901 matches
-
vrajba dintre fete. Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu înțelegeau de ce se amestecă. Existau atâtea vietăți lacome care devorau pământul fărâmă cu fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni cu putere. Nu era Ovidiu, el avea cheie, se putea reîntoarce oricând, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o vină, Carmina, dacă Ovidiu te-ar fi lăsat în pace ți-ai fi refăcut de mult viața. Putea să nu mai joace teatru, ce avea de aflat, aflase: Carmina nu va depune plângere la Poliție. Carmina se răsuci pe cearceaf. Soarele dogorea cu putere, deși se simțea și suflul răcoros al mării. Tot atunci, noaptea, puțin mai târziu, sună telefonul lung, strident. Ea rămăsese cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
secundă se va petrece cu ea ceva grav care-l va nemulțumi pe Ovidiu și el va porni într-o bună seară ancheta, plină de neliniști, de tensiuni și se vor trezi într-un miez de noapte total epuizați sub cearceafuri, după ce vor fi gustat cu lăcomie din pacea unor înțelegeri de scurtă durată, sau se vor trezi prea târziu când unul, din prea multă ură sau din prea multă iubire, îl va sfâșia pe celălalt. Violența stăruia între ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ferecate între oasele cutiei craniene. Era sigură că, de i-ar fi cedat, actul amoros dintre ei ar fi fost nespus de intens și el mai ales ar fi vrut să-l repete în aceleași condiții. Își strânse în grabă cearceaful. Nu mai putea sta. Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de spovedanie făcută acum de bună voie, din obișnuința de a lua seama la toate câte se petrec în jur. Repeta ca pe o lecție ce va trebui cândva reprodusă. M-am trezit la ora șapte, am așezat pătura și cearceaful pe pervazul ferestrei, la aerisit, părea a fi o zi caldă, am îmbrăcat rochia albă din in și am coborât la masă. Se servea ceai, unt, gem de caise. Mireasma ceaiului rusesc plutea în toată sala de mese, se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cu o zi înainte stătusem lângă apă, crezusem că zgomotul ei grav, uniform îl va înăbuși pe cel din interiorul meu, dar nu am realizat nimic, m-am ales doar cu un ochi puțin înroșit. De îndată ce m-am întins pe cearceaf m-am gândit la tine, la o noapte când te-ai lăsat furat de somn. De obicei eu ședeam trează în pat, lângă tine, îți așteptam plecarea, tu te ridicai încet de lângă mine, te mișcai ușurel deși știai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capul meu, prea mulți vampiri de la distanță înfipți în carnea mea, îi arunc cu înjurături și îi scutur din mers, pe drumul pietruit, printre clădiri, în lift, în broasca ușii, nu mai pot, nu mai pot, cu Dumnezeu ascuns în cearceaf, la nivelul gurii, nu mai pot, nici Dumnezeu nu mai știe ce trebuie să înțeleg, ce Dumnezeu trebuie să înțeleg, nu mai pot, nu mai pot, nebunii orașului ies din pământ și asfaltul e moale de la căldură, o bătrână vrea bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în lumina portocalie, mașini prea spălate opresc pe asfaltul umed și o fată tânără și bronzată intră în hotel, mă strâng în jurul meu și mă relaxez, e bine cu mine, e foarte bine cu mine, mă răsucesc cu spatele în cearceaf și îmi schimb perna. Înainte de ziua aceea simțeam cum înnebunesc. Mintea deja îmi fierbea și nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea multă greață, și vomă nu mai aveam. Îmi purtam zâmbetul pe față încarnat în carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cuvenit, ci făcut ghem ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul roșu venețian. V-am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod original de a-ți cere scuze, zise el și se ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
capul cârlionțat al domnișoarei Filcz. Mai exact, capul de dimineață, fără pelicula subțire de fard care Îi sublinia aerul inexpugnabil de castel teuton. Iolanda pur și simplu, Înainte de a se hotărî să fie cumva pentru Încă o zi. Lenevind sub cearceaf, cu tâmpla lipită de umărul lui, părea un vâsc vermion În care pulsa egal o inimă de Împrumut. Închise ochii. Își pipăi obrazul țepos, pomeții ascuțiți, buzele cărnoase. Cu vârful limbii obtură pentru o clipă fisura dureroasă dintr-o plombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înfipse Într-un mușchi al cefei ca un ac de seringă. Apoi ea Își deschise ochii pe jumătate doar, ca să se asigure că prada astfel anesteziată Îi era la Îndemână, și Îl trase deasupra ei cum ar fi tras un cearceaf sau o plasă subțire de alge plutind la câțiva centimetri sub apa lacului, În care se zbăteau o mână de pești mărunți, neștiutori și distrați. Și ea se prefăcu, ca În basme, Într-o canoe lentă În care el vâslea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să se adulmece unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu deschiși, pentru că nu dădeau greș niciodată. O apăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de doi polițiști amabili, Își căuta porcul fugar printre blocuri. După o oră și ceva de căutări, dădură peste o familie numeroasă care țopăia fericită În jurul unui porc uriaș pârlit sumar, dar tăiat În bucăți mari, frumos așezate pe un cearceaf alb: capul, șuncile și trunchiul Împărțit și el În două părți egale. Într-un lighean uriaș se vedea clipocind Încă sângele, În altul luceau stins măruntaiele. Ăsta-i! Ăsta-i! Începu să strige domnul Gusti Careja Îngenuncheat lângă porc. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu tine să te cresc așa cum știu eu! Vorbele rostite cu severitate arătau surprinderea și supărarea unui tată care-și vede copilul dormind direct pe cuvertura cu culori imposibil de definit și acoperit cu oghialul nu tocmai curat și fără de cearceaf. Va era foarte surprins de faptul că nimeni nu-l Îmbrățișează și nu-l sărută pe tăticul său, eroul copilăriei sale și nu Înțelegea de ce toți se uită Întrebători, unii către alții, nedumeriți și simțind parcă un pericol, stare negativă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
răli-răli! Dar ordinul era ordin, jocul-joc și Va voia să-l joace, mai ales că atenția sa era atrasă de o noutate pe care o zărise din când În când la huță. Rozalița se culcase deja direct pe prispă, fără cearceaf și-și aștepta bărbatul. Cu jenă și cuprins de frică, băiatul se dezbrăcă Încet și pudic, Își acoperise ceea ce nu trebuie să fie văzut și aștepta În picioare. Nu știa unde și cum să se culce! Da, hai odată, omule
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
termină poezia și să rețină câte ceva din ea. Uneori, Victor Îl surprindea cum Încerca săl imite, sfios și cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pat sub plapomă că eu nu mă uit la tine! Va era În mare Încurcătură, avea indispensabili, izmene, din pânză de America și nu știa dacă se cuvine să intre cu cămașa din albită și În izmene, destul de curate, sub cearceaful imaculat. Profesoara s-a foit un pic, Va a crezut că femeia s-a supărat că este prea Încet, a intrat sub plapumă și s-a Întors cu fața la perete, fără a lăsa să se vadă nici o bucățică din hainele lui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Culmea este că și descrierea actului sexual suferă de aceeași artistizare forțată, lipsită de grație: „O simțeam cum tremură și-i alimentam emulația, fie că stam răsturnați în fânul cosit proaspăt, pe scarpă, la Milcov, fie vrășuliți, în pat, peste cearceaful alb, apretat. Palpam, răspuns la manevra ei, aceeași porțiune de tubercul în creștere plată.“ Este fără îndoială tulburător să stai cu iubita vrășulit în pat. Nu se înțelege însă al cui este tuberculul în creștere plată. Al femeii sau al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îndoială tulburător să stai cu iubita vrășulit în pat. Nu se înțelege însă al cui este tuberculul în creștere plată. Al femeii sau al bărbatului? Sau este vorba pur și simplu de un cartof, vrășulit și el, din întâmplare, peste cearceaful apretat? Poezia de actiune Trebuie să ne obișnuim cu ideea că, așa cum există filmul de acțiune, există și poezia de acțiune. Printre cei care o promovează se numără Rodica Dragomir, autoarea volumului Ore fără memorie (Risoprint, Cluj-Napoca, 2008). În versurile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Poeziile lui Alexandru Potcoavă sunt reușite atunci când sunt reușite, nu atunci când sunt licențioase. Unele, întâmplător, sunt și reușite, și licențioase. Iată un exemplu de bravadă (oarecum) simpatică: „apucă tu de-un colț apuc eu de / altul și hai să scuturăm cearceaful / pe balcon în capul trecătorilor / doar ne-or lua în serios că / noi nu ne jucăm de-a dormitul iubito / și-apoi lasă gospodinele să-și dea / singure seama ce-i cu / firele crețe de păr adunate / în plasele lor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
creștea natural și chiar gunoiul avea prostul obicei să se împrăștie și prin dormitorul său. adică se lipea de tălpi și apoi se dezlipea în pat, pe niște cotrențe, care se pare că într-un timp am avut rolul de cearceafuri. Nu era deranjat nici de praful de pe picioare, unii spuneau că este un fel de rapăn. Îi plăcea vara să meargă desculț, în pantaloni scurți și într-un maiou, care acum era mai mult negru decît alb. Dar ce eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
recunosc, eu eram cel dintîi care saluta. Îmi povestea toate astea ștergîndu-și ochii cu dosul palmei și făgăduindu-mi că, dacă va ajunge În Germania, mă va scoate și pe mine de aici. M-am agățat de festonașele ce mărgineau cearceaful, dînd de-nțeles că de acolo nu mă va mai scoate nimeni. Aș fi vrut să pot spune că ea nu va mai pleca nicăieri și că eu Îi voi rămîne alături, acolo, la Rivulus Dominarum. N-am spus-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cele mai obscure unghere ale patului studio. Fără să ia măcar o îmbucătura s-a strecurat tiptil în dormitor, unde dârele de tencuială proaspătă încă mai persistau cu diferențe de culoare. Mai întâi a scuturat pe balcon covertura, păturile și cearceafurile și le-a cercetat cu mare atenție, umblând prin scamele adunate prin unghere chiar și cu un magnet-potcoavă pe care l-a luat din ghiozdanul băiatului dintr-a opta. Apoi a luat la puricat, centimetru cu centimetru, salteaua de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
reciproc. Ne mângâiarăm apoi cu privirea, cu mâinile, cu buzele. Și îmi prinsei mâinile în părul său, mă încolăcii în jurul său, îl prinsesem între coapsele mele, el mă roti și ne așezarăm pe pat. Întinsei mâinile în sus și apucai cearceaful în delirul plăcerii o dată, și apoi mă prinsei de el ca o frunză de copac a doua oară. Stăteam întinși și goi în lumina lunii când argintii, când aurii. Nu ne era frig. Abia înspre dimineață îmi luai halatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]