676 matches
-
dată, năvălitorii (slavii) se instalează efectiv în ținuturile ocupate și pretutindeni-asistăm la o colonizare slavă. Nu este vorba numai despre o dominație politică, ca până atunci, și de unele grupuri reduse de populație, stabilite în mijlocul autohtonilor, ca pe vremea sciților, celților și sarmaților din vechime. De fapt, este o luare în stăpânire reală, prin așezări numeroase, pe întreaga întindere a pământului românesc. O geografie armeană, din anii 670-680, spune că mai înainte (de 602) au locuit în Dacia (nordul Dunării) "douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reconstruirea monumentului Tropaeum Traiani sau întemeierea cetății Constantiniana Daphne și stabilirea capetelor de pod pe malul stâng al Dunării. Aceleași fenomene se pot observa și pe Rin, ceea ce nu înseamnă că malul drept al lui nu a fost golit de celți și de romani"! Pe de altă parte, el preciza: Admit fără rezerve faptul că tăcerea textelor în legătură cu daco-romanii, timp de aproape zece secole, nu este un argument hotărâtor împotriva continuității unei populații romanizate la nordul Dunării. Este foarte adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înrudiți cu ei, s-au desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul veacurilor, și alte etnii, cum au fost sciții iranieni (agatârșii), coloniștii greci, celții, bastarnii, sarmații (iazigi și roxolani), dar acestea n-au schimbat caracterul etnic al spațiului autohton. În secolele I î. H-I. d. H., s-a închegat aici un mare regat dacic ce a dăinuit de la Burebista (82-44 î. H) până la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o prăpastie între albaneză și română. El spune: "Cea mai mare deosebire între română și albaneză este din punct de vedere al accentului, acesta se pierde cel mai greu. Sunt înrudiți românii cu albanezii, mai mult decât cu italicii ori celții, dar înrudirea este foarte îndepărtată. Sunt asemănări morfologice și sintactice între cele două limbi, ce ne-ar îndreptăți să stabilim o apropiere, însă deosebiri mult mai mari ne obligă să despărțim aceste popoare, ce au și o "structură sufletească deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din familia limbilor romanice, alături de sardă, italiană, retoromană, franceză, occitană (provensală), catalană, spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ursita și genealogia și multe lucruri de acest fel, ...și cei ce se zâc gonitori de nori și vrăjitori, și cei ce confecționează amulete, și prezicătórii” (51, II, p. 433). Se știe că preoții arhaicelor populații europene (romani, greci, traci, celți etc.) aveau și atribuții meteorologice de alungare a norilor (de furtună, de grindină). Canonul sinodal citat mai sus este un indiciu că astfel de practici au supraviețuit, cu toată opoziția Bisericii creștine. Practici de gonire a norilor de furtună, prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cenușă (94). Pe de altă parte, Väinämöinen nu leagă ursul la propriu, ci pe cale magică, prin descântec. Nu trebuie să insistăm prea mult asupra faptului că, din perspectiva gândirii arhaice și tradiționale, cele două acțiuni sunt perfect omoloage. Felul cum celții, de exemplu, îl reprezentau pe eroul lor mitic Ogmios este revelator, didactic chiar (vezi gravura din 62, p. 181). Fiind patron al elocvenței și inventator al scrierii (ogama = „rune”), Ogmios este figurat trăgând după sine o mulțime de oameni, legați
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru a „lega” (Minotaurul). Desigur, toate aceste miteme trebuie înțelese dintr-o perspectivă simbolică. Iată, de exemplu, relatată o „legare” similară, tot cu ajutorul unui ghem, într-o veche și celebră saga irlandeză, Peripețiile lui Brain, fiul lui Febal. Eroul mitic celt Brain rătăcea pe mare în căutarea Insulei fericirii. „Regina [insulei] aruncă în el cu un ghem de ață. Atunci Brain prinse în mână ghemul, care i se lipi de palmă. Capătul aței era în mâna reginei, așa că ea îl trase
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ipoteză merită să fie schițate. Se știe că astfel de rituri sângeroase erau practicate în vechime, din diverse rațiuni magice, de mai toate populațiile : evrei (Facerea, XXII), sciți (Herodot, Istorii, IV, 62), geți (Herodot, Istorii, IV, 94 ; Iordanes, Getica, 40-41), celți (Diodor, Biblioteca istorică, V, 29), germani (Tacitus, Anale, I, 61), traci (Strabon, Geografia, XI, 14, 14) ș.a.m.d. Dar pe mine mă interesează acum anumite sacrificii umane : cele produse (în special prin decapitare) cu scopul de a alunga, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
andezit de la Grădiștea Muncelului era folosit la sacrificii de oameni și animale. Acest lucru pare să fie dovedit de un „lighenaș” colector, tăiat în piatră, descoperit sub pavajul de andezit. (Pentru sacrificarea rituală a unor prizonieri, criminali, sclavi etc. la celți, scandinavi, greci, vezi 23, p. 103 ; 65, p. 229.) Mult mai târziu, rolul de „țapi ispășitori” a fost jucat, de multe ori, de indivizii alogeni, mai ales de străinii necreștini (evrei, turci), considerați ca provocatori ai stihiilor malefice (molimă, cutremur
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintre alb. fsat, rom. sat (vechi rom. fsat în Psaltirea Scheiană) și lat. fossatum = „șanț, brazdă înconjurătoare” ; dintre sl. grad, rus. gorod („oraș”) și vechi sl. gradu = „zid, îngrăditură”, rus. ograditi = „a îngrădi” (de unde și rom. gard, grădină etc.) ; dintre celt. dunum („oraș”), engl. town („oraș”) și germ. Zaun („gard”) ; dintre lat. urbs, urbis („oraș”) și urbo, are = „a trasa brazda de împrejmuire” și orbis = „cerc”. Ceremonia întemeierii orașului Roma, de pildă, este cunoscută din relatările istoriografilor și mitografilor antici (Titus
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cambridge, reunite postum în culegerea Dacia: An Outline of the Early Civilizations of the Carpatho-Danubian Countries (Cambridge, 1928). Pentru savantul român, aportul factorului comercial la difuziunea civilizației romane în ținutul respectiv se circumscria fenomenului mai complex, deschis de greci și celți, de pătrundere aici a elementelor culturale egeo-mediteraneene și vesteuropene și de antrenare a populațiilor din zonă în circuitul economiei mediteraneene 10. Cercetarea științifică din ultimul veac a confirmat pe deplin • J. Hatzfeld, Les Italiens résidant à Délos mentionés dans les
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cestiuni, în „Convorbiri literare“, anul XL, 1906; idem, Studii de istorie romană, p. 32. intuiția lui Vasile Pârvan, accentuând asupra ideii că, prin contactele diverse, prin influențele exercitate și prin procesele de aculturație pe care le-au generat, grecii și celții - precum semiții și etruscii anterior 11 - au avut un important rol în stimularea evoluției neamurilor situate la periferia civilizațiilor elenică și La Tène, integrând societățile locale în dinamica raporturilor internaționale și economice ale epocii 12. Relațiile stabilite cu Republica romană
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
radiografii fruste ale îndoielilor existențiale. Pe fondul unor sonorități aparte, care însoțesc o vizualizare antropomorfică a naturii („Brazii din cer au aripi de barzi”), poeta meditează la menirea cărților, la miturile esențiale: „Să te înconjuri de sunetele cărților / cum altădată celții migrau în stejari” (Audiție). În muzeul de la Mircești, unde amintirea poetului Vasile Alecsandri reverberează în versuri și lumină - un volum din 1997 se intitulează afin Serile la Mircești -, spațiul capătă parcă puteri protectoare, amintind de liniștea și pacea din adâncul
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
este stăpânit de îndatorirea de a mărturisi ce a văzut și trăit. Eventualitatea pierderii, odată cu dispariția sa, a acestor mărturii ar fi egalat - scria el - cu pierderea ce a avut loc, în 1821, când a murit ultima vorbitoare a dialectului celt din Cornouailles. Editate postum, cele două volume Scrieri din exil (2003), primul intitulat Figuri din lumea literară, iar al doilea Portrete politice, mărturisesc darul lui Ș. de a evoca vremurile și oamenii. Lângă portretele de mici dimensiuni stau câteva de
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
o caracteristică majoră a fluviului: "Istrul care curge frumos". Romanii, care l-au întîlnit mai întîi pe cursul superior și mijlociu, mai umed și încețoșat în anumite perioade ale anului i-au consemnat un alt nume, Danubius, probabil preluat de la celții care i-au întîlnit aci pe daci înaintea romanilor, care numeau fluviul Donaris; o formă tracă după Ioannes Iydos (490-565 e.n., în "De Magistratibus", III.32), însemnînd "cel ce dă nori". Și într-adevăr, do = dă și nebh = nori sunt
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
conversația, ocupația mea, totul”. Din aceleași sentimente și stări de spirit se naște gustul său pentru speculație și pentru filosofie, pentru poezie, povestiri și exprimarea gândurilor, după cum tot așa izvorăște simpatia sa pentru evrei, priviți ca popor, pentru greci, egipteni, celți, scoțieni, ca și pentru popoarele din Răsăritul Europei. Aplecarea spre studiul limbilor și folclorului determină o emulație fără precedent în istorie. Este epoca în care multe popoare își revendică statutul de națiune. Or, Herder e unul dintre gânditorii ce fundamentează
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
țărmurile Germaniei. În regiunile de coastă. Coboară tonul, confidențial: — Doar acolo se face negoț cu chihlimbar. Deci te-ai dus într-un fel acasă? îl ia Rufus peste picior, ener vat de secretoșenia lui. Călărețul se cam fâstâcește: — Noi suntem celți de felul nostru, bâiguie jenat. Merg acum umăr lângă umăr. Pusio se grăbește să explice: — Bunicii mei s-au stabilit printre ubi. Nu știu cu ce se mănâncă felul ăsta, glumește instructorul. Ofuscat, tovarășul său îi aruncă o privire încărcată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se bucură și de acest drept, în timp ce restul asistenței se va deplasa pe jos. Privește mai atent la grupul de călăreți. Nu sunt pretorieni, ca precedenții. Au cai mici și îndesați. Par mai degrabă detașați din garda de batavi. Spre deosebire de celți, care se fălesc cu trăpașii lor înalți și și-i procură pe bani grei, germanii nu importă cai. Îi dresează însă admirabil pe cei din zonele lor, robuști și iuți, dar nearătoși. Se îndreaptă către Livia pentru a-și lua
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lumea acestuia și îi asigură comunicarea cu Cerul. Este prototipul unei imagini cosmologice care a cunoscut o largă răspîndire: aceea a stâlpilor cosmici pe care se sprijină Cerul și care deschid în același timp calea către lumea zeilor. Înainte de creștinare, celții și germanii mai păstrau cultul acestor stâlpi sacri. Chronicum laurissense breve, scrisă prin anul 800, arată cum Carol cel Mare, în timpul unui război cu saxonii (772), a poruncit să fie dărâmat un templu din orașul Eresburg, precum și lemnul sacru al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oameni care se luptau în poienița luminată de razele soarelui. Se ascunse după un stejar uriaș, ce părea că susține întreaga boltă cerească, și privi scena din fața lui. Vreo zece soldați romani încercau să se apere de atacul unor războinici celți, pe ale căror chipuri Valerius citi ura, care făcea ca orice gest al lor să fie fatidic, definitiv. Dincolo de acea ură era amintirea teribilă a satelor devastate și incendiate de-a lungul anilor de invincibilele legiuni ale Romei, amintirea masacrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din sate, spânzurați de picioare, torturați cu lovituri de lance și arși de vii, femeile erau violate de soldați, iar apoi omorâte - trupurile lor zăceau pe pământ, cu câte o lance înfiptă în pântece. Ura ce-i însuflețea pe războinicii celți - a căror memorie nu mai păstra amintirea atrocităților comise de gali în Italia sau împotriva orașelor romane - izvora din violența folosită în toate provinciile Galliei și Germaniei de soldații romani, ce aplicau disciplina, dar și cruzimea celor care au învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucăți. Lupii, râșii sau urșii nu luptă altfel atunci când își apără vizuinile. Valerius asista pierdut la luptă; fu frapat de liniștea cu care se înfruntau oamenii aceia - nu se auzeau strigăte sau plânsete, doar zgomotul armelor. Cel mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ. Soldații romani, fără coifuri și scuturi, înarmați doar cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăie fața unuia dintre ei de la o ureche la cealaltă, descoperindu-i toți dinții, într-un rânjet sinistru. Celui de-al doilea îi smulseră armura; gol, căzut în zăpadă, se zbătea, încercând să scape. Scoase un strigăt animalic când lama celtului celui înalt i se afundă în stomac. Gigantul lovi încă o dată, și capul soldatului fu despărțit de trunchi, căzând și rostogolindu-se până la trunchiul în spatele căruia era ascuns Valerius. Barbarii scoaseră un urlet sălbatic. Strigăte și hohote de râs umplură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
braț să-l apuce de gât, un spectru infernal înainta spre el. Închise ochii. După o clipă care i se păru nesfârșită, reuși să-i deschidă din nou. Privi în sus. Lancea era înfiptă chiar deasupra capului său, vibrând ușor. Celții. Nu erau spirite - erau celți. Valerius îi puse din nou mâna pe cap lui Lurr, îndemnându-l să nu reacționeze, să nu atace. — Tarosh! tună un glas. Valerius văzu în fața lui un gigant cu barbă lungă, blondă. Îl recunoscu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]