481 matches
-
părinți și bunici în ceea ce privește atitudinea lor față de eficiența educațională , luând în calcul variabile noi, precum: nivelul educațional al acestora , tipul de familie (organizată, dezorganizată.). • O altă cercetare care ar putea să se desfășoare ar fi cea orientată către scopul surprinderii centralității privind reprezentarea socială a rolurilor parentale, stabilind, apoi nodul central și elementele periferice, făcându-se comparații între tutorii de drept (părinți) și înlocuitorii acestora (bunici tutori). Măsuri de intervenție de factură psihologică: • Inițierea unor programe de instruire a tutorilor, în
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
activă în lumea bunurilor (Pels, 1998, p. 96). În timp ce aceste preocupări reflectă contextul afluent al țărilor occidentale, pentru țările foste socialiste domeniul de interes legitim l-a constituit penuria. Literatura consistentă ce tratează socialismul (Verdery, 1991; Kornai, 1992) a accentuat centralitatea penuriei în dinamica acestor sisteme. Astfel, Katherine Verdery a accentuat caracterul redistributiv al statului socialist, dar și importanța articulării relațiilor informale orizontale asupra acestor birocrații pentru dinamica vieții cotidiene (Verdery, 1991, 2000). Practicile informale, reunite în jurul conceptului de economie secundară
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unui nou umanism sau antropocentrism), pentru că Dumnezeu nu a fost, de fapt, decât valoarea transcendentă și absolută, fundamentul pe care omul a putut concepe unitatea existenței, sensul ei și al lui propriu. Dispariția transcendenței aduce o doar temporară și iluzorie centralitate a omului; în fapt, el îl urmează imediat pe zeul ucis, rămânând un simplu individ lipsit de o rațiune mai înaltă decât cea personală, care poate oricând să alunece spre absurd și aberație (de unde și angoasa ce servește de contrapunct
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P. este produsul unui spirit care a optat în deplină cunoștință de cauză pentru marginalitate. În primul rând, eseistul respinge principial orice sistem (cultural sau politic) care emite pretenții de centralitate; din această perspectivă, a fost corect caracterizat ca fiind „un antifundamentalist și antiautoritarist înrăit, un spirit underground, un anarhist critic și ludic” (Paul Cernat). De aici derivă aspectul care privește „metoda” utilizată: textele vizate (în sens larg - texte propriu- zise
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
exemplu, în UE, tot mai multe corporații, organizații culturale și universități vor să fie și să se afirme ca „europene”, adică trans-naționale și cu o identitate cosmopolită, chiar dacă în subsidiar își conservă și atributul de naționale. În consecință, primordialitatea și centralitatea statului național clasic sunt diminuate, iar legitimitatea individualității sale corporatiste rezultă mai ales din legitimitatea individualizării persoanelor care îi aparțin. De aceea, în al doilea rând, mai ales ca urmare a dezvoltării pieței economice și culturale, respectiv a structurilor sociale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
individualizării. Separare Integrare Roluri sociale Identitate Stabilitate Căutare Figura 3.2. Fețele individualizării Având în vedere cele de mai sus, rezultă că individualizarea din ordinea comunistă a fost una eminamente funcțională, subordonată integral cerințelor de asigurare a reproducerii identității și centralității statului comunist. Stabilitatea securizantă, integrarea forțată și practicarea rolurilor atribuite erau practici generalizate care au transformat individualizarea într-o fantomă fără trup sau într-o iluzie fără speranță. Controlul social menit să asigure conservarea și perpetuarea acestei stări era atât
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
la emergența unui domeniu științific de maxim interes pentru analiza organizațiilor universitare tipice societății și economiei cunoașterii. Spre identificarea unor factori ai schimbării Factorii aleși pentru a explica schimbările din învățământul superior cred că ar trebui să aibă trei caracteristici: centralitate (să se afle sau să fie asociați cu sectoare constitutive fundamentale ale unei societăți), intensitate (efectele lor să nu fie marginale, ci să aibă acea forță care poate orienta în direcții diferite constituirea instituțiilor) și convergență (factorii identificați să aibă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de conducere universitară se asociază cu schimbări în organizarea și funcționarea departamentelor universității; - deciziile strategice de dezvoltare a universității sunt centralizate, pe când departamentele devin „centre de venituri și performanțe”, a căror eficiență este controlată în condiții de libertate a acțiunii; centralitatea deciziilor strategice se îmbină cu libertatea periferică a acțiunilor departamentale eficiente; - transparența, răspunderea publică și gestionarea responsabilă sunt valorile-cheie ale unui management corporatist al eficienței. Piața emergentă a învățământului superior este încă imperfectă, externalitățile sunt multiple, iar tatonările din domeniile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Putem spune, cu alte cuvinte, că esențialul primilor ani de creștere se ascunde într-o experiență de ordin poetic sau liturgic. Poezia absoarbe natura metaforică sau metonimică a raporturilor dintre cuvinte și lucruri. Dimensiunea liturgică ține de bucuria ritualului, de centralitatea olfacției, importanța tactilității și forța incantației magice într-o lume de semne pentru care poveștile - mai precis, regimul narativ al comunicării binelui, adevărului și frumosului - slujesc misterul vieții 1. Vârsta eticătc "Vârsta etică" Într-un fel sau altul, adolescența îngroapă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ai culturii populare - atât de vizibili la Paris (1968) sau Woodstock (1969) - exprimau doar criza provocată de o îndelungată absență. Refuzând noțiunea burgheză de emancipare (adesea îndatorată unei mentalități colonialiste), tinerii excentrici ai deceniului șapte căutau rădăcinile universale ale unei centralități de fapt ontologice. Pasiunea pentru ostentație evocă dezgustul față de repetiția comercială a unei anumite imagini a „sinelui” - vid și vrednic de compătimire - în cultura occidentală. Excentricii de acum patru decenii se numeau în anii ’20-’30 „avangardiști”. Ei atacau dictatura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
după plac, în afara oricărui cadru instituțional imaginabil”. Reperele tradiționale ale creștinismului istoric (i.e., Scriptură, dogme, tradiția eclezială) nu pot furniza, deci, o terra ferma. În acest caz, divorțul de stilul de viață al creștinilor tradiționali nu este oare irecuperabil? Despre centralitatea Scripturilor în experiența primilor creștini aflăm din istoria evanghelistului Luca: „Și erau devotați învățăturii apostolilor, comuniunii (koin:nia), în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2, 42). Că Evanghelia lui Hristos s-a scris în Biserică prin tradiția apostolică, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
America tot mai conservatoare), ajungând până la adoptarea unor formule antimoderne, chiar reacționare, de confesionalism, în unele cazuri de fundamentalism 3. Ceea ce a unit toate aceste opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile lor sociale, civice și politice. Într-un anume sens, chiar adepții revoluției bolșevice, precum corifeii ei la timpul potrivit, împărtășeau cu preopinenții lor credința în virtutea cardinală a formării, de la paideia la îndoctrinare. Cu toții se bucurau că studenții
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
utilitatea socială a științelor umane (și chiar sociale, dincolo de iluzia - și alibiul - unor aplicații practice mergând de la sondajul de opinie la propunerile de politici publice) este și astăzi contestată vehement. În această tranziție rapidă - pe durata unei generații istorice - de la centralitate simbolică (în Statele Unite, un statut încă recent în anii ’40-’50) la irelevanță s-a ridicat Allan Bloom, copil unic al unei familii de asistenți sociali de origine evreiască europeană din Indianapolis. A intrat la University of Chicago la doar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
există o zonă de așteptări foarte dure, cu care nu te poți juca. Nu poți practica politica lui „una spun, alta fac”: există o limită până la care cele două pot fi separate. La capitolul apropierii de NATO și al recunoașterii centralității Statelor Unite ca pilon al viitorului democrației În lumea contemporană, cred că există o deschidere a clasei politice românești. Sunt de părere că, Într-adevăr, și clasa politică românească - sau cel puțin unii dintre exponenții ei de vârf - a trăit șocul
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
în aceia ceva mai integrați în „Club”: polonezi, cehi, unguri). Am chibițat și am făcut socoteli: a venit să se sfătuiască dacă să accepte să fie Vice-Dean pentru postgraduates la universitate. Pe scurt, 20.000 în plus la leafă, putere, centralitate: „La women eram marginalizată, you know!”. Of course I know. I-am spus că și mie îmi trece uneori idealismul și munca patriotică, dar pe urmă o iau de la capăt. Mi s-a făcut părul măciucă: are un fiu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
siguranță, apoi democrație. Nu poți păstra democrația fără siguranță. Și dă exemplul Moldovei, unde democrația este a mess. Oamenii vor apă, căldură, mâncare. Și în SUA, când problema centrală a devenit securitatea, au lăsat-o mai moale cu democrația. 4. Centralitatea terorismului. Terorismul nu este deloc o noutate. Singura frică cu adevărat mai mare este ca teroriștii să nu aibă materiale nucleare de la ruși. Ceea ce contează însă mai mult decât frica de terorism este cea de colapsare a statului, de crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se putea chema, generic, etnografie. Adică etno grafie, scrierea Celuilalt pentru uzul unui club mai restrîns sau al unei colectivități mai largi de Noi, diferiți măcar prin poziția privirii de Ei, ceilalți. Apoi, autorul a început să-și piardă din centralitate, lăsîndu-i și pe Ei să vorbească și fiind atent la publicul său, acest Noi care trebuia să se recunoască în text. Din narator, a devenit mai degrabă traducător. Sensul traducerii a rămas însă același : de acolo pentru aici. Dar cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
existențiale, trebuie întotdeauna să știi să iei distanță ca să înțelegi mai bine realitatea. Să cauți originile cele mai secrete, astfel încât cuvintele utilizate să poată deveni cuvinte operante. Fără nici o îndoială, invizibilul este nucleul central de la care se organizează lucrurile umane. Centralitatea suverană, am spus eu, pe care trebuie să știi să o decriptezi în efervescența fenomenelor explozive sau în banalitatea vieții cotidiene. În acord cu simțul comun, gândurile cele mai penetrante știu bine că ideile sunt cele care conduc lumea. Nu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pentru a lămuri toate aceste dilatări efervescente pe care ni le oferă actualitatea. Ele suscită, fie prin agregări reale, fie prin uniuni virtuale, noi solidarități, adevărate frății care, scăpând formelor sociale instituite, nu sunt mai puțin reale sau "hiperreale". Adevărată centralitate subterană ce anunță (re)nașterea unui homo estheticus pentru care invizibilul (sub toate formele lui) are o forță specifică. Astfel, alături de societatea oficială se elaborează o socialitate "la negru" stranie și străină de valorile stabilite. În acest sens, religiozitatea, sincretismele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
temporală, a doua punând accentul pe puterea spiritului. Este acest phylum "johannic" pe care îl vom regăsi în cultele de mistere, în mistică, în bresle, într-o francmasonerie simbolistă și în alte societăți secrete. Este chiar ceea ce am numit eu "centralitate subterană" sau "socialitate", integrând dimensiunile onirice, imaginare, ludice, imateriale ale datului mundan, contra aspectului pur "pozitiv" al unui social rațional și contractual. Religiozitatea contemporană, sincretismul filosofic, relativismul teoretic ce se înscrie, desigur, într-o astfel de perspectivă. Carl Schmitt, pentru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a acestor vene geologice ce constituie spațiul comun. El însuși condiționând rețeaua complexă a "venelor" sociale ce constituie, stricto sensu, multitudinea acestor "corpuri" mici care prin concatenări succesive fac societatea. Mituri, imaginare, mici istorii trăite vor constitui un fel de centralitate subterană. Lebenswelt, lume a vieții cu rădăcini tenace. Iată acele "obișnuințe ale inimii" (A. Tocqueville) care fondează sentimentul de apartenență și permit socializarea. Dar, așa cum am indicat-o, aceasta nu este universală. La fel, modalitățile ei urmează oscilațiile de corsi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unde în secret, unde în discreție are loc un soi de comuniune în jurul figurilor esențiale. Ritualuri ce fac vizibilă forța invizibilă a comunității. De la mitul platonician al "bărbatului-copil" la "copilul-dumnezeu" creștin, fără a uita "juvenilismul" ambiant contemporan, regăsim, asemenea unei centralități subterane, reîntoarcerea ciclică spre izvorul tuturor lucrurilor. Fiind înțeles că această reîntoarcere este cea care, asemenea unui arc, prefigurează ceea ce va putea fi o înaintare ulterioară. Paradoxul obișnuinței lui, Heraclit anunță concis: Nimic nu-i este mai scump înfloririi ca
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
spun că lumea cognitivă a terapeutului poate fi alterată de expunerea verbală la materialul traumatizant al clientului. Aceste schimbări în schema cognitivă afectează semnificativ sentimentele, relațiile și viața terapeutului. Efectele acestei rupturi și transformări a schemei cognitive devin dependente de "centralitatea și saliența acestor scheme" pentru terapeut. Imageria intruzivă Memoria specialistului afectat de traumatizare vicariantă va fi alterată, afectat fiind sistemul de imagerie al memoriei. Trăirea unor imagini și emoții dureroase asociate cu amintirile traumatice ale clientului se poate încorpora în
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
dar schimburile sînt neîncetate. Impresia de multitudine, de haos cîteodată, maschează liniile de forță ale organizării orașului. Dar cîteva puncte de reper practice constituie pentru parizieni un inconștient topografic colectiv. Melcul arondismentelor Spirala celor douăzeci de arondismente pare să mimeze centralitatea puterii. Le parcurgem de la cel dintîi pînă la cel de-al douăzecilea urmînd o linie continuă care se îndepărtează de inima capitalei. Melcul arondismentelor Parisului Numerotarea pleacă de la vechile cartiere centrale de pe malul drept (arondismentele 1-4), de la vechile Hale5 la
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
social. La fel se întîmplă și cu referire la anumite afaceri și bresle. E de neimaginat ca un croitor la modă să-și desfășoare activitatea pe bulevardul Barbès sau ca o măcelărie hallal 7 să funcționeze pe bulevardul Montaigne. Simbolistica centralității pariziene este reafirmată de sistemul de numerotare a imobilelor instituit în 1905 pentru străzile perpendiculare cu Sena: numerotarea începe de la fluviu, adică de la centru. Liniile care împart societatea se suprapun cu cele care împart orașul, societatea structurînd orașul după chipul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]