1,879 matches
-
n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7. 08... - și cadavrul zăcea În continuare pe pat. I-am Împreunat cu grijă mâinile pe burtă, Împingând Înăuntru vârful limbii, ieșit din gură. Am mai Încercat de câteva ori, dar de fiecare dată aluneca afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ceva ce pot face... — Nu. Nimic. Nimic. Dar În timp ce Myatt se Îndepărta, celălalt se Întoarse și strigă după el: — Ceasul! Cât e ceasul exact? — Opt și patruzeci, spuse Myatt. Nu, patruzeci și două, se corectă și văzu degetele omului ajustând ceasornicul cu grijă, exact la minut. Când ajunse la compartimentul său, trenul Încetinea. Coșurile Înalte din Liége, cu flăcări În vârf, se ridicară În lungul liniei asemenea vechilor castele incendiate În raiduri peste graniță. Trenul intră În trepidație și se schimbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi el, nevenindu-i să creadă, n-am fost niciodată prins, nu mi se Întâmplă mie, și așteptă cu spatele la triaj un cuvânt sau un glonț, În timp ce creierul Începu să-i lucreze precum rotițele bine unse ale unui mecanism de ceasornic, fiecare gând potrivindu-se cu celălalt și punând În mișcare un al treilea. Cum nu se Întâmplă nimic, Josef Își Întoarse fața de la scară și de la peretele gol. Triajul era pustiu, lumina venea de la o lanternă pe care cineva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
măslinii și de propria-i neștiință În privința a ceea ce se Întâmpla. Îl Întrebă pe dr. Czinner: — De ce zâmbiți? Și speră să audă că el găsise o cale de-a scăpa cu toții, de-a prinde expresul, de-a da Înapoi arătătoarele ceasornicului. — Nu știu, spuse el. Zâmbeam? Asta poate pentru că sunt din nou acasă. Pentru o clipă, gura lui deveni serioasă, apoi căzu iarăși Într-un zâmbet pierdut, iar ochii lui, care priveau Încoace și-ncolo prin ochelarii Înghețați, păreau umezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asemenea piliturii de fier, spre magnetul mântuitor. Seară de seară, la întâlniri, cei doi înfloreau și se grăbeau apoi spre casă, pentru a asculta o predică suplimentară a lui Dave 2; acesta pleca de fiecare dată, cu o regularitate de ceasornic, la 23:10, pentru a prinde ultimul autobuz 114 care se îndrepta spre Friern Barnet, unde se afla apartamentul său semi-utilat. Nu prea aveau timp să se deranjeze unul pe altul. Ajunseseră niște simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mici sunt convinși că realitatea e una singură, doar frații fiind de două feluri, mici și mari; frații mici nu bănuiesc că frații mari au făcut în trecut tot felul de lucruri cot la cot cu îngerii și spiridușii lor; ceasornicele ticăie independent de voința fraților; fiecare vârstă are miracolele ei, fiecare miracol are martorul lui, fiecare martor are un frate (sau a fost pe cale de-a avea). Prin urmare: frații pot scrie împreună o carte, dar nu pot întâlni deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trebuie să sosească dintr-o clipă Într-alta. — Sari pe fereastră, dedesubt e un strat de flori. S-a Întunecat, și peste vreo zece minute sirenele au să dea alarma. Slavă Domnului, ne putem orienta după ele ca după un ceasornic. Și dumneata ce-o să faci? — Trage lanțul, Înainte de a deschide fereastra. În felul ăsta, n-o să te audă nimeni. Așteaptă să se umple rezervorul, pe urmă mai trage o dată lanțul și dă-mi cîțiva pumni zdraveni. Va fi cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la fel de aproape și de real ca și marea. Dincolo de detaliile complicate ale lumii, se Întrezăresc cîteva certitudini simple: Dumnezeu e bun, oamenii maturi au răspunsuri la toate Întrebările, adevărul există, iar dreptatea funcționează la fel de precis și fără greș ca un ceasornic. Eroii iubiți În copilărie sînt foarte simpli - sînt viteji, spun totdeauna adevărul, mînuiesc bine spada și ies pînă la urmă biruitori din orice bătălie. Iată de ce nici una dintre cărțile citite mai tîrziu nu ne satisface la fel de mult ca lecturile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi observatorul meteorologic din Petkwo: un acoperiș de tablă sprijinit pe patru stâlpi de lemn cam șubrezi acoperă, înșirate pe o etajeră, barometre, higrometre, termografe, cu bobinele lor de hârtie gradată, ce se-nvârt cu un ticăit lent de ceasornic, sub presiunea acului care oscilează. Rotația unui anemometru în vârful unei antene înalte și pâlnia bondoacă a unui pluviometru completează dotarea fragilă a observatorului. Izolat pe marginea unui taluz al grădinii municipale, proiectat pe cerul cenușiu, uniform și imobil, observatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe cei rămași în urmă. — Străinii ne vor vedea pe noi și vor vedea numele lui Shane, zice tata. Nu voiam să le zboare mintea la te miri ce. Farfuriile își încep marșul lent în jurul mesei în direcția acelor de ceasornic. Umplutura. Măslinele. Sosul de afine. — Voiam triunghiuri roz, dar toate carpetele au triunghiuri roz, zice mama. E simbolul nazist pentru homosexuali. Zice: Tatăl tău a propus triunghiuri negre, dar asta ar însemna că Shane era lesbiană. Seamănă cu părul pubian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se afla deveni, deodată, străină. Ea însăși se schimbase. Durerea pierise lăsând loc unei stări de luciditate benefică. Se simți plină de forță și energie. Se repezi la frigider și mâncă mult, ca niciodată. Ceva nu era în regulă. Acele ceasornicului se învârteau prea repede, ea era prea dornică să iasă, să plece din casa aceea străină, să facă un anumit lucru. Ce? Ce voia, oare, să facă? Se plimbă pe străzi, așezându-se pe toate băncile din cale. Se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acolo În ajun e doar un vis, săptămâna din urmă e dată uitării, luna trecută n-a existat nicicând. Fiecare noapte e aceeași noapte. Viața o ia de la capăt la șase și jumătate fix și se Învârte ca limbile unui ceasornic. Nu-i nici o scăpare. Așa a fost mereu În orașul ăsta. 5 Soneria s-a oprit chiar În clipa când Margaret a deschis ochii. Telefonul sunase Îndelung. O durea groaznic capul. S-a uitat chiorâș la ceas: nouă și patruzeci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nota dominantă. Începutul vesel și finalul trist subliniază un sincer sentiment de compasiune. Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit”, ,,suflare dușmănoasă”, ,,călătorie lungă”, ,,trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești valorifică din plin posibilitățile artistice ale interjecției, în special a onomatopeelor, cu întreaga lor gamă sonoră: ,,pic, pic, pic!” sugerează înghițirea bucățelelor de lăcustă, ,,pitpalac!” sugerează
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
domiciliul în satul Humulești de pe apa Ozanei, ținutul Neamț. Inculpatul se face vinovat de săvârșirea următoarelor culpe: furt calificat din bunurile mătușei Mărioara și din bunurile publice. El a furat cireșele din grădina mătușei și pupăza din tei care era ceasornicul satului; tulburarea liniștii publice: în ziua de 30-31 decembrie, orele 1200, când împreună cu alți tovarăși de joacă, au făcut mare tărăboi pe la casele sătenilor, culminând cu scandalul de la casa popii Oșlobanu; insultă și calomnie la adresa lui Ion Oșlobanu, căruia i-au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înzăpezite ale munților capătă străluciri de diamant. Am devenit curioasă. Voiam să văd și eu neapărat un răsărit de soare. Într-o seară, m-am culcat visând la frumusețea munților și așteptând cu nerăbdare ziua de mâine. Când a sunat ceasornicul, am ieșit grăbită din cabană. Pretutindeni era întuneric. Apoi, puțin câte puțin, începea a se ivi geana de lumină. Ultima stea de pe cer numită ,,Steaua Ciobanului” dispăruse în trandafirul zorilor. Lumina se mărea în locul unde soarele trebuia să apară. Puțin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zadarnic să știrbească frumusețea bătrânului parc, poleit cu razele toamnei. Aleile, mereu mai desfrunzite, mai arămii și mai tăcute, erau străbătute în fiecare zi de Gilda, care admira revărsarea odihnitoare a frunzelor peste covorul multicolor. Gilda venea cu exactitatea unui ceasornic, cu pași mărunți, dar siguri, cu privirea grăbită să contemple frunzele murind. Totuși, într-o zi, deși era cald și soarele dăruia ultima îmbrățișare în drumul lui spre lumea de dincolo de orizont, Gilda nu-și făcuse apariția ca de obicei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ford. Ford a înțeles primejdia. Fără să se lase rugat, a sărit în valurile râului și a înotat vitejește până la mine. Când eram pe marginea prăpăstiei, la cascadă, l-am prins de gât pe Ford. Îmi bătea inima ca un ceasornic de spaimă. Cu greu m-a ajuns pe mal. Ford era tare îngrijorat de mine. Mă privea cu niște ochi blajini. Atunci am deschis ochii. El stătea aplecat spre mine parcă întrebându-mă: Te doare ceva. Te simți bine? Vrei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
petală de miozot. În teiul din grădina bunicii era o pupăză cu creasta rotată care mă trezea din somn în fiecare dimineață. Eu însă nu o dușmăneam, deoarece îmi plă-cea să mă scol devreme, iar pupăza era exact ca un ceasornic. Vecinul meu era un băiețel tare năzdrăvan, pe nume Nică. Dar pupăza aceea era nu numai ceasornicul meu, ci și al lui Nică, iar el era un leneș fără pereche. Într-o dimineață Nică sare gardul și se cațără în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din somn în fiecare dimineață. Eu însă nu o dușmăneam, deoarece îmi plă-cea să mă scol devreme, iar pupăza era exact ca un ceasornic. Vecinul meu era un băiețel tare năzdrăvan, pe nume Nică. Dar pupăza aceea era nu numai ceasornicul meu, ci și al lui Nică, iar el era un leneș fără pereche. Într-o dimineață Nică sare gardul și se cațără în tei. Neputând să înșface pupăza, puse la gura scorburii o căciulă pe care o avea deja pregătită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lucruri și să încerc s-o dau uitării. Dacă obiectele ar fi fost mai obscure, poate că exact așa aș fi făcut. Dar n-am putut. Caiete și o casetă video? Era prea ușor. Nici măcar persoana ca un mecanism de ceasornic în care mă transformasem n-ar fi putut trece nepăsătoare pe lângă așa ceva. Lăsând scrisorile claie peste grămadă acolo unde căzuseră, am luat caseta, pachetul cu caiete și cutia din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor lui Franz Marc. A început să-mi placă mersul cu șareta, în loc de automobil. La urma urmei, prima mașină adusă în București de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind un trafic de retragere spre casă, tot orașul era un univers de piuituri. Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul Amoraș cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca o imagine vie privită dintr-un balon pentru ca, în cele din urmă, orașul să devină cât un timbru pe care îl puteai admira în detaliu cu o lupă uriașă. Timbrul porni să se rotească încet în sensul acelor de ceasornic precum imaginile de film care anunțau publicarea în vârtejul ziarelor de mare tiraj, informații speciale. Orașul-timbru și-a oprit rotația nebună, revenind tridimensional în mărime poștală și lipit cu zgomot de plicul senin al cerului. Plicul se roti la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un curcubeu compus din străluciri verzi sau albastre sau negre ale ochilor din lumina verde sau albastră sau neagră a gândurilor din portocaliul cu zimți roșii strălucitor al poftelor sexuale în repaos, rotindu-se în sensul universal al acelor de ceasornic, cu artileria gândurilor tuturor bărbaților țintită spre gândurile lor, fără doborârea voluptuosului inamic, masculii își trimiteau corpul eteric amușinându-le gândul și sărutându-l, mângâindu-le brațele și trupul și sărutându-le, răsfirându-le pletele și înfășurându-se cu ele, culegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]