308 matches
-
căruia viața i-acurmat visele: “De ce m-ați dus de lângă voi, De ce m-ați dus de-acasă? Sa fi rămas fecior la plug, Să fi rămas la coasă. Asa vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata.”... Ii plăceau tatălui meu aceste poezii ale lui Goga și Coșbuc (astăzi îmi plac și mie tot mai mult) pentru că exprimau o stare de spirit și pentru că autorii lor erau crescuți în spiritul moralei creștine
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
dreapta socoteală” și „trezvia„ sau acel inegalabil „cuminte”, care nu are echivalent în alte limbi”. Emil Cioran, stilistul desăvârșit al limbii franceze, aclamă de față cu traducătorul: „Doamne, ce limbă curat românească! E o încântare... Ce plastic sună! Ca limba ceasloavelor și a rugăciunilor! Ca zugrăveala de pe pereții bisericilor, plină de culoare și de forță de expresie! Părinte Stăniloae, ai ales exact limbajul care trebuia pentru o asemenea lucrare!” Există apoi la teologul român o serie de lucrări care subliniază, uneori
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
de Antim, s-a tipărit, Între altele, un Liturghier greco-arab, În 1701, prima carte imprimată cu litere arabe, la rugămintea patriarhului Atanasie Dabas al Antiohiei. Reîntors la București, Antim Ivireanul imprimă acolo noi cărți În românește și grecește, precum și un Ceaslov greco-arab (1702). După ce a ajuns episcop la Râmnic, Antim Ivireanul a Început cu consimțământul domnitorului, șirul unor tipărituri românești. Astfel, În 1706, s-au tipărit Liturghierul și Molitvelnicul, primele ediții românești ale acestor cărți În Muntenia. În același timp, Constantin
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Dragomir Dancu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92322]
-
copilărie este structurată în patru părți. Partea I se deschide cu evocarea universului humuleștean, descrierea școlii care adunase băieți și fete, printre care și pe Nică "un băiat prizărit, rușinos și fricos și de umbra sa", "calul bălan" pentru sancțiuni, ceaslovul cu care puteau fi ucise muștele, mama care "era în stare să toarcă în furcă și să învăț mai departe", tatăl având o altă atitudine față de învățătură: "dac-ar fi să iasă toți învățați... n-ar mai ave cine să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
elevi, se afla și el, "un băiat prizărit, rușinos și fricos și de umbra sa". La școală, pentru a-i "stimula" pe elevi, părintele Ioan aduce "calul bălan". Nică nu se arată interesat de învățătură, face pozne prinzând muște cu ceaslovul și alte năzdrăvănii. Îndrăgostit de Smărăndița popii, face progrese la învățătură, dar dascălul său, bădița Vasile este luat la oaste cu arcanul. Este silit să se îndepărteze de sat și să plece la Broșteni, la școală, unde nu se adaptează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
căreia triumfă Rațiunea" (Valeriu Cristea). Fiind în stare "să toarcă-n furcă" numai să-și vadă copilul la școală, mama lui Nică oferea exemplul personal: "Și când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și la Alexandria mai bine decât mine, și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte..." Orientarea Smarandei spre învățătură se întemeiază pe o tradiție de familie. Ea are și dificultăți în viața de familie, fiind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și cu furișatul în podul casei, unde mamele piteau oalele cu smântână de feluriți pofticioși. Nu trecu prea multă vreme căci, dintr-o dată, copiii se ridicară din nou de pe băncuțele de lemn... Apăru preotul care ținea strâns la piept un ceaslov. Legiunile de diavoli, care torturau sufletele sătenilor, se temeau de puterea lui duhovnicească. În cea mai mare grabă, dracii își luau tălpășița din fața lui. Pentru harul său, era prețuit de la pruncul care scâncea până la baba care se ținea de chilabaleală
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu toții cruce și s-au apucat a zice rugăciunea, așa cum se cuvenea înainte de începerea fiecărei zile de școală. Copiii s-au reașezat cuminți în bănci. Smaranda a fost chemată să învețe a buchisi slovele. Apăsa cu arătătorul fiecare literă din ceaslov, citind-o cu putere. Cuvintele s-au pus a se lega și apoi rosti în propoziții. Din gura ei a început a curge o limbă dulce ca mierea care umplu biserica și se revărsă în împrejurimi. De prin curți, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cazul oricărei cărți populare, structura este comună pe întreaga arie de răspândire, dar povestirea este modificată și autohtonizată de fiecare dată. În versiunile numeroase care au circulat la noi, proverbele sunt românești (adăugate sau echivalente celor străine), Archirie învață Bucoavna, Ceaslovul și Psaltirea, iar Anadan este mare logofăt și petrece cu lăute și cimpoaie. Ediții: Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam (prelucrare de Anton Pann), București, 1850; ed. 2, București, 1854; Povestea lui Archirie, îngr. și pref. Alexandru Lupeanu, Gherla, 1922
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
un stil literar, cu fraze curate și armonioase. Traduceri: Tâlcuirea celor șapte sfințite taine ale bisericii, Iași, 1807; Chiriacodromion, Mănăstirea Neamț, 1811; Adoleshia Filoteos, adecă Indeletnicire iubitoare de Dumnezeu, I-IV, Iași, 1815-1819; Tipicon, Iași, 1816; Apologia, Mănăstirea Neamț, 1816; Ceaslov mare, Iași, 1817; Liturghiile a sfinților ierarhi Ioan Hrisostomul, Vasilie cel Mare și Grigore Dialog, Iași, 1818; Cuvintele și învățăturile prea cuviosului părintelui nostru Isac Sirul, Mănăstirea Neamț, 1819; Istoria scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
în lirica lui Octavian Goga întâlnim imaginea unei mame îndurerate, la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
pe coarne!... Movilă-i stă nisipul lângă ușă... A tot crescut rugina pe zăvor, uleiul a-nflorit într-un ulcior, dar trupu-i stă-n genunchi, deși-i cenușă... Pe-o laviță, alături, rânduite mai multe cărți. Pe-o foaie, în Ceaslov, scrisese el sfințitul lui hrisov în patru rânduri, vorbe aurite: „Să mă iertați, părinților, vă rog , c-având puțină treabă azi cu Domnul m-a biruit în rugăciune somnul și v-am lăsat cenușa mea, zălog...” Dar necrezând că-i
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Orientului Mijlociu de către otomani. Sub îndrumarea marelui cărturar Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești, originar din Iviria-Gruzia, care a instalat tipografii la mânăstirile Snagov și Râmnic, s-au tipărit în limba arabă, la Snagov, în 1701, un Liturghier și un Ceaslov, în 1702. La întoarcerea sa în Siria, în 1705, principele Constantin Brâncoveanu i-a dăruit întreaga tiparniță care a fost instalată la Alep, unde patriarhul și-a păstrat funcția de mitropolit, tipărind în ediții succesive, între anii 1706 și 1711
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
tipărește aceeași carte, dar de data aceasta „tălmăcit pre limba rumânească“, cu o prefață a protopsaltului Mitropoliei, Filotei Jipa, În care Îndeamnă pe toți să se bucure că au acum cărți pe limba și Înțelesul lor. Ultima carte pentru strană, Ceaslovul, este tipărită În românește, la un an de la moartea martirică a lui Brâncoveanu. Chiar dacă apariția cărților de cult În limba română se face așa târziu (după 1710), cântarea la strană În românește Începuse mai devreme de această dată. Existau manuscrise
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
Târgoviște, Snagov, Buzău și Râmnic,toate sub oblăduirea destoinicului Voievod. Amintim și alte cărți bisericești cum ar fi Octoihul care s-a tipărit la Buzău În 1700, Triodionul, tipărit În 1708 la Buzău, Volume din Minei , apărute tot la Buzău, Ceaslovul, care a fost tipărit la București În anul 1709, Antologhion, apărut la Râmnic În anul1705, Apostolul, apărut În1704 la Buzău, Molitvenicul, apărut În anul 1699 la Buzău, Liturghierul grecesc și arăbesc, Penticostarion și Psaltirea, apărut În anul 1701 la Buzău
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
bazin destul de spațios. Dăm peste un mic grup de magazine de la care ne aprovizionăm cu cele necesare, și după un repaos de 2 ore pe iarbă verde, la umbra unui tamarix, ferit de urși, pornim spre ieșirea din vest. Un ceaslov imens pentru Înscrierea vizitatorilor ne determină a opri și a ne trece numele cu litere mari, citețe, printre fericții vizitatori ai uneia din cele 7 minuni ale statelor unite. La doi ani după acest eveniment am primit câteva rânduri de la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ei își drămuiau eforturile doar spre realizarea proiectelor artistice. După decesul părinților, au continuat să-și ducă traiul tot acolo unde s-au născut. Instituția Căsătoriei nu le spunea nimic. Firi bolnăvicioase și meditative, erau înclinați cu predilecție spre lecturarea Ceaslovului, Psaltirii, Patericului, Bibliei și a Vieții sfinților, decât spre cele trecătoare ale vieții. N-au simțit niciodată zvâcnirea inimii la apariția unei frumuseți feminine. Sexul opus nu i-a atras niciodată, deloc; pentru ei " Femeia" era mai degrabă o noțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
al rubricii iconoclaste și plină de haz "Singur printre poeți". Râdeam mult, râdeam cu gura până la urechi, dar, se pare, strămoșii ne întrecuseră în toate cele vesele. Austerul Hasdeu, pe care cu greu ți-l poți închipui altfel decât printre ceasloave și bucoavne, era tartorul farselor. El a trimis, în 1871 și 1876, cele două poezii cu acrostih publicate de "Convorbiri literare" și tot el i se adresa în scris lui Titu Maiorescu cu formula "Es. Min. Tit. Maiorescu", ce putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de la Buzău, 1701, care se transformă, parcă, într-un imn al cărții și al bibliotecii canonice exemplare. De altfel, panegiricele închinate lui Constantin Brâncoveanu sunt cele mai complexe și mai complete elogii portretistice oferite de predoslovii. Poate numai Dedicația din Ceaslovul de la 1715, închinată de Antim Ivireanul lui Ștefan Cantacuzino mai are o asemenea amplitudine de imagine și slavă, construită pe o spectaculoasă arhitectură retorică. Doar câteva elemente selectate din chiar prefețele tocmai amintite. În Predoslovia la Octoih, metafora preluată de la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
oprește. Specialiștii au apreciat inventivitatea lexicală și imagistică a versiunilor sale, în special a celor din Esenin, nu o dată concurând expresivitatea originalului. SCRIERI: Veac tânăr, Iași, 1931; Cântec deplin, București, 1934; Argint, București, 1938; Poezii, Iași, 1938; Cântec, București, 1940; Ceaslov, București, 1940; Izvod, București, 1943; Pomul vieții, Iași, 1943; Treptele anilor, București, 1962; Versuri, pref. Demostene Botez, postfață Nicolae Manolescu, București, 1964; Ulcioare de piatră, Iași, 1969; Chipul din fântână, Iași, 1972; Poeme patriei, București, 1975; Poeme, cu un portret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
un individ spătos, cam la 50 de ani, o prezență impunătoare. Poartă cu naturalețe cușmă și vestă din blană de oaie așa cum un PDG din Paris sau Londra merge zilnic la serviciu în costum sobru și cravată. După ce cumpăr un Ceaslov și o „carte de rugăciuni cu scris mare”, acceptă dialogul destul de ușor, oricum nu vindea mare lucru la acea oră destul de matinală. Spune că cel mai bine vinde „cărțile simple și ieftine, cu slove mari, pentru a putea fi citite
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Tare mi se pare mie că plopul cela mare încă mai face umbră locului, iar Seminarul se afla la Socola de vreo 51 de ani... fiind înființat datorită lipsei de preoți care să aibă cunoștințe ceva mai multe decât ale ceaslovului și psaltichiei. Mitropolitul Veniamin Costache l-a îndemnat pe Alexandru Moruzi-Vodă să înființeze primul Seminar teologic din Iași, la mănăstirea de maici de la Socola. Ca urmare a acestei hotărâri, în 1803, călugărițele au fost mutate la Agapia „Socola fiind prea
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
având pe dascăl lângă el. Când popa, în glasul lui nazal dar creștinesc, ajunse la pasagiul <<Avraam care a născut pe Iaaacooov, carele a născut pe Isaaaac...>> deodată lumânărica se stinsese și sfinția sa nu mai putea continua cu cetania din ceaslov. Grăbit și enervat și destul de necăjit, sfinția sa a strigat repede către dascăl: << Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd pe care ... a mai născut și Isac!>> La auzul acestora, Pogor se tăvălea de râs. Atunci dumneata te-ai apropiat de
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
1697, Evanghelia Românească de la Râmnic (1794), Biblia de la Blaj (1795) și altele. În sfârșit, dragă prietene, am ajuns și la Seminarul de la Socola. Acesta a fost înființat pentru că lipseau preoții care să aibă cunoștințe ceva mai multe decât cele ale ceaslovului și ale psaltichiei. S-a nimerit să existe și un mitropolit cu gândire mai înaltă, în persoana lui Veniamin Costache, care a reușit să-l determine pe domnitoriul Alexandru Moruzi să ia hotărârea înființării unui Seminar teologic aici la Mănăstirea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mâna mea va putrezi, iar numele tot se va pomeni și cine va pomeni mare pomană va iproci(?) . La anul dela Hs. 1761, iar dela zidirea lumii 7269». Semnat Iordachie. Însemnările sunt destul de numeroase, ca de altfel în mai toate ceasloavele utilizate la slujbele ce se țineau în secolele trecute la bisericile ortodoxe din cele două Cârțișoare. Noi însă, în acest context reținem deocamdată numai una: «Să se știe, de cându au muri(t)u Domnul Teleki la a(n)lu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]