2,130 matches
-
scenă și tineri cercetători care în prezent abia se formează (Nicolae Manolescu ține, de pildă, un curs despre cenzură la Universitatea din București, iar acest curs se bucură de succes în rândurile studenților), astfel încât vom afla cum li se înfățișează cenzura unora care n-au cunoscut-o dintr-o experiență proprie. Meritul lui Adrian Marino este de a fi sistematizat referirile, fie și indirecte, la cenzură din aproximativ o sută de cărți (multe datând dinaintea celui de-al doilea război mondial
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
celelalte fiind ocupate de prefață și de note). Iar din cele 66 rezervate studiului propriu-zis, mai mult de două treimi (46) se referă la cenzura dinaintea comunismului. Este vorba, în mod evident, de o disproporție. în comparație cu cenzura din timpul comunismului, cenzura dinainte a fost una de operetă. Ea nu a mutilat și nici măcar nu a marcat în vreun fel cultura română. Până în secolul 18, după cum arată cu claritate Adrian Marino însuși, a funcționat, sporadic și ineficient, o cenzură religioasă. Era vorba
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
doilea război mondial, cenzura devine cu totul și cu totul altceva decât a fost vreodată în întreaga istorie a țării. Se instituie, de fapt, un control absolut și asfixiant asupra oricărui produs intelectual și asupra oricărei forme de comunicare. Se cenzurează nu numai cărți și reviste, ci și formulele de adresare, hărțile, fotografiile sau buletinele meteorologice. în aria de competență a cenzurii intră până și folclorul, care părea intangibil și care acum este rescris, în conformitate cu exigențele propagandei comuniste! Ca să nu mai
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
ci și formulele de adresare, hărțile, fotografiile sau buletinele meteorologice. în aria de competență a cenzurii intră până și folclorul, care părea intangibil și care acum este rescris, în conformitate cu exigențele propagandei comuniste! Ca să nu mai vorbim de faptul că se cenzurează vestimentația, coafurile, ierarhizarea profesiilor, practicile religioase, simpatia pentru alte țări și așa mai departe. Controlul nu numai că este total, dar mai este și exercitat de oameni care au ca principale atribute lipsa de pregătire și prostul-gust, ceea ce duce la
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
cum spunea Eugen Ionescu și nici să fiu un "idiot util", cum îi considera Troțki pe acei intelectuali care erau "compagnons de route". După 10 ani de la evenimentele din '89 și în special pentru tinerele generații, cum vi se pare cenzura dacă ați adopta o privire retrospectivă? Dacă aș arunca o privire în urmă fără mînie, cu detașare și umor, ar trebui să recunosc că cenzura a fost pentru mine ultima picătură ce a umplut paharul răbdării și al suportabilității. Interzicerea
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
o perspectivă spirituală asupra literaturii: "S-ar putea spune că o mare parte a literaturii universale este o formă de spovedanie prin care scriitorul, marele păcătos, mărturisește instanței nevăzute. Psihanaliza a încercat să explice procesul creației prin existența unor complexe cenzurate în plan diurn, dar vulcanice în planul nocturn al inconștientului. Numai că vindecarea propriu-zisă nu se poate realiza printr-un asemenea catharsis profan. Prin faptul că scriu, mă "descarc" și deci obiectivez suferința personală, aceasta nu-mi asigură absolvirea. Spovedania
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
mai bine cu desenul general al spectacolului, cu retorica lui anti-retorică. Actorul a renunțat la procedeele, lipite parcă de piele, ale unei teatralități răsfățat-demonice, pentru exprimarea inteligentă a unei sensibilități îndurerate. Hamlet iubește și se teme de urmările iubirii, își cenzurează elanurile și interoghează neîncetat raționalitatea unei lumi indiferente, cînd nu este ostilă. Tot ce îl confirmă vine din ceea ce alții nu văd, nu știu sau nu sesizează. E singur, deși îi înțelege pe toți. Prețul apropierii este crima: cînd vrea
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
titular, Lia König, a fost premiat și a constituit un eveniment nu doar pentru evrei și nu doar pentru oamenii de teatru. Nu de mult, Jurnalul a fost în centrul unei dispute: s-a descoperit că tatăl supraviețuitor l-a cenzurat, că a eliminat pasajele cu substrat erotic și alte lucruri compromițătoare. Publicat integral, textul nu produce nici o revelație: ceea ce se bănuia în versiunea edulcorată a tatălui este explicit acum. Nimeni nu cîștigă, nimic nu se pierde. Dacă n-ar fi
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
cad la fund devenind hrană pentru viitoarele generații... Bărbatul-pește împuținat care se întoarce pe canalul îngust căutându-și femela... Vânătoarea frenetică de somoni a urșilor grizzli... Din ei se face cel mai bun îngrășământ chimic. Fraza aceasta, subliniată, a fost cenzurată de răposatul V.N., slujbaș superior al partidului, pus la cenzură. Deunăzi, în aprilie a.c., i-am văzut mormântul la Belu, din întâmplare... În loc să mă reculeg ca în memoria oricărui confrate, mie îmi țâșnește brusc în cap fraza cenzurată, prin care
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
cenzură. Deunăzi, în aprilie a.c., i-am văzut mormântul la Belu, din întâmplare... În loc să mă reculeg ca în memoria oricărui confrate, mie îmi țâșnește brusc în cap fraza cenzurată, prin care terminam un reportaj, pe vremuri. Țin minte că V.N., cenzurându-mi fraza, mă privise zâmbind, cu blândețe, cu o duioșie, inexplicabilă. N-am zis nimic. N-am protestat, doar m-am gândit că va veni un timp când voi pune la loc fraza, când ea își va relua locul. Ceea ce
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
care fac excepție, fiindcă o merită, este Luminița Marcu, unul dintre cei doi foarte tineri cronicari ai României literare. Ea a scris ce a crezut despre o carte proastă. Nu i-am cerut să spună dinainte ce scrie, n-am cenzurat-o pe urmă. Atîta lucru am învățat și eu de la cel care mi-a încredințat, cînd aveam exact vîrsta colaboratoarei noastre de azi, cronica unei importante publicații. Scriitorul și țuțărul n-au, pentru mine, nici un nume. Ei nici nu sînt
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
poet ca Mircea Dinescu, Ana Blandiana (mai ales în proze) dar, extinzînd puțin aria, Ștefan Augustin Doinaș, cu excepționala sa intervenție la Colocviul de literatură de la Iași, în 1978... Dacă ar fi să includem apoi toți scriitorii din acea perioadă cenzurați la sînge de Consiliul Culturii, și totuși tipăriți!, lista s-ar mări în asemenea măsură încît ar fi greu să stabilim criterii pentru dizidenți: Ileana Mălănciou, Angela Marinescu, Liviu-Ioan Stoiciu... Un poem, tipărit în carte, precum acel Ce ai făcut
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
atribuite aceluiași Brâncuși a fost una decisivă. Alături de Barbu Brezianu, de Radu Bogdan, de Radu Ionescu și de încă alți cîțiva artiști și critici și istorici de artă, el a împiedicat, cu riscul încercărilor disperate ale celor interesați de a cenzura și suprima în justiție libertatea de exprimare și de exercitare a profesiei, impunerea falsurilor și promovarea lor frauduloasă pe piața bunurilor simbolice. Tîrît pînă în ultima sa clipă prin sălile tribunalelor, el și-a păstrat atitudinea cu aceeași vigoare și
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
concretizau dorința de a fi a națiunii; rămânea să edificăm însă esențialul, anume capacitatea, putința, perseverența întru noua ființă, esențial deosebită de cea anterioară, și anume modernitatea instituțională și aptitudinile industrioase. Generația critică, formată la Junimea, începând cu 1863, a cenzurat entuziasmul pașoptist, prin identificarea fracturii dintre formele noi și fondul preponderent arhaic, formulând critica impactului abrupt al modernității într-o societate fatalmente întârziată, precum era cea românească. Instituțiile moderne adoptate în devălmășie, fără grijă și fără pricepere pentru adaptare, nu
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
membrii bogați de la Junimea, în 1867, ca să se tipărească Convorbirile literare. În secolul următor, locul aristocraților l-au luat Mecena de tipul contestatului Bogdan-Pitești. În timpul comunismului, a plătit statul, dar punînd condițiile știute, cea mai grea fiind dreptul de a cenzura. Astăzi nu plătește nimeni. Noua economie de piață românească nu s-a așezat pe baze suficient de solide. Cum spuneam, legea sponsorizării nu încurajează cheltuielile în cultură. Iar prețul cărții și al revistei - editorul vrea să cîștige, nu? - e prohibitiv
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
Doar ei pot veni cu un aer nou. Cronica literară și recenziile sînt de la o vreme susținute de tineri absolvenți de Litere sau chiar de studenți în anii mari. Cum se vede, am lăsat ,,controlul" pe mîinile lor. Nu-i cenzurăm și nu le spunem ce să scrie sau despre ce. Autorii supărați pe verdictele lor trebuie să știe că așa sînt văzuți de o nouă generație de cititori profesioniști. Dacă își închipuie că noi tragem sforile, plătim polițe ori chiar
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
Nici Petrovici nu considera că Arta prozatorilor poate să apară la Editura Casa Școalelor. Și, atunci, pentru a salva, totuși, manuscrisul, se inventează, ad-hoc, o editură ("Editura Contemporană") unde cartea apare în 1942, nu fără ca autorul să nu-și fi cenzurat textul eliminînd unii scriitori evrei și trecînd Portretele universitare ale lui Petrovici înaintea lui Lovinescu în capitolul respectiv. Și așa, cenzurată, și la o editură improvizată, cartea apare în 1941. Sigur că G. Călinescu putea fi supărat că era ignorat
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
să moară, în timp ce singura fetiță din grup se scaldă într-o goliciune care nu mai e aceea a copilăriei și unul dintre băieți își pierde brusc interesul pentru joc în timp ce altul își amintește prima lui experiență puberală, într-un pasaj cenzurat în prima ediție: "Nu colegii apărură însă de după tufișuri, ci profesoara de matematică. Ea se uită în jur, la nici zece metri de el și începu să se dezbrace. Nu-l observase. își scoase întîi bluza, o bluză verde, trăgînduși-o
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
ordonate parodic la final după tehnica indexului alfabetic și reproducerea primelor cuvinte ale textului) este aceea că autorul, sarcastic și răutăcios ca un puști, plătește postum polițe. Deși incomod pentru unii, jocul este absolut unul literar. Costache Olăreanu nu-și cenzurează sentimentele sau amintirile: "modalitatea folosită ține de exercitarea jurnalului. Portretele unora sunt rezultatul unei singure întâlniri, al altora acoperă o viață întreagă. Diferențele, în acest caz, nu mai contează, ci doar intenția de a străfulgera un detaliu, a lipi o
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
român. Din această perspectivă, titlul inițial al studiului, Cadre ale gândirii populare românești, era poate mai potrivit cu conținutul cărții. Fiind însă vorba despre ideea de sacralitate, ediția ce purta acest titlu, apărută în 1985, la Cartea Românească, prezenta numeroase pagini cenzurate; actuala ediție de la Humanitas redă studiul în forma sa originală. Cartea apare ca rezultat al anchetelor sociologice făcute de Bernea în sate din Gorj, Muscel, Argeș, Făgăraș, Sibiu și Țara Bârsei, ca membru al echipelor Școlii sociologice de la București. Informațiile
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
Asta ne-aduce aminte că Mădălin Voicu a botezat manelele (într-o recentă declarație acordată unui cotidian): mamele cu silicon. Pe buza penalului Ne întoarcem la Vatra ca să semnalăm două lucruri. Mai întîi, cîteva texte ale lui Liviu Ioan Stoiciu, cenzurate la Contemporanul și la Cotidianul în secolul trecut. Revista tîrgmureșană le publică împreună cu explicațiile autorului care se miră că, bunăoară Contemporanul, i-a refuzat două articole despre C.V. Tudor, după ce îi publicase alte două în care erau "atacați (vorba vine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
după deces, vezi Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu), care nu mai pot contesta deturnarea sensului, îl face pe Gh. Grigurcu să vorbească despre o adevărată "expropriere a morților".5 ) Autorii vii și morți, români sau străini (aleși/cenzurați prin traducere), alături de personajele lor, se transformă cu sau fără voie în "alții semnificativi" ai unei noi realități subiective, în eroi socializatori ai timpului lor. 1) Peter L. Berger, Tomas Luckman, Construcția socială a identității, Ed. Univers, București, 1999. 2
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
și experiențele sale personale) în comunism, despre lupta cu cenzura și posibilitățile de a sparge tiparele restrictive. Iată o mică mostră: " Problema esențială pe care i-o pune un film politic regizorului nu este dacă el acceptă sau nu acceptă cenzura, ci aceea de a face un film care să se strecoare cu succes, trecând de "vămile" cenzurii. Și până la urmă, nu poate fi cenzurat decât ceea ce se potrivește cu universul de gîndire și de imaginație al cenzorului; iar "ceva"-ul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
care i-o pune un film politic regizorului nu este dacă el acceptă sau nu acceptă cenzura, ci aceea de a face un film care să se strecoare cu succes, trecând de "vămile" cenzurii. Și până la urmă, nu poate fi cenzurat decât ceea ce se potrivește cu universul de gîndire și de imaginație al cenzorului; iar "ceva"-ul acela absolut original al artei autentice, cu înțeles subiacent și aproape indefinibil, face ca foarfecele să-i scape cenzorului din mâini. În aceste condiții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
au opinii, îi pedepsim cu condica de prezență. Suntem tineri și ne incomodează bătrânii: au scris sub comunism în loc să-l dea jos, conduc toate instituțiile falimentare și își atrag toate subvențiile pentru că votează cu PSD-ul, conduc reviste care ne cenzurează, nu mai știu să scrie în libertate, nu mai au cititori, sunt depășiți de postmodernism, n-au adresă de mail și nici pagină de web, sunt vanitoși, invidioși, plini de frustrări. Suntem bătrâni și ne incomodează tinerii: ce știu ei
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]