6,376 matches
-
viața a fost comunist și ateu! Ei, da, s-a spovedit și-a murit cu convingerea că el o omorâse pe Birgitta... Fotografia Faleza era mărginită de o balustradă vopsită, pe vremuri, în alb. Vopseaua se scorojise, pete mari, negre, cenușii, roșcate dezveleau barele de fier ruginit. Dar pe fotografie petele nu se vedeau. Ea stătea cu spatele la balustradă, cu coatele sprijinite pe bara superioară și zâmbea. Era seară, către apus, lumina scădea pe nesimțite, contururile nu mai erau atât de sigure
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
drumului, în timp ce sunetele alunecoase pluteau peste bulevard - 8 sunete subțirele și proaspete, ca niște cornete de îngheață. Madi le eliberase dintre pereții plămânilor ei, privind bandana vișinie, care înainta pe deasupra celorlalte capete grăbite să se strecoare și ele pe lângă zidul cenușiu. Ea îl strigase pe nume și continuase să spere că el va întoarce capul, chiar și după ce își dăduse seama că botul negru al mașinii intrase în ea ca într-un popic de cauciuc. Fulgerător îi trecuse prin mine vestea
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
face scena mai dramatică, a introdus, în hall-ul cu lambriuri de lemn și vitralii florale, art nouveau, total atipic pentru un sediu de sector de partid din anii '70 , niște tineri cu fețe brutale, tunși scurt și îmbrăcați în costume cenușii, de unică măsură, care mișunau în jurul grupurilor, încercînd să capteze toate șoaptele. Ușor de recunoscut băieții de pe Calea Victoriei din poezia, celebră în anii 80 tîrzii, a Anei Blandiana, a cărei publicare s-a lăsat cu dări afară și retrogradări. Despre
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
ferește să facă uz de această calitate. Melancolică pînă la tristețe grea, ea izbutește să realizeze legătura dintre variate stări sufletești și natură, găsind și potrivitele mijloace proprii pentru asta: Amărăciunea plouă mărunt și rece / în ochii locuitorilor acestui oraș cenușiu / ce seamănă perfect cu o grădină de umbre, / cu o insulă verde părăsită de copii. / Orizontul și-a făcut bagajele / Cerul s-a răstignit pe pămînt. / Singurătatea a dovedit / să culeagă stelele" (Lumină insuportabilă). Iscoditoare mereu și pradă îndoielilor fără
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Acolo unde am fost, unde sus pe albastrele tăpșane ale cerului pasc oi albe, bucălate, acolo unde haita cenușiilor, sumbrilor lupi boreali nu poate ajunge, ei și suflarea lor de ghiață rămânând dincolo de crenelurile albe și Înalte până la cer ale zidului Alpilor, acolo se află un vechi castel și lângă bătrânul castel se află un la fel de bătrân butuc de
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
butuc de vie. Iar butucul Își Întinde vrejurile, strugurii și frunza bogată ca o blană verde la picioarele castelului. Par a fi un bătrân războinic impietrit, stând de strajă cu câinele său Încremeniți În veacuri. Stăpânul Înalt, drept, cu plete cenușii lungi până la pământ și barba deasă trecând dincolo de brâu, cu sprâncene dese și stufoase acoperindu-i aproape privirea, se sprijină cu dreapta-n spadă și cu mâna stângă dusă streașină la ochi, pare a se uita În zări către trecut
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
În funcție de cerințele unei societăți Încă influențate de regimul totalitar. Cimpoeșu realizează radiografierea acestei perioade de tranziție printr-o metodă narativă ce introduce firescul fără a abuza de gesturi accentuat simbolice, mizând pe observația „cazului social” În ceea ce are obișnuit, mizer, cenușiu În manifestările sale. Dimensiunea creștină a romanului se remarcă Încă din incipit: primul personaj feminin, Pelaghia, se găsește Într-o postură pioasă, rugându-se Maicii Domnului să i se ierte păcatul infidelității, aspirând așadar la „o conciliere Între sentimentele sale
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
gravitației Bucureștiului din epoca ante și postrevoluționară se traduce, În primul rând, prin incapacitatea lor de a se retrage În sine și a căuta armonia sufletească ce le va fi pentru totdeauna interzisă. Ele sunt damnate să devină spectrele existenței cenușii pe care o duc Între ulițele desfundate de la periferia capitalei (pe care, comparând-o cu celelalte orașe europene, sunt nevoiți s-o așeze printre târgurile provinciale aspirând la un statut superior); ele sunt victimele unor locuri de muncă dominate de
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
dragi, la care asistă fără să poată face nimic, fără ca măcar să informeze rudele despre adevărata stare a sănătății celui de pe patul de spital, așa cum se Întâmplă, de exemplu, În Vară-primăvară. Pentru toate personajele prozelor scurte ale autoarei, cerul este Întotdeauna cenușiu, primăvara este mohorâtă și Înnorată, iar vara izbucnește dintr-odată, cu o forță colosală, ce răbufnește vulcanic pe străzile murdare ale Bucureștiului prin asfaltul Încins, prin apartamentele puternic Încălzite, prin valuri de transpirație. Este imposibil să reziști fluctuațiilor memoriei incandescente
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
de o parte probleme conjugale, dar ne și deschide ochii asupra lucrurilor peste care trecem prea grăbiți zilnic și care au devenit parte a unui peisaj monoton. Deși cu o dimensiune mică, fiecare capitol reușește să relateze Într-o nuanță cenușie o concluzie clară, fapt admirabil, dar care Își pierde farmecul În acest tot unitar parcă prea aglomerat. Imaginea recurentă a căsniciei ratate are În centru ideea că „o căsnicie durează Între două da-uri”, cel de la starea civilă și cel
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
Artistul) a fost inegal, momente de subtilitate alternând cu cele ezitante, iar tânăra Delu Lucaci ( În rolul lui Agnes Lazăr/ Ea) a alternat momentele de implicare cu cele ale unui nefiresc patos impropriu jocului seducției sau dramei pe care existența cenușie a personajului din afara studioului artistului o implica). În rolul soției, Catinca Tudose face un joc corect, Închizând personajul Într-un dat care sugerează o trăire interioară mai nuanțată decât cea pe care o impune relaționarea cu cei doi. În fine
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
argintie. În centrul optic al copertei I a plasat reproducerea unei lucrări de artă plastică de certă valoare estetică (un soi de pictură-basorelief, pictură-colaj) botezată, cu smerenie, Cruce, dar care sugerează, în egală măsură, Răstignirea, circumscrisă în romb-pătratul existențelor noastre cenușii și al neînțelegerii, decât într-un târziu, a menirii și misiunii pentru care Dumnezeu ne-a dat viață telurică. Opera de artă reprodusă pe prima copertă - Cruce - constituie creația doamnei Dany Madlen Zărnescu, distinsă cu Premiul Primăriei Chișinău (România de
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
până la mine, dar tu, aievea, nicicând, iubire. "Iubirea ne-ntâlnită niciodată..." Smalțul pâlniei albastre a cerului se sparge lângă urechea toartei, și luna, mare și roșie, ca un soare în amurg, alunecă-ncet spre tărâmurile de dincolo ale pământului. Pe șoseaua cenușie, inundată de strălucirile roșii, umbrite argintiu, ale dimineții, trece o căruță, și ea roșie-argintie, cu roți de cauciuc negre, trasă de un cal murg. Potcoavele copitelor lui, lovind asfaltul în ritmul unui trap leneș, parc-ar marca trecerea secundelor din
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
cauciuc negre, trasă de un cal murg. Potcoavele copitelor lui, lovind asfaltul în ritmul unui trap leneș, parc-ar marca trecerea secundelor din neunde spre neunde. Dacă florile păpădiilor dealului nu și-ar opri cascada lor galbenă în stavila șoselei cenușie, și calul murg, și căruța roșie-argintie, și țăranul îmbrăcat în negru de pe capra căruței ar pieri copleșiți de floare. Adie vântul în frunzele sensibile ale plopului din dreapta, și urechea câinelui culcat lângă mine în iarba mare și proaspătă, tresare ca
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
să te alegi cu ceva, să cumperi ceva) în clipe din astea, toată lumea se reduce la vremea de afară, dar nici despre asta n-aș fi vorbit oricum avea să se schimbe între timp nimic nu se mai reface, plafonul cenușiu al cerului se crapă plouă cu găleata, o găleată ce nu-i mai este de folos nimănui agățată sus de tot, cu gura ținînd cît cerul scena asta mi-e vag cunoscută, urmează să mă adăpostesc în tăceri lungi și
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
sărate , geometria eliberată-n larguri, păstrând totuși o amintire de linii drepte, o rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din nebăgare de seamă, cartea mi-a alunecat dintre degete și, ah, Lolita, Lolita s-a scufundat printre mâluri, înecându-se pe vecie. Și noi continuam
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
De pe drumul de pămînt Se vede-atunci un zbor Spectaculos de triunghiuri negre Treci pe lîngă nave urcate în aer Pe suporturi de metal Zorelele păstrează-albastrul zorilor Cît ține ziua Reminiscența altui timp interior Stăruie-n zare " delicata Și fina funingine cenușie a mării Salivă pe un dinte de metal Rozeta albă de ochiul boului Mă-ntoarce-n curtea casei părintești Arde un foc cu flăcări țepoase în interiorul begoniei Lamele papurii răsfoiesc Cartea secretă a vieții Precum gasteria verrucosa în vitrinele farmaciilor
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
Precum gasteria verrucosa în vitrinele farmaciilor Un budozer mi-a îngropat Toate amintirile de anul trecut Gîște tăcute și albe Se trag deoparte din drum către apă Prin uriașa grotă a trecutului Anamnesis Voi studia nămolul negru Care uscîndu-se devine cenușiu Voi studia meticulos argila galbenă Pe care soarele o înălbește Și ploai o închide într-o crustă îmi voi reaminti păsările și peștii Voi căuta un leac Pentru ardeii bolnavi Cu vîrfurile înnegrite Vasile îmi spune: Toamna, la înălțarea Crucii
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
creștetul capului pînă-n vîrful picioarelor scurt pe doi scufița roșie îl mușcă așa dintr-o dată pe lup de beregată și sîngele lupului începe să curgă șuvoi prin deasa pădure și blana lupului începe să se deșire ca și un ciorap cenușiu pe un picior scheletic de bătrîn și urechile lupului încep să se elibereze de zgomotele depozitate în ele ani după ani scurt pe doi marea avalașă va trebui să se întîmple cît de curînd și dacă sub ea vom pieri
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
pe care, cu greu, mergeam dînd celorlalți senzația că pășesc prin văzduh ca pe trotuar! Acesta nu mai este somn, trebuie să recunoașteți, ci suprarealism la purtător! Și mă obosește enorm! Ce bine e să fii trist într-o zi cenușie, mohorîtă, ploioasă, cețoasă. Ce chinuitor e să fii trist într-o zi superbă, luminoasă, de toamnă înaltă și limpede. Neînțeles de oameni, ai vrea măcar să fii înțeles de cer, de soare, de copaci. I-ai vrea cerniți cînd, încă o dată
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
fără țintă. Clădiri mari, albe și frumoase, căzute în paragină după plecarea englezilor, pentru că și libertatea are un preț, adesea foarte mare și dureros, grădinile Clubului Mediteranean, un drapel zdrențuit fluturînd deasupra unui palat, în curtea căruia se uscau indispensabilii cenușii ai soldaților din garnizoana pe care o adăpostea și vizita fortuită la far, atunci cînd șoferul care ne ducea în port, a greșit drumul. Nu mai era timp să vizităm Muzeul Farului și abia acum realizez că am căutat mai
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
inaugurat regresiunea către rudimentar și infantil, pe care am semnalat-o. Sosise vremea dezvățării, trebuia lepădate veleitatea de a străluci pe firmament prin subtilitate și eleganță. Ce ți se ordona era să nu te deosebești de ceilalți, să fii banal, cenușiu, fără relief. Mai ales pentru cărturarii de factura lui G. Călinescu, a căror vocație era să zburde nestigherit, să uimească prin ineditul asociațiilor, corvoada care le era impusă se arăta ucigătoare. În unele momente când lupta la care fuseseră înhămați
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
inocență; pentru că tinerețea stă aplecată asupra poeziei și nu vede moartea în razele soarelui. ...Poemul acesta agățat de primăvară, agățat într-o primăvară ca într-un desen absurd, bătut într-un cui, pe un perete al resemnării, de un pictor cenușiu zănatic.... Elegie pentru G. C. Acolo e iarnă, plutește septembrie-n adâncuri și vara-i plecată. Petrece-se ora în albii și sufletul pur ridică-se-n slavă. Ce înger sălbatic cu-aripa lui albă îmi zgârie cerul? Ce demon
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
autiste, cu aparență fantomatică, viața e puțină și rigidă, îmbătrînită. Atracția inexplicabilă a Esmeraldei pentru leul de la circ nu duce la ruperi spectaculoase de ritm, ci la cîteva momente de pace, de pierdere a identității (eroina abia se distinge, umbră cenușie, în cușca leului) și de fapt eșuează. Paginile de jurnal surprind, în mici nuclee epice, scene inexplicabile și totodată fără însemnătate, de același tip ca în proze, sau meditații scuturate cu grijă de praful autobiografic. „In mijlocul orașului, în dreptul celei
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
întrevăzut lumina adevărului interpretat de bolșevici. Sub semnul revelației paulinice este plasat și elogiul imaginat de Sadoveanu la 1945. Rândurile au o tonalitate profetică. Căci "o societate care funcționează după asemenea norme e departe de a tinde la o nivelare cenușie. Din contră. Deci exploatarea omului de către om e nimicită, ura dintre popoare pe cale de a fi strânsă; alegerea valorilor nestânjenită. Ce și-ar mai putea dori un cărturar al zilei de mâne?"3 Republica Populară Română corespunde, dialectic, visului sadovenian
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]