334 matches
-
Deși schimbarea proprietății asupra mijloacelor de producție a fost un scop pe care l-au urmărit și mulți social-democrați din Vest, partidele comuniste nu au respectat democrația. Nu numai că au respins ideea organizării de alegeri libere, dar au subliniat "centralismul democratic", controlul asupra statului și partidului exercitat de către o elită de lideri de partid. Partidul cerea supunere, iar facțiunile de opoziție puteau fi suprimate printr-un proces de epurare. Internaționala a III-a sau Internaționala Comunistă, cunoscută cîndva drept Comintern
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ales la 1861 de vienezi în Dieta Austriei de jos, unde pledă pentru o organizare federativă a monarhiei, părere pe care-a espus-o și în broșura Austria, și Ungaria. La 1862 înființa revista politică "Reforma", în care continuă lupta contra centralismului. Ca redactor al acestei reviste avu mai multe procese de presă, fu condamnat de mai multe ori la închisoare, pedepse pe cari i le-a iertat împăratul, deși prin ele își pierduse drepturile electorale. Când vienezii îl aleseră totuși, împăratul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
proprietăți și darea în arendă a unor suprafețe de teren arabil țăranilor. S-au observat la acest Congres și contradicții, mai ales după propunerea ca in Statut să se adauge u principiu criticat de o parte a delegaților, acela al centralismului democratic. Izbucnirea primului război mondial a fost un prilej de escaladare a unor mari manifestații și mitinguri, organizate de socialiștii din întreaga Europă. Cu acest prilej, V. I. Lenin, continuatorul ideologiei marxiste, la acest eveniment crucial afirma: Acapararea de noi
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
este nevoie de mai mulți indicatori calitativi despre guvernanță pentru a măsura înclinația spre descentralizare 87. Dezvoltarea instituțională a fost legată de multe ori de moștenirea comunistă, iar punctul de plecare a fost ceea ce în literatura de specialitate se numește "centralismul democratic" sau "autoritatea omogenă a statului"88. Din acest motiv, reamenajarea administrativă în teritoriu a fost una din sarcinile majore ale guvernelor din regiune care au apărut după 1990. În Ungaria, procesul poate fi divizat în mai multe etape: prima
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
de stânga. Efectele sale se fac și azi simțite din plin. În măsuri legislative și administrative. În deprinderi de limbaj și de clișee. Notele cele mai evidente și predominante sunt: valorile colective, comanda socială și normativele. De unde autoritatea ideii unice, centralismul, dirijismul, planificarea, controlul, uniformizarea, intoleranța. Statul este și rămâne marele patron-proprietar, marele mecena, marele administrator al culturii. Există o clasă conducătoare și o cultură conducătoare: a nomenclaturii culturale. Ea exercită cenzura și politica culturală. și așa cum ordinea totalitară respinge pluralismul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și cu PCUS, chiar cu Stalin personal. Orice militant sau cadru comunist, la curent cu vreun „secret de partid”, nu trebuie să fie interesant decât de informațiile direct necesare îndeplinirii sarcinilor sale. Această compartimentare, dublată de o strictă aplicare a centralismului democratic, împiedică orice dezbatere democratică, și cea mai mică manifestare de opoziție face obiectul unei reperări imediate. Astfel, conspirația este înscrisă în spațiul cotidian a numeroși militanți așa cum arată, de exemplu, Paul Nizan în romanul său Conspirația, publicat în 1938
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1918-1919, sovietele sunt plasate sub controlul Partidului Bolșevic care-i desemnează pe responsabilii lor de la toate nivelurile, astfel încât din „sovietic” regimului nu-i mai râmâne decât numele, fațada unei pseudo-democrații directe care maschează structurile puterii comuniste. Acestea se bazează pe centralismul democratic: o ierarhie verticală riguroasă, o disciplină de tip militar și practicarea sistematică a epurărilor* pentru a-i îndepărta pe deviaționiști, pe indisciplinați și, în curând, pe cei care nu au „o bună origine socială” - muncitorească sau țărănească. Comitetele de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu sunt la putere, funcționarea e mai puțin haotică. într-adevăr, la sfârșitul anilor 1920, Stalin s-a preocupat ca în fruntea fiecăruia să fie desemnat un secretar general care-i „ochiul stăpânului” și care face să domnească un strict centralism democratic. Datorită contactului său privilegiat cu conducerea sovietică - chiar cu Stalin personal -, secretarul general dispune de o putere exorbitantă fondată în egală măsură pe monopolul informațiilor confidențiale, pe manipularea ambițiilor concurente ale subordonaților săi, pe instituirea propriului cult al personalității
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
condiții de admitere, destinate să provoace ruptura ideologică și politică cu social-democrația*, să provoace sciziuni în interiorul acesteia care să ducă la formarea unor fracțiuni comuniste, embrioni ai viitoarelor partide comuniste care să accepte modelul de organizare* bolșevic - disciplina de fier, centralism democratic, structuri clandestine, infiltrare masivă a organizațiilor adverse. IC consideră într-adevăr că în țările din Europa și din America, „lupta de clasă intră într-o perioadă de război civil*”. Organizarea și funcționarea Internaționalei Foarte curând, centrul direcției se deplasează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterii, bază a totalitarismului*. Interzicerea de către Lenin a fracțiunilor în sânul partidului, în martie 1921, transferă acest monopol exclusiv conducerii partidului și biroului său permanent al cărui șef este Stalin. Acum regala este aceea a unanimității, definită printr-un oximoron: „centralismul democratic”. După moartea lui Lenin, Stalin publică Principiile leninismului (1924), o teoretizare a bolșevismului dinainte și după 1917. Definirea ortodoxiei* leniniste devine una din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înlocuiește cu Molotov. Nu numai că această formă a partidului-stat se va impune în democrațiile populare* și în regimurile comuniste din Asia*, Africa* și America latină*, dar ea contaminează partidele comuniste de opoziție atât în regimurile autoritare, cât și în democrații. „Centralismul democratic” a devenit, într-adevăr, obligatoriu încă din 1920 prin cea de-a 12-a din cele 21 de condiții de adeziune la Internaționala Comunistă*. Impus încă din anii 1920 prin intermediul bolșevizării și apoi al stalinizării partidelor comuniste, acest model
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
control și de totală dominare a societății, PCUS și-a însușit și monopolul proprietății bogățiilor existente și al distribuției bunurilor materiale. în sfârșit, el dispune de monopolul creării și difuzării ideilor și culturii. Concentrează toate puterile și funcționează potrivit principiului centralismului democratic, adică al unei supuneri cvasi-militare a treptelor inferioare față de treptele superioare. PCUS influențează în mod decisiv și structurile internaționale pe care le-a înființat pe plan mondial sau european - Internaționala Comunistă din 1919 până în 1943, apoi Kominform* din 1947
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aceste PC au urmat diferite logice de adaptare. în varianta lor tradiționalistă, PC se vor revoluționare, muncitorești și active în sindicate*, internaționaliste*, antiimperialiste* și antifasciste*. Se definesc ca niște partide de avangardă, iar organizarea* lor se bazează încă mult pe centralismul democratic. Ele refuză în general orice alianță cu socialiștii și văd în mișcările altermondialiste niște concurenți pe care vor să-i infiltreze și instrumentalizeze. Această aripă tradiționalistă reunește PC grec și portughez, cipriotul AKEL - care a obținut 30% la alegeri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de concurență și de presiune în raport cu stânga democratică, cu tactici de alianță electorală, de toleranță guvernamentală sau de asociere la putere pe plan național, regional sau local. Pe terenul ideologic, aceste partide au abandonat leninismul*, noțiunea de partid de avangardă, centralismul democratic și încearcă să-și modernizeze programele și principiile de organizare. Se vor eterogene, acceptă curente și, din lipsă de bani, își reduc aparatul la un nucleu foarte profesionalizat. Prezintă o dublă față electoralistă și de opoziție extraparlamentară, mai ales
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
convergenței a trei forțe ostile conducerii lui Antonin Novotnỳ, care reprezenta continuitatea cu perioada stalinistă: partizanii reformei economice - „socialismul de piață”, potrivit lui Ota Sik -; aripa „liberală”, susținută de intelectuali, aflată în căutarea unei destalinizări tardive; și comuniștii slovaci, care contestau centralismul praghez. Această coaliție permite schimbarea la vârful puterii fără anticiparea dinamicii începute de reformele noii conduceri Dubček, dintre care cel puțin două surpă temeliile regimului: abolirea cenzurii și restabilirea libertăților civile provoacă o trezire a societății* în imensă majoritate favorabilă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a treia formă de „înțelegere secretă” tiranică este aceea în care dominatorul formează un duo cu oricine are o personalitate dependentă și i se supune involuntar. Organizațiile oferă nenumărate prilejuri pentru instaurarea raporturilor de „înțelegere secretă” tiranică: excesul de rigiditate, centralism, birocrație, multitudinea procedurilor de control, planuri detaliate care interzic orice suplețe - acestea constituind tot atâtea piedici care apar în calea exercitării procesului de conducere (pentru informații suplimentare, vezi Kets de Vries, 2002, capitolul IV, pp. 113‑143). Asemenea forme de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
creație (teatre, companii subvenționate de stat, festivaluri) Întăresc controlul. Creația culturală cunoaște așadar o libertate supravegheată. În domeniul interculturalității, situația este și mai tensionată, ba uneori chiar explozivă, Într-o țară cum este Franța, unde există o lungă tradiție a centralismului numită „iacobină”, dar datând În realitate din vremea lui Ludovic al XIV-lea și a lui Colbert. Într-adevăr, dreptului Îi vine greu să recunoască, să organizeze sau să reglementeze tot ceea ce ține de pluriculturalism sau de interculturalitate, din cauza unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vos a lui Grigore al XVI-lea, Quanta cura și Syllabus ale lui Pius al IX-lea (1864) sunt percepute de către o parte a opiniei publice ca niște manifestări ale Întoarcerii În forță a clericalismului. Afirmarea dogmei infailibilității pontificale, Întărirea centralismului Romei și extinderea puterii curiei nu fac decât să Întețească conflictul. Anticlericalismului militant Îi este ușor să-i denunțe pe catolici drept inamici din interior care dau ascultare unui șef de stat străin și care nu doresc decât să recucerească
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
foarte mare de care se bucură biserica pe seama neimplicării acestei instituții în transformările sociale și economice care au avut loc în perioada de tranziție. Sper deosebire de instituțiile politice sau economice direct implicate în trecerea de la plan la piață, de la centralism la descentralizare, de la partidul unic la pluralism politic, biserica nu a jucat un rol vizibil în procesele de schimbare socială și economică. În multe cazuri aceste procese au implicat o serie de costuri pe care populația a trebuit să le
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
este la fel de adevărat că ei și-au putut dezvolta o "etică de calcul socialistă"84 care le-a permis să-și aproprieze statul prin intermediul formelor de participare mediate aproape întotdeauna de către cadrele de partid. De fapt, se poate ca acel "centralism democratic" propovăduit de Lenin și care dorea ca baza militantă să dezbată liber interesele generale și să formuleze o decizie care, odată definitivată, să fie pusă în practică pornind de la vârf fără ca baza să poată repune în discuție deciziile și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Comisie Centrale electorale Vezi A. Todorov "krayat na prehoda" (Sfârșitul tranziției). Demokraticheskipregled, 47, vara 2001. 13 Vezi The Road to Serfdom (1976). 14 Ralph Darhendorf, în ale sale Reflexii asupra revoluției în Europa (1990), nota: "Socialismul nomenclaturii unii îl numesc centralism administrativ sau chiar centralism democratic a devenit o metodă favorită de a proceda la o modernizare întârziată" (p. 43 a ediției bulgare din 1992, Sofia, Centrul de studiu al democrației). 15 Vezi două lucrări colective recent apărute: M. Dreyfus et
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
A. Todorov "krayat na prehoda" (Sfârșitul tranziției). Demokraticheskipregled, 47, vara 2001. 13 Vezi The Road to Serfdom (1976). 14 Ralph Darhendorf, în ale sale Reflexii asupra revoluției în Europa (1990), nota: "Socialismul nomenclaturii unii îl numesc centralism administrativ sau chiar centralism democratic a devenit o metodă favorită de a proceda la o modernizare întârziată" (p. 43 a ediției bulgare din 1992, Sofia, Centrul de studiu al democrației). 15 Vezi două lucrări colective recent apărute: M. Dreyfus et al. (coord.), Le siècle
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Paris În mai ’83, din prima zi, a făcut cerere de azil politic. (Urma să primească cetățenia franceză după câțiva ani.Ă „În spatele meu” se prăbușea România, Înecată printre țările comuniste din Est, dar alegând forma cea mai absurdă de centralism comunist, condusă de un dictator extrem de abil, cu multe relații occidentale și În ceea ce se chema pe atunci „lumea a treia” și care, simțind că se clatină rigoarea „Bibliei moscovite!”, a trecut, cu o insolentă nonșalanță și o demagogie pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
incapabilă de a-l schimba, deși aberațiile sale le puneau În pericol propriile structuri și poziții!... Iar sub acest slogan al „anti-comunsimului” a fost printre altele demonizat și Ion Iliescu - cert, un fost activist de vârf, cu sechele inconfundabile de centralism statal, inamic ideii de proprietate, neînțelegând bine tradiția bisericească a Românilor. (Dovadă este reaua voință cu care a ezitat să repare injustiția gravă făcută celei de a doua biserici naționale, cea greco-catolică, luptătoare pentru Ardealul românesc timp de secole și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bucurie năvalnică, plenară, greu suportabilă, din zilele revoluției, care ne-a unit atunci Într-un elan uman inconfundabil și rar, acel „aer istoric!”, Într-o practică de zi cu zi, luptând nu numai cu corupția devastatoare - În fapt, sechele ale centralismului comunist, dar și ale perioadei antebelice! -, cu mentalitățile negative postcomuniste, dar... și cu vanitățile și noile oportunisme, cu acele nesiguranțe ale unora ce devin, iute, forme agresive și pernicioase pentru mulți cetățeni, Încă nedezmeticiți după un tunel istoric atât de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]