și greul din cuvântul, Care-mi scria plecarea, Rămase mut în urmă, Catifelându-mi zborul. Miluire Nepregătită sunt Pentru minune, Mă chemi afară Dar nu pot să ies, Zidită sunt amar Pe dinăuntru, Mintea mea n-are uși Și
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
continui?" Cel de al optulea volum ne va oferi răspunsul... Mai degrabă spectator decât erou al anilor ce se înșiruie, diaristul face, în fine, un vis, în una din ultimele zile ale lui 1996: Spre dimineață visat pe frate-meu, cețos, îngândurat, mă sfătuia să intru în partid. în care? Nici o speranță dacă nu mă înrolez. Pe urmă s-a așezat la pian și a cântat un menuet de Mozart." E soarta lucrurilor frumoase să se încheie cu muzică.
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” O atmosferă de arhaicitate, realizată printr-un lexic străvechi creează o atmosferă cețoasă de Ev Mediu, care se va perpetua până la ultimul text, cu o identică vigoare dantescă, ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ceam rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
gândeam în special la bătrâna von Sm., în stare de mizerie fiziologică... de ce m-a îndreptat prințesa (ce nu coborî din pat la sosirea mea) spre magazia de peste drum, spunând că o să-l găsesc pe fiul ei acolo? Prin noaptea cețoasă slab luminată de lună am traversat șoseaua plină de hârtoape până la baraca ce slujise drept depozit unei fabrici de cuie, acum închise. Am împins, făcând-o să scârțâie, poarta de fier, am făcut trei pași ușori. Se auzea un geamăt
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
cît o farfurie/ cît un capac de sticlă de lapte;/ iar de la margini de nimic și de noapte/ se-apropiară alte farfurii/ contopindu- se și ele în zonele aurii.// eram doar privire; îndepărtîndu-mă încun pic/ imensitatea de aur deveni un cețos, mîzgălit mozaic./ aglomerarea de lumi, infinitul de stele/ se organizau în structuri, desene, modele:/ un miros, o fîșie verzui de mătase/ fantome de străzi și contururi de case/ pînă în ceața sidefie și în fiord/ am recunoscut coloanele gării de
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
frig, prin frică, prin vîsc și prin gol”; „în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într-o mare de foc și pirite”; „imensitatea de aur deveni un cețos, mîzgălit mozaic”; „aglomerarea de lumi, infinitul de stele/ se organizau în structuri, desene, modele:/ un miros, o fîșie verzui de mătase”... Se vede cum poetul duce viziunea pînă în punctul în care nu mai sînt imagini de „traducere” vizuală a
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
Băsescu a vrut să demonstreze că ”are potențial, e valoros și noi nu-l merităm.” El a precizat că șeful statului nu face declarații pentru a susține ARD, ci o face numai din vanitate. ”Europa va fi mereu un domeniul cețos pentru electorat. Alianța România Dreaptă nu poate convinge electoratul. Nici pe dl. Băsescu nu-l interesează ARD. E o ipoteză că ar face declarații pentru ARD. Comportamentul său e îndreptat spre sine și vanitatea sa. Vrea să demonstreze că e
CTP, despre Băsescu: Nu-l interesează ARD. E vanitos by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41076_a_42401]
-
Da, dacă ți-e bine Și viața îți poartă noroc. VISE ÎN DEȘERT E atît de neobișnuit să visezi în deșert, Acolo între dunele de nisip Și vînturile uscate, Printre cămilele sleite de puteri Ce vise poți avea acolo? Sărate, cețoase, nebuloase, vântoase? Nu contează, Ba contează Te-ai dus în deșert să te rupi de lume De prieteni, de vecini, De niște străini, Chiar de visele de dinainte Acolo e locul unde visul nu caută bogăția, Nici dragostea, nici răzbunarea
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
a elibera măcar o rază subțire de soare și-atunci îmi spun c-ar fi mai bine să tragem fermoarul sufletelor și să ne legăm cu șireturile mâinile gândurilor întinse. Cerul plânge, dar nu cu ochii, ci cu norii lui cețoși. Privesc cum îmi fuge umbra și tălpile mi se topesc în zori, se scurg vise amăgitoare pe fruntea mea de stele unde mi-am așezat privirea în iarba încă verde a verii. Nu cred că-ți vei putea imagina cum
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
Philip Kotler: 10 păcate capitale de marketing. Semne și soluții. Editura Codecs, București, 2004. 29,00/290 000 lei. Cimitirul Cărților Uitate Bestseller internațional în 2004, romanul a fost distins cu Prix du Meilleur. Povestea: Barcelona, 1945. Într-o dimineață cețoasă, proprietarul unui anticariat îl duce pe Daniel, fiul său, la Cimitirul Cărților Uitate. Conform obiceiului, copilul adoptă o carte, „Umbra vîntului“, de Julian Carax, pe care o citește imediat. Chiar de a doua zi, misterios, tot mai mulți oameni își
Agenda2005-33-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284086_a_285415]
-
îți zici: Doamne, apară-mă de orice rău! Așa că stăteam liniștit la hublourile avionului, priveam cu adâncă liniște măreția peisajului. Masivele cele falnice ale Munților Hymalaya rămăseseră cam într-o parte. Intrasem într-o altă zonă. Un ocean de nori cețoși și întunecați cuprinseseră totul. Întunericul ăsta a durat cam douăzeci de minute. Când negurile se dădură la o parte, ca în basme, o altă splendoare a lumii începu să defileze în fața noastră: era Tibetul. O întindere cât o țară mare
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]