157 matches
-
Peștii, selachiformele, cefalopodele și homarul norvegian din categoria de prospețime A nu trebuie să prezinte nici un fel de pete și decolorare puternică. Se admite o proporție foarte redusă cu urme ușoare de presiune și leziuni superficiale. 4. Pentru peștii, selachiformele, cefalopodele și homarul norvegian din categoria de prospețime B, se admite o proporție foarte redusă cu urme mai grave de presiune și leziuni superficiale. Peștele nu trebuie să prezinte pete și decolorare puternică. 5. Dacă produsele se clasifică pe categorii de
jrc3199as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88356_a_89143]
-
speciile Platichthys flesus și Pleuronectes flesus, cardină, limbă de mare comună, limandă, limanda mică, pește-teacă (Lepidopus caudatus și Aphanopus carbo) B. Pește albastru Germon, ton obez, ton roșu, putasu, moruă, hering, sardină, scrumbie, stavrid, hamsie. C. Selachiforme Rechin, vatos. D. Cefalopode Sepii. E. Crustacee 1. Creveți 2. Langustină. A. PEȘTE ALB Criterii Categorie de prospețime Nepermis 1 Extra A B Tegument Culoare vie, pigment irizat (cu excepția scorpiei de mare groenlandeze) sau opalescent; Pigmentație vie, dar fără luciu Pigmentație pe cale de a
jrc3199as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88356_a_89143]
-
Moi Căzute Abdomen Alb și strălucitor, cu o margine mov în jurul înotătoarelor Alb și strălucitor, cu pete roșii numai în jurul înotătoarelor Alb și mat, cu multe pete roșii sau galbene Abdomen galben spre verzui, cu pete roșii pe carne D. CEFALOPODE Criterii Categorie de prospețime Extra A B Tegument Pigmentație de o culoare vie, tegument lipit de carne Pigmentație mată; tegument lipit de carne Decolorat; se desprinde ușor de pe carne Carne Foarte rigidă, alb perlat Fermă, alb de cretă Ușor moale
jrc3199as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88356_a_89143]
-
de ori, iar toate etapele se regăsesc la specii actuale. Deși ochiul complex de la moluște a evoluat independent de cel al vertebratelor, ambii provin din ancestorii ce aveau celule fotoreceptoare. Cele mai multe organe fotosensibile de la nevertebrate nu au perfecțiunea ochilor vertebratelor, cefalopodelor și insectelor, dar apariția și evoluția lor ulterioară a fost determinată de selecția naturală, care a favorizat orice mic avantaj. În decursul istoriei sale evolutive, ochiul și-a păstrat însă funcția de bază, respectiv văzul. Schimbarea funcției. Dobândirea de noi
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
acestora deoarece sunt prinși în năvoadele braconierilor. "Delphinus delphis" are spatele sur-negricios cu reflexe verzui, laturi cenușii, abdomen albicios. Botul este potrivit de alungit, mandibula depășește maxila, iar fruntea este puțin turtită în partea anterioară. Se hrănește cu crustacei și cefalopode. Urmărește cârdurile de sardele, hamsii și pești zburători. Are o lungime cuprinsă între 1,5-1,8 m și o greutate de până la 55 kg (în cazuri excepționale poate ajunge la 100 kg). Durata maximă de viață a indivizilor acestei specii
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
b) navelor care pescuiesc cu plase demersale, cu năvoade daneze sau alte plase de pescuit remorcate similare, cu condiția să aibă la bord cel puțin 75% din greutatea în viu a organismelor marine, cu excepția următoarelor specii: hamsie, hering, stavrid, macrou, cefalopode pelagice și sardine, calculat ca procent din greutatea totală în viu a tuturor organismelor marine de la bord; (c) navelor care nu sunt echipate pentru pescuit și pe care este transbordat macroul. 3. Se va considera că tot macroul existent la
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88933_a_89720]
-
Gasteropodelor este faptul că au cochilia formată dintr-o singură bucată. Pe măsură ce animalele cresc, cochilia acestora se mărește, luând adesea forma unei spirale răsucite în jurul unui ax central. Este bine dezvoltat și distinct la reprezentanții clasei Gastropoda (gasteropode) și Cephalopoda (cefalopode), redus la amfineurieni și scafopode. Capul la clasa Lamellibranchia (lamelibranhiate) a regresat până la dispariție Deși au atât organe de reproducere masculine cât și feminine, trebuie să se împerecheze cu melci din aceeași specie înainte de depunerea ouălor. Unii melci se pot
Melc () [Corola-website/Science/304250_a_305579]
-
de poziția nervului optic, care creează pe retină o zonă incapabilă să recepteze lumina, numită pata oarbă. La om pata oarbă se situează la aproximativ 15° de la "fovea centralis" în direcție nazală și ocupă aproximativ 6° din câmpul vizual. Ochii cefalopodelor nu au o pată oarbă, deoarece nervii se conectează la retină prin spatele acesteia. Imagini
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
îi sunt un grup de specii de moluște cefalopode decapode din ordinul Teuthida. Corpul calmarilor este torpiliform și poate atinge lungimea (împreună cu tentaculele) de 1,8 m la cei gigantici. Capul este bine delimitat. În jurul gurii calmării au 10 tentacule, dintre care două sunt mai lungi și servesc la
Calmar () [Corola-website/Science/311233_a_312562]
-
exemplu un crab de mare uriaș, vidra de mare se culcă cu ea pe abdomen și continuă s-o mănânce după ce se trezește. În meniul vidrei de mare intră peste 40 de specii de animale marine, de exemplu aricii-de-mare, crabii, cefalopodele și gasteropodele, midiile, câteva specii de moluște și de pește. Spre deosebire de celelalte subspecii, vidrele de mare nordice consumă și octopode, evitând însă să le mănânce capul. Vidrele de mare nu au un sezon anume de împerechere, aceasta având loc pe
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
situat la nord de lacul Razim și reprezintă unul dintre celebrele puncte fosiliere din țară, incluzând o bogată fauna de amoniți triasici, specifici domeniului alpin. Alcătuit exclusiv din calcare, cenușii și negre, dealul adăpostește peste 100 de specii de amoniți, cefalopode, conodonte și brahiopode. Fauna de cefalopode are afinități cu cea din restul domeniului alpin european, dezvoltată în aceeași faciesuri și în Himalaya, dovedind unitatea paleogeografica a întregului domeniu. Cu resturile sale de fauna devoniana, reprezintă singurul punct din România care
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
și reprezintă unul dintre celebrele puncte fosiliere din țară, incluzând o bogată fauna de amoniți triasici, specifici domeniului alpin. Alcătuit exclusiv din calcare, cenușii și negre, dealul adăpostește peste 100 de specii de amoniți, cefalopode, conodonte și brahiopode. Fauna de cefalopode are afinități cu cea din restul domeniului alpin european, dezvoltată în aceeași faciesuri și în Himalaya, dovedind unitatea paleogeografica a întregului domeniu. Cu resturile sale de fauna devoniana, reprezintă singurul punct din România care conține fosile paleozoice. Acestea se găsesc
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
lor rapidă sub apă. Nu sunt agreate de pescari din cauza consumului mare de pește care pot fi de lungimi între 5 și 60 de cm, sau pentru că uneori rup plasele de pescuit. În afară de pești consumă melci, moluște, crustacei, viermi și cefalopode mici. Păsările sunt răspândite pe toate continentele în afară de Antarctica însă cele mai multe specii trăiesc în regiunile tropicale și regiunea sudică a zonelor temperate. Nu se găsesc cormorani în Asia Centrală sau Asia de Nord ca și în regiuni întinse din Canada sau
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
același lucru, întrucât se descopereau mult mai multe camere de cerneală fosilizată. Anning a observat cât de mult se aseamănă camerele fosilizate cu sacii de cerneală al caracatițelor și sepiilor actuale, pe care le-a disecat pentru a înțelege anatomia cefalopodelor fosile, iar aceasta l-a făcut pe William Buckland să publice concluzia că belemnitele jurasice utilizau cerneala pentru apărare la fel ca numeroase cefalopode moderne. Tot Anning a observat și că fosilele cu forme ciudate denumite pe atunci „pietre bezoar
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
de cerneală al caracatițelor și sepiilor actuale, pe care le-a disecat pentru a înțelege anatomia cefalopodelor fosile, iar aceasta l-a făcut pe William Buckland să publice concluzia că belemnitele jurasice utilizau cerneala pentru apărare la fel ca numeroase cefalopode moderne. Tot Anning a observat și că fosilele cu forme ciudate denumite pe atunci „pietre bezoar” se găseau adesea în regiunea abdominală a scheletelor de ihtiozaur. Ea a observat că dacă se sparg astfel de pietre, se observă că în
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
de calciu ea devine rigidă și formează exoscheletul crustaceelor, de exemplu al melcilor. Chitina găsită în cuticul artropodelor este chitină alfa, în care lanțurile de molecule de chitină sunt alineate de manieră antiparalelă prin legături de hidrogen. La brahiopode, la cefalopode și la anelide se găsește chitină beta unde lanțurile de molecule sunt aliniate de manieră paralelă. Chitina gama este mai rară, întâlnită la brahiopode. La ciuperci, chitina este un component esențial al peretelui lateral și protejează celule fungince de mediul
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
lor are un gust apreciat asemănător cu al tonului. Peștii adulți în afara perioadei de depunere a icrelor duc o viață solitară. Ei sunt pești iuți răpitori, hrana lor fiind constituită în special din sardele (Sardina pilchardus), scrumbii (Scomber scombrus) și cefalopode (Cephalopoda). Rolul spadei n-a fost până în prezent clarificat, s-ar putea să o folosească la vânarea peștilor aflati în roiuri (bancuri), la scufundare în caz de pericol în mâl, sau le ajută la o deplasare mai rapidă în apă
Xiphiidae () [Corola-website/Science/317728_a_319057]
-
și o greutate de circa 7 tone. În ciuda taliei sale masive, ea se poate deplasa cu o viteză mare. Hrana principală a orcilor o constituie bancurile de pești - heringi, scrumbii, somoni, toni - și chiar rechini. Se mai hrănesc și cu cefalopode - sepii, calmari - sau, mult mai rar, mamifere marine - delfini și mai ales foci și vidre de mare. Orcile călătoresc deseori în grupuri, ies la suprafață pentru a cerceta zonele și comunică cu ajutorul sunetelor. S-a constatat că orca se obișnuiește
Orcinus orca () [Corola-website/Science/315008_a_316337]
-
grupuri și sunt ușor de recunoscut datorită culorilor caracteristice, alb si negru. Denumirea de balenă ucigașă se datorează fălcilor puternice ale acestui animal, și dinților lungi și ascuțiți, de formă conică, 50 la număr. Din dieta lor fac parte peștii, cefalopodele, alte mamifere marine (incluzând și alte specii de balene, pe care le vânează in grup, utilizand diferite strategii). Când vânează ele pot atinge viteze de până la 60 km/h. Hrana lor preferată este tonul ("Thunnus thynnus"), motiv pentru care orcile
Orcinus orca () [Corola-website/Science/315008_a_316337]
-
decât la balenele non-arctice, al căror corp este doar 20% grăsime. Stratul este de 10 centimetri grosime. Masculii sunt puțin mai mari decât femelele. Acestea au o greutate medie de 1350 kilograme, iar masculii 1500 kilograme. Se hrănește cu pește, cefalopode și crustacee. Trăiește în grupuri care numără 5-10 indivizi. Durată de viață a femelelor este de 32 de ani, iar a masculilor cam de 40 de ani. Perioadă de reproducere a delfinului alb este de la sfârșitul lui februarie până la începutul
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
cocoașă se hrănesc în zonele bancurilor de nisip, iar în timpul migrațiilor îndură foamea supraviețuind grație rezervelor de grăsime de sub piele. În timpul iernii pierd 25-30% din greutate. Balenele se hrănesc cu crustacee pelagice, bancuri de pești și, mai rar, cu moluște cefalopode. Anume datorită acestei rații alimentare balenele cu cocoașă preferă apele de adâncimi mici, de lângă litoral. Hrana principală a indivizilor din populațiile sudice o constituie crustaceele genului "Euphasia", cu precădere "E. superba". Balenele se mai hrănec cu diferite specii de krill
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
doi până la zece indivizi, separați în funcție de vârstă și sex. Masculii pot fi văzuți duelându-se la suprafață. Femelele dau naștere unui singur pui, la fiecare doi până la trei ani. Regimul alimentar al narvalului este foarte variat și el prinde creveți, cefalopode, pești care înoată în bancuri, precum codul, și pești care trăiesc pe fundul oceanului, precum cambula.
Narval () [Corola-website/Science/316044_a_317373]
-
cretacice stratificate, alcătite din roci argilo-marnoase de culoare cenușiu-gălbui, urmate de marne tari și conglomerate tilloide cu blocuri mari de calcare și șisturi marno-argiloase cu inserții de calcit; cu bogate depozite de faună fosilă, alcătuite din resturi de lamelibranhiate, gastropode, cefalopode sau brahiopode; precum și cu depozite de resturi fosilifere de plante.
Locul fosilifer Plaiul Hoților () [Corola-website/Science/325938_a_327267]
-
se întinde de la 485 de milioane de ani în urmă la 440 de milioane de ani. Ordovicianul este o perioadă de timp din istoria Pământului în care multe specii au evoluat, unele răspândite și astăzi, cum ar fi peștele primitiv, cefalopodele și coralul. Cele mai frecvente forme de viață erau trilobiți, melci și scoici. Mai important, primele artropode au mers pe uscat pentru a coloniza golul supercontinent Gondwana. Până la sfârșitul perioadei, Gondwana era la Polul Sud, America de Nord s-a ciocnit cu
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
din largul oceanului. Majoritatea speciilor sunt gregare și formează bancuri mari sau grupe mici, iar unele ("Alectis") sunt pești solitari, trăind singuri sau în perechi. Majoritatea carangidelor sunt pești răpitori iuți care se hrănesc cu pești mai mici, crustacee și cefalopode. Unele specii se hrănesc exclusiv în zonele pelagice, în timp ce cele mai multe se hrănesc cu pradă bentonică sau epibentonică. Speciile din genul "Decapterus" filtrează zooplanctonul din stratul de apă. Juvenilii din genul "Scomberoides" se hrănesc cu solzii și țesuturile epidermice ale peștilor
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]