9,246 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PE PORTATIV Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Din cenușă-au înflorit speranțe. Le-am udat cu stropii de argint, Izvorâți din clipe ce nu mint, În iubirea fără de restanțe. M-am retras cu timpul la șuetă, Încetând comerțul prohibit Cu iluzii-aflate-n deficit, În plăpânda sorții piruetă. Azi mai țin
PE PORTATIV de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1460736281.html [Corola-blog/BlogPost/381091_a_382420]
-
Acasă > Versuri > Farmec > EFECTUL MICHELANGELO ÎN RAZELE DE SOARE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului M-am recunoscut învins frumusețea cernuta dintr-un necuprins se amestecă cu sângele, cenușă, trăgând peste idei o tușa. Mă răcoresc și visul de la țărm când somnul doarme, eu nu dorm, aduce spațiul fermecat în patul meu de om sărac. Dar vă previn, pe voi, oameni sau domni nu vreau să răscolesc în patru
EFECTUL MICHELANGELO IN RAZELE DE SOARE de PETRU JIPA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Efectul_michelangelo_in_razele_de_soare.html [Corola-blog/BlogPost/356688_a_358017]
-
nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamnă și dor În toamna frunzelor îngălbenite Reînvie amntirea-n treceri de timp, Cu brumă clipelor din doruri rumenite Adunate-n așteptările fiecărui anotimp.... Te-mprastii iar în uitările tăcerile tale Prin cenușă anilor adunați între noi , Rătăcind nesigur printre frunze și petale Când ne-am recunoscut amândoi ... M-ascundeam de tine sub pleoapele căzute Inodate-n amintirile umbrițe de nori, Alergând nicăieri pe nevăzute Prin tăcerile dizolvate-n mii de culori... Mi-e
TOAMNA SI DOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1475578702.html [Corola-blog/BlogPost/368673_a_370002]
-
o luptă cinstită, vor să urc pe Golgota fără să privesc în sus. Voi bea ne-ncetat rouă sfințită după unica frunza rămasă verde și mă voi sui în copacul vieții ce străjuie hotarul spre răsărit, doar așa voi curăța de cenușă cărarea ce duce spre stele. Îmi voi rezema fruntea și inima smerită de poarta dinspre Calea Lactee, veghind ca păsările de fier să nu lovească cerul ori să incendieze luna tristă, apoi la altar, în genunchi, voi săruta nemurirea. Citește mai
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
din care nu scăpă nici unul nevătămat. În fața lor, inima cea nouă prinse să își piardă strălucirea și să se ofilească așa cum se ofilesc petalele unei flori rupte. Când cearta uriașilor se sfârși, din inimă mai rămăsese doar un pumn de cenușă pe care vântul strecurat prin fereastra deschisă îl împrăștie la picioarele lor. Departe de palat, Bujor călători cu prințesa în căsuța plutitoare până la castelul părinților fetei, care, de bucurie că își vedeau odorul demult pierdut, făcură o petrecere mare, după
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BIOEREZIE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Biografia paradis pierdut în cuvinte Cenușă recuperată din poemele nescrise vreodată Res pirație gură la gură cu tăcerea universală Îți amintești cum alergam până la capătul nopții și retur ca niște disperați Disperați și îndrăgos tiți frumoaso Cum plămădeam zorii pe celălalt versant al insomniei Ori cum
BIOEREZIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/costel_zagan_1438505444.html [Corola-blog/BlogPost/372106_a_373435]
-
ciopârțită sau înghițită cu totul, dacă va fi sau nu stearsă de pe harta lumii este o situație reală si nu poate fi lasată la voia întâmplării. Totul depinde de modul cum această națiune va reuși să renască din propria ei cenușă, de modul cum va reușui să măture din cotloanele cele mai ascunse ale Puterii pe trădători, pe slugile venite din afară ca să „ne învețe ” democrația, de modul cum ne vom îndrepta spatele și vom hotărî noi înșine să spunem „NU
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/daca-istoria-se-va-repeta/ [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
și să petrecem circumstanțele relatate de el în Jurnalul fericirii, între care episodul cu miracolul care s-a produs când trebuia să spălăm niște gamele încleiate de arpacaș și am încercat să o facem după o rețetă rău venită, cu cenușă, și acolo era o oroare de lipici și de murdar și de infect, de care nu mai puteam scăpa și apă nu mai aveam, ne vedeam catastrofați. A fost miracolul pe care-l povestește el acolo, cum, din senin, ni
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > APOLLO, RESPIR! Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului în fiecare zi, gerul crește mai mult durea arde, de cenușă scapă doar câteva nume care aveau mâinile la piept în formă de cruce, mi-e frig... Apollo, acoperă-mi ochii bolnavi de mană să văd cum cad cuvinte strivite să le calc, las doar firul plăpând verde, nu sparg tăcerea
APOLLO, RESPIR! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Apollo_respir_maria_ileana_belean_1330013664.html [Corola-blog/BlogPost/357956_a_359285]
-
Și într-o clipă ai vrut ca să mă arzi, Scrisul din mine, nu poate să distrugă. Chiar și la sufletul meu te-ai gândit, Să-i faci ceva, cum ști tu cel mai bine Să-l arzi, să mă distrugi, cenușă s-o arunci Peste oceanul suferinței, ce mă cuprinde vie, Rănită, fără gânduri, cu sufletu-mi ascuns. Hai spune-mi ceva, de ce nu-mi spui Ce ai de gand, ce vrei să faci...? Te-ascult că știu s-o fac
CENZURĂ SI SĂRUT de COSTI POP în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Costi_pop_1401655014.html [Corola-blog/BlogPost/365269_a_366598]
-
trecutul rămâne înapoia ferestrelor în opbiectele nevăzute. Fără să vrei îți fug din față marginile, nu le atingi niciodată, munții sunt atrași de nori, în interiorul lor cresc piramide. în care sufletul morților își vede cu ochii moartea, salvatoare și neînsemnată. Cenușa păsării Phoenix o regenerează cu aripi de metal, cu ciocul de foc caută regele păsărilor în regatul nemuririi și nu-l găsește. Aici capătă forme nesfârșitul, nimic nu piere cuvântul se-nsuflețește-n materie. Referință Bibliografică: Nimic nu piere / Llelu
NIMIC NU PIERE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1406829731.html [Corola-blog/BlogPost/349118_a_350447]
-
condamnat să trăiască ”prin diafragma timpului” semnificând, mai mult ca orice, metamorfoza trecerii lui. Mereu ”în oglinzi ca fluturii” poemele reflectă ipostaza acestuia de rege al florilor așa cum poetul este legat de ”cerul de hârtie/ până la vârfurile/ aripilor literelor/ de cenușă/ Icar servil/ am descătușat/ penele/ izvorului/bându-i/ toate cuvintele (”Scriu” pag. 129). Poetul e obligat să se înalțe prin intermediul actului său creator ”înaltul devine/ fluturele din mine/ cutez să respir/ păstrez veșnicia/ în secunda cuvântului/ pe care nu mai
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1443359663.html [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
fluturele, ce iese din crisalidă, simbol al metamorfozei, al reînvierii, folosit și în mitul lui Psyche, care, pe frescele de la Pompei e reprezentată de o fetiță cu aripi de fluture: ”mi se răscolesc aripile/ zbaterea-și reia răsuflarea/ agonizând/ prin cenușile clipelor/ ...zbor din nou/ mușcând ușor/ din singurătate/ cu ea te lipesc/ de trecut ( ”ultima lacrimă”, pag. 31). Mi se pare semnificativ ceea ce susținea Jean Chevalier - și anume că, ”fluturele, în mod obișnuit ”este considerat un simbol al imponderabilității și
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1443359663.html [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
puțin în această clipă americană solemnă, pe un pat de spital șlefuit de bunăstare, departe de istorie, departe de necropola comună a unei lumi sfârtecate, a unei lumi exterminate, dar și a unei lumi renăscute, trezite la viață din propria cenușă, persistentă și fermecător-regenerată.” Mesajul autoarei este cutremurător. Maor Gruber își asumă fapta reprobabilă și-i spune Elsei că: „Așa a fost scris”, „Maktub” și că trebuie să ne urmăm destinul. Și ca drama să fie totală, Elsa e cea care
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
perete se oprise la 3 august 1889... Luceafărul de ziuă cu ochi de strigoi privea din alte lumi pe fereastră chipul iubitei, plecată si ea spre depărtările astrale să se întâlnească cu poetul. Și din lumea lui, repeta blestemul: Nici cenușa noastră-n lume, Scumpo, nu s-o întâlni!’ Și asa s-a împinit blestemul, Veronica a fost înmormantată de mânăstire și îngropată lăngă mitocul în care-și petrecuse ultimele clipe ale vieții, jelita de călugărițele mânăstirii. Dar din dragoste lor
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Moartea_poetilor_dragi_emine_ion_ionescu_bucovu_1370958254.html [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
Cetatea fiind ea însăși mormântul lui de Cal [35] Și vaiete se-nalță și lumea se scufundă Cetatea este burta ce-și naște Calul său și după ce Calul cântând o fecundează ea-i devine mormântul predestinatul hău [36] Să răscolim cenușa să ne-aruncăm într-însa și din cer ploi cu spermă să pogorâm cântând poate asemeni unei Păsări Phoenix stranii se va vedea pe zare și Calul apărând [37] Și vaiete se-naltă și lumea se scufundă până apare Unul
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
ca și cum ar fi moartea ce se petrece-n altul [80] Voi să-nvățați cu groază-n a istoriei clipă de hâd eu vin în lume sufletul vostru sânt când voi pieri de-apururi voi înșivă pieri-veți când voi veți fi cenușă eu vă voi fi pământ [81] Și izgonit fu Cobea de pe Turlele Lumii și-atuncea inventară ce nu e de gândit nu Calul fără seamăn ci golul lui aievea golul urcând pe boltă în loc de răsărit [82] Golul purtat pe umeri
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
e până-n adâncul pământului cu cât o topesc cu atât coborâm în timp ce deasupra noastră aburii îngheață din nou în curând în centrul pământului o să fim [13] Stinge acest foc cu picioarele porunci când ajunseră în adâncul pământului dansând își turna cenușă în păr și cânta în lumina vântului [14] Sufletul adormi greu istovit în timp ce Doamna cânta și dansa dar Doamna-l văzu și-l strigă s-o vadă cum cânta și dansa [15] Doamnă, nu mai ajungem o dată trebuia să fiu
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
zi într-un loc mă grăbesc și de aceea te rog oprește-ți trupul din acest joc [16] Doamna se opri și-l privi cu uimire o, tu ești, dragul meu, o, tu ești sânt obosită mă voi culca în cenușă cât o să dorm tu să mă iubești [17] Se trezi frumoasa doamnă din somn luminată el tot o mai iubea în neștire îl bătu cu mâna pe umeri și-l stropi cu două lacrimi să-și vină în fire [18
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
va căuta divinul într-un cuplu ce nu mai are taine între parteneri și de aceea era emoționată și fericită. Dorea ca, prin mângâieri și sărutări pe întregul corp, Mircea să-i purifice sufletul, buzele sale fierbinți să transforme în cenușă tot ce era impur în corpul său. Când Mircea apăru din baie, cu prosopul în jurul bustului, Săndica sări din pat ca o felină, scoțându-și în relief frumoasele sale forme, ieșite parcă din mâinile lui Michelangelo, cu sânii săi zvelți
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391960704.html [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
Șandru - Românul! Sau, ca să nu fiu acuzată din nou de naționalism, „samuraiul” contemporan Ilie Șandru! De ce am scris titlul modestului meu exercițiu de admirație și solidaritate de breaslă ... „latinește”? În primul rând, fiindcă așa am simțit acele vremuri zbuciumate, din „cenușa Imperiului”, descrise fără încrâncenare, lucid, dar cu durerea din lacrima românească mereu amânată, de Ilie Șandru, într-o carte ce se cerea scrisă cu orice preț. Ca să nu se uite! Fiindcă Adevărul trebuie cunoscut! Mai totdeauna, istoria ne-a fost
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/mariana_cristescu_1454805524.html [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Centaura Din când în când, în al meu geam mai bat Amintiri ce curg, dar nu trec niciodat'. În brațe mă urcai spre Cer, pe-o scară de mătase, Flacăra acum ți-i apusă, cenușă ai în oase. Cum uitării să dai cerul ce se pierdea-n sclipiri? Martor ce ne-a fost alături, parte din frântele-amintiri. Îmi construisem aripi, cu tine-n zbor să plec, Plecat-ai fără mine, ca un copil bezmetec. Visat
CENTAURA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1456148315.html [Corola-blog/BlogPost/370674_a_372003]
-
firavi Și-am presărat-o-n fiecare rană vie Le-am arătat mereu la toți cei slabi Că morții, prin durere și iubire învie. Am coborât în iadul lor de ură Și-am ars prin foc... nemeritat, Mi-am strâns cenușă într-o urna Apoi, prin flăcările lor, m-am ridicat. De câte ori să mor, ca să-nțelegi Că fiecare rană ce ma sapă, E doar o crimă... fără Legi Și o-nviere dintr-o altă groapă? Referință Bibliografica: Fără Legi / Ana Soare
FĂRĂ LEGI de ANA SOARE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_soare_1463857305.html [Corola-blog/BlogPost/369971_a_371300]
-
de rouă, zăpezi, trupul bolnav de transparență, de lumina omniprezentă, vindecătoare, stăpânitoare în contrast esențial cu negre taine, veșnica cernită mohorâre, amurg, înserare, noapte, umbră ( Până dincolo de umbre voi trece! / Dar după ?), pasărea neagră ce dă târcoale, prefăcând totul în cenușă. E o lume în veșnică facere și prefacere, iar poeta își asumă amăgirile, des-amăgirile și re-amăgirile ca pe un foc al catharsis-ului, necesar propriei ființări: Cobor în mine ca-ntr-o catedrală de liniști, / Pașii mei foșnind pe caldarâmul
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
stâncă oarecare, căci mai fiecare colț era luminat un pic, doar că bradul de deasupra ei părea mult prea veștejit... Începusem să-mi pierd din entuziasm. Unde erau semnele pârjolului pe care ar fi trebuit să-l descopăr? Unde era cenușa, focul, craterul? Nici măcar nu mirosea a fum prin apropiere. - Și totuși, trebuia să fie ceva! Am văzut clar o lumină importantă în zona asta! zic eu cu glas tare, ca să audă și Mihăiță nedumerirea mea. - Poate n-am nimerit bine
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1465885267.html [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]