385 matches
-
Stasi. I se impută mai ales PEN-Clubului din RDG faptul de a nu fi respectat previziunile Cartei referitoare la apărarea libertății de expresie și la protejarea scriitorilor persecutați: “În loc să protesteze Împotriva Încarcerărilor, explulzărilor, urmăririi scriitorilor de către Stasi și bineînțeles Împotriva cenzurării textelor membrilor săi, acest PEN nu a fost decât o agenție de voiaj pentru cei care erau numiți ‚scriitorii de care avem nevoie’”. Cărțile publicate după 1990 conțineau documente acuzatoare referitoare la scriitorii care au sprijiniseră expulzarea lui Wolf Biermann
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
un avertizat, Împotrivindu-se să Împărtășească același secret, pe care Îl preia de la maestrul neîntâlnit vreodată. Dar acest secret - sau o parte, numai? - e prezent În jurnalul său, naratorul Îl cunoaște și va face el Însuși un efort comparabil de cenzurare, rămânând mai degrabă suspendat printre propriile personaje decât În lumea cititorilor săi. Secretul nu e prin urmare devalidat, finalul absorbindu-l pe narator În loc să-l restituie pe Zerlendi, sau pe Honigberger, sau pe acel discipol ieșean, dacă nu pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al tău/ și al lor” (Poem cu pasăre măiastră, din Cred în tine ca în Dumnezeu). Ambiguitatea temporală, în sensul plutirii peste timp, într-un amestec al trecutului și al viitorului, recursul la logica proteică a basmului, laitmotivele care susțin cenzurarea carnalului (culoarea albastru, argintul etc.), trimiterea constantă la divinitate, ca personaj alături de cuplul celor doi îndrăgostiți, sunt trăsături definitorii ale acestei lirici. Începând cu anii 1997-1998, Ț. îmbrățișează poezia suprarealistă, în care crede că își regăsește timbrul propriu. În masiva
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
Autorul Baladelor vesele și triste se înscrie în poezia românească din secolul al XX-lea ca unul din puținii reprezentanți ai umorului liric. Spirit lucid, înzestrat cu o remarcabilă inteligență artistică, T. se definește în primul rând prin autoironie, prin cenzurarea propriilor sentimente. În același timp, se relevă ca poet al anotimpurilor, pastelist și miniaturist. În umorul lui se ascunde aproape totdeauna o notă de melancolie, uneori de tragism. Prin temele abordate, ca și prin limbajul liric, este în bună măsură
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Valéry, Anton Cehov și noi), George Franga (Mărturii despre originea teatrului românesc), Ion Pas, George Lesnea, Silvan (cu caricaturi), Paul Teodorescu, Nicolae Lazăr. După 1945 se înmulțesc reportajele având ca subiect „marea literatură sovietică”, e incriminată „corupția actorilor”, iar anunțul Cenzurarea pieselor de teatru și reviste și prezentarea comisiei înființate în acest scop nu mai lasă nici o îndoială cu privire la libertatea de creație: „Ministerul Artelor, constatând că unele piese ce se reprezintă la teatrele particulare din Capitală și provincie nu sunt cercetate
ULTIMA ORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
legătură ruptă, restaurând omul ca fiu al lui Dumnezeu, redându-i valoarea morală originară. În Evul Mediu creștin, nebunia era considerată ca suferința morală, fiind inclusă în „ierarhia viciilor”. Păcatele și patimile sufletești se amestecau. Instituția care era investită cu cenzurarea patimilor sau a păcatelor umane era Biserica. În Renaștere asistăm la o bruscă schimbare a atitudinii față de nebun și nebunie. D. Erasmus din Rotherdam publică un opuscul, devenit celebru, Elogiul nebuniei, în care, pentru prima dată, Nebunia se prezintă ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
națională al lui M. Kogălniceanu, articolul despre unirea vămilor între cele două principate (suprimat de cenzură) și cele de economie scrise de Ion Ghica. Studii de filologie, de istorie sau juridice au semnat A.T. Laurian și P. Balș. În ciuda cenzurării unora dintre prevederile programului, redacția nu a abandonat intențiile exprimate inițial și, inevitabil, a ajuns în conflict cu ocârmuirea. Unele pasaje din nuvela Toderică a lui C. Negruzzi, comentariul lui V. Alecsandri la o fabulă tradusă de Donici din Antioh
PROPASIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
manifestat ca școală nici în alte literaturi. Există însă în operele unor poeți români aspecte de creație obiectivă, de asimilare a eului poetic în descripție, apar forme de eliminare din discursul liric a oricărei retorici, a oricărui palpit sentimental, de cenzurare a subiectivității, după cum există evidente preocupări pentru forma în sine, pentru realizarea de performanțe tehnice, indiferent de conținut. Izolate la D. Bolintineanu, V. Alecsandri (în pasteluri, și nu numai), C. Stamati, G. Baronzi, mai insistent cultivate de Al. Macedonski, autor
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
mai întâi de toate să aibă „spiritul liber”! Însă, de multe ori, fără să ne dăm seama, ridicăm bariere mentale între noi și interlocutori care blochează toată comunicarea subliminală. Cele mai seducătoare persoane au două atuuri principale pentru a împiedica cenzurarea mesajelor lor subliminale. În primul rând, întreaga lor ființă îndepărtează, în general, orice nor de pe cerul comunicării. În al doilea rând, sunt capabile să repereze rapid barierele mentale care ar putea să apară; prin urmare, le pot ocoli mai ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
fine, în această teorie s-ar mai strecura și o judecată de valoare, care ar opune cele două fațete ale naturii umane, cea animală și cea destinată adaptării, artei și gândirii. Sublimarea constând în „derivarea instinctelor” ar face astfel loc cenzurării totale prin „eliminarea lor”. Care este câmpul sublimării? Cu alte cuvinte, care este rezultatul derivării acestor pulsiuni? Nici aici nu există o unanimitate în răspunsuri. Freud (1930/1995) descrie destul de global domeniul sublimării atunci când afirmă că, grație acesteia, plăcerea este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ore de reculegere și predarea obligatorie a religiei în toate școalele comerciale, profesionale și industriale. Cerem ca membrii corpului didactic să ia parte la slujbele religioase din capelele școalelor, stabilindu-se o colaborare mai strânsă între școală și biserică. Cerem cenzurarea literaturii pornografice, care otrăvește tineretul, literatură ce este o primejdie pentru națiunea întreagă. Comisia legislativă: să se legifereze cât mai neîntârziat codul familiei, care să ocrotească femeia și copilul. Să se ceară concursul femeii la noua modificare a codului civil
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
române” ș.a. Cu Poeme pentru adormit durerea (1937), este remarcată de G. Călinescu. Avatarul liric al poetei stă sub semnul inițierilor argheziene, duhul interogativ și cadența Psalmilor îndeosebi urmărind-o cu ecoul lor o vreme; sunt vizibile interferențele (notele livrești, cenzurarea gestului retoric) exprimând tendința de „sincronizare” cu modalitățile lirismului și cu vocile afine ale propriei generații (Paul Constant, Sorana Țopa). Simplitatea, diversificarea prozodiei și refuzul stilului decorativ marcau trecerea de la simbolismul muzical, intimist către expresionismul revigorant pe spații restrânse. O
BUCUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
accente și perspective erau uzuale, dacă nu ubicue. Astfel, deși vibrația lirică izbutește să se vădească drept certă și autentică, roadele sale textuale apar ca fiind convenționale. Caracteristice poetului îi sunt tonul consecvent elegiac chiar și în momentele de exultanță, cenzurarea sentimentului în confidența elegiacă, reținerea și discreția, aplecarea statornică spre „melancholie”. Limbajul și tehnica expresivă ale acestei poezii sunt la fel de convenționale ca și zestrea ei sentimental-ideatică, fiind pline de ticurile, rutinele și clișeele metaforizării „șaptezeciste”, manierizate. În Arhivele cerului (2001
BURICEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285956_a_287285]
-
cu salvarea și l-am dus la spital, dar din nefericire soțul a decedat”. Din cele relatate de deținută, gestul ei este rezultatul fricii față de furia soțului într-un moment când Supraeul nu își mai îndeplinește funcția de control, de cenzurare/sublimare a impulsurilor agresive inconștiente. Este condamnată la 15 ani de închisoare. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de umor: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - dizarmonia personalității; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, manifeste
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Comitetul drepturilor omului, reprezintă o șansă de a putea cântări, cu calm, cu mai puțină patimă, ură și poftă de răzbunare (sine ira et studio), mai înțelept, aș zice, despre ce a reprezentat România în acea perioadă; onestitatea obligă la cenzurarea pornirilor pătimașe și luarea în considerare a tuturor elementelor legate de obiectul discuțiilor. Acesta constituie motivul pentru care am purces la elaborarea expunerii de față. Nu trebuie să uităm însă, niciodată, că este vorba despre țara noastră și că, oricât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-se acasă după o zi de hamalâc în Piață. Mă scârbea și că mânca merdenele în plin Lipscani, lihnit, lacom, ca și cum o foame cumplită îl chinuia. Foamea de texte ostoită cu merdenele... De ce nu? Istoria nu-și potolește lihneala cu cenzurarea întruna a vieților noastre? ...Acele seri petrecute cu Trombă m-au făcut să-mi descopăr, dintr-odată, contururile precise ale fricii purtate în mine până atunci. Cu care trăisem în toți acei ani tulburi, nu pentru că vremurile erau tulburi, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ani, aveam să dau, din pură întâmplare, peste niște documente ale cenzurii din anii de prin preajma războiului și aveam să le studiez, după ce făcusem prostia să-i spun directorului nostru de descoperirea mea. Mă pusese să fac un documentar despre cenzurarea filmelor, deși îi spusesem că nu existau asemenea informații în hârtiile descoperite de mine. Ca de obicei, mi-a tras panseul lui cu care, chipurile, mă mobiliza să intru în acțiune: „La perspicacitatea ta, nici nu-ți trebuie documente palpabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doua ediție, restaurată și revăzută de autor, a Plicului negru a apărut, mai întâi în traducere, în Statele Unite, în 1995, la Editura Farrar, Straus, Giroux din New York. Textul românesc a fost publicat, în 1996, de Editura Fundației Culturale Române. Procesul cenzurării volumului, în 1986, este revelat în eseul autorului, „Raportul cenzorului“, din volumul Despre Clovni: Dictatorul și Artistul (Editura Apostrof, 1997, Polirom, 2005). Indicii asupra restaurării, rescrierii și republicării romanului, în Occident și în România, se găsesc în Nota asupra ediției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pușcărie prin furt intelectual de slogan. Și revin la întrebare: Până unde vom mai continua așa, înțelegi? ȚACHE înțeleg că trebuie să eliminăm întrebarea. GRASSU Eliminăm pe naiba! Te dau și pe tine în judecată pentru obstrucție de idee, cenzurare, manipulare și îngrădire a libertății de exprimare liberă. Ce Parlamentu’măsi! ȚACHE Eu... GRASSU Te-ai fript! S-a fript și directoru’, și contabilu’, și... LELLA Portarul, cumva? GRASSU P’ăsta îl carbonizez. Scaunul electric e prea puțin pentru cineva
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sine, reținere. Angoasă în fața vieții reale, reverie. Fragilitate, vulnerabilitate, dificultăți de relaționare. Eul intim Agățare de trecut, teamă de contacte, închidere în sine. Regresie, anxietate. Nevoie de apreciere, centrare pe sine. Căutare și proiectare spre viitor, imaginație, lipsa simțului realului, cenzurare, superficialitate. Aspirații, nevoi, dorințe Nivel reactiv disproporționat, tendințe de deformare a realității, tulburări ale memoriei de semnificație, angoasă în fața realității, exaltare. Predominarea principiului plăcerii, naiv. Slabă facultate de obiectivare, inhibiții, agitație. Nevoia de schimbare, confuzie. Preocupări sexuale (lipsă de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a.), altminteri ostilă gesturilor radical-negatoare. În mod analog, afirmarea în Occidentul postbelic a unor autori precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu a alimentat decisiv mitologia „tinerei generații” interbelice (mai ales în condițiile stigmatizării și cenzurării acesteia de către regimul comunist). Atît Primele poeme... ale lui Tzara, cît și „paginile bizare” ale lui Urmuz vor fi reeditate, în 1970, de același Sașa Pană (vechi militant partinic, beneficiind de încrederea oficialității) care îi editase pentru prima oară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era p-atunci. Apoi m-au dat afară din toate Facultățile. Ziceau toți că am făcut ceva foarte grozav pentru morala de atunci. S-a scris și în ziare, dar doar aluziv, că nu se putea mai pe larg, de la cenzurarea care era pe vremea aia, până și la anunțurile de dădeai la morți, la ziar, la agenție, care-a trecut acum la privatizare la dom’ Periuță și dom’ Județu, da dom’ Periuță era și pă vremea ailaltă șef la agenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aceiași ofițeri și informatori): „Concomitent cu munca didactică, Începând din 1965, am desfășurat o susținută (sic!) activitate publicistică, concretizată În aproape 1000 de articole, studii și eseuri de specialitate, apărute În 45 de periodice pedagogice și culturale. Evident, paralel cu cenzurarea materialelor Încredințate, redacțiile (și E.D.P., care mi-a publicat În 1982 cartea «Metodica predării textului literar În liceu») adăugau cu de la sine putere «ștaifuri» conținând citate «de serviciu», care să asigure tipărirea acestora...” Și copiii știu că, În anii regimului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a unei anume sensibilități proprii. În România lui Ceaușescu, evreii aveau să devină o masă „fără nume”, trecută la categoria „alte naționalități conlocuitoare”; se va face abstracție de istoria și cultura evreiască. Se va ajunge, spre sfârșitul anilor 70, la „cenzurarea” Însuși cuvântului „evreu”. O tăcere grea, ce exprima voința de despărțire a Puterii de această populație- ce coincidea și cu dorința majorității populației evreiești Înseși -, a dus la succesul soluției „xe "Otopeni"Otopeni” - adică despărțirea efectivă. În această analiză am
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
al istoriei lor și pîrghia puterii. În privința lui se restabilește o prohibiție care este pentru o biserică și o religie echivalentul prohibiției incestului pentru familie și căsătorie: temeiul însuși. Mă refer la prohibiția de a gîndi. Ea nu înseamnă nici cenzurarea adevărului și nici un cec în alb dat iluziei, înșelătoriei. Ea are valoare de hotărîre judecătorească împotriva primatului rațiunii în viața mentală a mulțimilor: "Cum ne putem aștepta oare ca niște oameni trăind sub dominația prohibițiilor de gîndire să atingă idealul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]