165 matches
-
teoreticianul conflictului culturilor -, nici Francis Fukuyama - adeptul ideii hegeliene a încheierii istoriei - nu au pus la îndoială lidership-ul puterii care va modela lumea viitoare, SUA, „națiunea indispensabilă”. Într-adevăr, căderea comunismului nu s-ar fi produs atât de brutal fără cerbicia democratică a Americii, fără asumarea de către SUA a destinului de campion al Occidentului după ce, de la jumătatea secolului XX, „cea mai burgheză națiune a planetei” - după inspirata caracterizare a lui François Furet - a renunțat la izolaționalismul tradițional angajându-se, fără întoarcere
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
Piatra și lutul, gipsul și bronzul, marmura și lemnul, alabastrul și metalul, culoarea și cărbunele și, în paralel, cuvîntul, i-au fost simultan aliați și adversari într-o bătălie ce nici nu presupune vreun cîștigător. Apropiindu-se de fiecare, înfrîngîndu-le cerbiciile sau inventariindu-și propriile disperări, Vlasiu s-a dăruit lumii formelor - și lumii, în întregul ei - ca unei amante capricioase și paroxistice. Arta nu a fost și nu este pentru el o simplă meserie și din această pricină opera sa
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
au fost înlăturate prin rezistența României și că bunăvoința amicală a guvernului austriac, cu care a recunoscut erigerea la regat a României, este așa de rău răsplătită. Daca se văd cuvinte aspre în organele austriace ele sunt urmarea naturală a cerbiciei cu care România paralizează dorințele Austriei. Ideea de-a face prin amenințarea unei ocupări înarmate pe România să cedeze nu s-a dezbătut Ia noi niciodată serios. Cineva nu se bate pentru o comisie și guvernul austriac dă mai curând
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Hoitul babei Liubița, îngropată doar de-o săptămână, mișunând de viermișori albi și grași, se dădu aproape și pipăi poarta cu degete vinete. Clătină din capul cu ochii scurși și se trase înapoi. Trebuia pus foc, căci bârnele groase aveau cerbicia zidurilor de castel. Strigoii se-adunară la un loc și suflară deodată flacără verde ca veninul din boturile fără buze, cu limbi negre atîrnîndu-le ca la ogari. Para focului se turti de felia de lemn fără vârstă, și doar câteva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încearcă disperat să miște măcar un mușchi pe fețele împietrite, să clipească din pleoapă, măcar o dată la un deceniu, adunîndu-și toate puterile, ca să dea un semn că sânt vii, că simt și gândesc, că e o persoană înăuntru, încarcerată-n cerbicia oarbă a fatalității. Cu mîinile-n buzunare, Cedric se luă după tovarășul său, probabil binecunoscut de localnici, căci cei câțiva călători din tramvaiul pe care-l luară abia dacă-i aruncaseră o privire. Trecură pe lângă Dam și cotiră spre Spul, unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Sunteți la vârsta la care puteți să o luați de la capăt. Nu vă supărați, însă nu mi se pare că este cazul să spuneți că ați abandonat totul? Se poate să pară un lucru neimportant... (râde) Știți, sunt destul de încăpățânat. Cerbicia fiind o trăsătură comună tuturor membrilor Aum. Continui să te încăpățânezi să duci la capăt niște acțiuni care pentru alții nu au importanță. Dacă te concentrezi pe lucrul acela, ai un sentiment de împlinire sufletească. Aum a știut să profite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bine, Gândiți că viu aicea cum vestea rea vă vine E totuna, o, Doamne! ȘT[EFAN] Ce vânt te-aduce dară? [ARBORE] Vântul de iarnă, Doamne, căci cel de primăvara, Acela pentru mine de mult nu mai esistă. M-aduce cerbicia ȘI bătrânețea tristă, Așa e bătrâneța... e plină de venin Și ce face cel tânăr mi place la bătrân. ȘT[EFAN] Portare al Sucevei, oare nu s-ar putea Ca să lăsați domnia numai pe seama mea? În veci trebuie oare să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Întreprinsă de niște bestii cu epoleți cu stele, dar fără nicio competență profesională, neavând nici măcar studii liceale, inși pentru care sloganul „Propria mărturisire este regina probelor” constituia principiul călăuzitor. Iar „propria mărturisire” Însemna, de fapt, să declari ceea ce voia cu cerbicie anchetatorul troglodit, dorință ce se realiza exclusiv prin teroare cumplită și continuă, care Înceta Întrucâtva, abia la atingerea scopului urmărit cu obstinație monstruoasă de anchetatorul penal de securitate, adică de a te face să spui că ai săvârșit tot ce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
eram cuprinși a fost dusă până la delir, plângând, în același timp, de bucurie. Tata care a fost un bun „contratimpist”, ca și mine într-o moștenire genetică a sorții, s-a recăsătorit imediat cu mama, care și-a apărat cu cerbicie căminul conjugal de la distanță, așteptându-l și neprecupețind nimic pentru a-și face mai puțin amar regretul despărțirii. După celebrarea celei de-a doua căsătorii și integrarea în noua societate, fără reproșuri la adresa sicofanților, ignorându-i total, tata a fost
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
împreună să fie supuse arhiepiscopiei din Kalocsa, ca instanță ierarhică imediat supraordinată. Astfel prozelitismul catolic își făcu drum în acele locuri, favorizat de guvernul maghiar, dar succesul lui deplin deveni problematic din cauza favorabilei poziții geografice a țării și a fanaticei cerbicii a locuitorilor, de vreme ce scăderea în număr, rezultată din convertire, era pusă la loc prin deasa imigrare din țara vecină a altor sârbi, înrudiți prin lege. Totuși papa Grigorie al IX-lea făcu tot ce putu pentru a smulge acele țări
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar în matca așezării române, adecă în Cumania de pe atunci, precum și în Bulgaria slavonă și în Macedonia română, opera convertirii dete numai de neizbândă și se sparse în fine, lăsând puține urme, având împrotivă-i atât împrejurările exterioare cât și fanatica cerbicie a populației, căci aceasta știu să-și apere cu curaj și tărie viața ei caracteristică pe terenul politic și religios. Provincia romană din răsărit, Moesia de Jos (Moesia inferior) fusese, cam de pe la începutul veacului al 5-lea după Cristos, cumplit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nebună și prefăcută, pentru a-i ațâța pe inamici să-i urmărească, apoi deodată dădură față, strânși și orânduiți porniră c-o furtunoasă vehemență asupra inamicului, dând turbați cu săbiile. Cu acest mod de luptă, neobicinuit pentru romei, c-o cerbicie netemătoare de moarte, cu strigătul sălbatec și pătrunzător la atac, românii știură să aducă oastea-mpărătească într-o poziție critică și să-i rărească șirurile văzând cu ochii. Romeii începură să se clatine când iată că le veni împăratul în ajutor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cătră Theodor Laskaris, om abia de treizeci de ani, în partea căruia se refugiaseră toate speranțele grecilor bizantini pentru restabilirea integrității de mai-nainte a împărăției și unde se-nrădăcinase într-adevăr hotărârea bărbătească de-a aștepta și răbda cu cerbicie până-n momentul oportun. După biruirea lesnicioasă a împăratului Alexie III (Angelos), fugariu din Constantinopol și a lui Alexie V (Ducas sau Murzuflus), latinii îl esecutară pe acest din urmă, pentru că omorâse pe predecesorul său Alexie al IV-lea, iar pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deci să li se-ngăduie a n-o împlini. Regele respinse cu indignație această propunere de învoială, răspunse dârz că numai pe baza predării depline a orașului se poate îndupleca a trata și continua c-un zel și c-o cerbicie și mai mare, bombardând cu mai mare viociune crestele zidurilor și turnurile de la colțuri, stricîndu-le și mai mult, cercând a le surpa cu totul. Cu aceeași îndărătnicie, puindu-și în cumpănă toate puterile, se apărau însă împresurații, așezând în locurile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să frângă cerbicia fiului rătăcit, povățui pe doamna Bologa să-i refuze mijloacele bănești. Abiturientul se posomorî. Câteva zile de-a rândul avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse cursul de notar și acuma era practicant
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întreagă, te poți da jos și pleca acasă? Asta-i tot! Ai să te poți uita și după flăcăi. Ce-am tăiat înăuntru e treaba mea!“. N-a avut curajul să mai întrebe o dată. Dar îi e greu să evite cerbicia lui Andrei Vlădescu, care i-a învățat toate ticurile și își dă seama ce-a făcut ea în fiecare zi numai după cum mărunțișurile din casă se află la locul lor de dinainte sau nu. Soră-sa vine s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu haine de pe ulițe, străzi, bulevarde. Și dacă tot mi-a reușit această substituire, de a mă naște ca dintr-o floare, m-am strecurat în lumea cea cuvântătoare, aici m-am conformat nu cu mare încântare, dar nici cu cerbicie la cele date omului. Și, strecurându-mă prin lume, m-am trezit că mut lumea cu mine, acolo unde eram eu, era și ea, și de unde plecam, mă urma precum un cățel, care, când se gudură, când mușcă, dar nicicum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
timp mai mult decât suficientă ca să prescrie orice păcat. Îl consider prescris. De-atunci s-au întîmplat multe, au trecut peste destinele noastre un război și o revoluție. Bine că trăim. Să uităm. Bătrânul învățător a avut de îndurat, numai cerbicia lui l-a salvat. Ar trebui să am un sentiment ij de siguranță, știind că printre noi trăiesc astfel de oameni cu vâna tare. Și totuși... Nu zic că acel elev n-o fi fost vinovat, dar l-a bătut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Cinstind umorul, plin de fantezie, Iubind satira, poanta, epigrama, Uimește lumea mînuindu-și lama, Reafirmîndu-și, vesel, cerbicia. Atent să nu își risipească faima, Șăgalnic cochetînd cu poezia, Cu criticul pamflet, cu parodia, Urmeaz-un drum ce prinde toată gama. Tumultuos, își mînuiește pana Așa ca... biciul unor urători, Trudind să nu-și încetinească goana; Atunci cînd trece prag
PREA CITITUL UMORIST by Eugen Deutsch () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84327_a_85652]
-
același lucru, pentru mine nu. Consoarta Înseamnă, adăugă el modulându-și glasul, entitatea cu care Îți Împarți soarta. Nu-i așa?“ „Așa-i!“, răspunseră În cor toți salahorii, cu excepția unuia singur, care, probabil, din pricina alcoolului băut, căuta să-și arate cerbicia. „Să presupunem, conchise acesta, că nevasta e nevastă, iar consoarta e consoartă... De nevastă nu vă temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic bun. „Am o nevastă aprigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
măscăriciul cum procedase altădată. În sfârșit, aș putea spune că până la urmă sobrietatea cu care Înfruntă toată furtuna de acasă dădu roade, iar Subotin, fără să dea prea multe explicații și fără să-și ia vreun angajament, reuși să Înfrângă cerbicia cruntei sale tovarășe de viață. A doua zi veni la slujbă la ora potrivită, văzându-și de treburile sale, iar când sună ora de plecare, mai Întârzie un pic ca să-și pună În ordine maldurul de acte aruncate alandala În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cadavre, să-și croiască un drum În viață. Ascunși În tencuiala zidului, oamenii-ochi și oamenii-timpan, strânși În jurul colonelului Geană, cel care Îl amenințase pe Bikinski cu rechizitoriul, tăceau, așteptând deznodământul. Din propria lor experiență, ei știau că În curând, În ciuda cerbiciei de care dăduse dovadă, masterandul va capitula. Urma ultima scenă. Șuieratul disperat al omului-locomotivă din camera vecină preceda, de obicei, gongul final. În salon, strecurându-se pe ușița laterală, intrau două halate albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea sunt eu”, murmura Noimann-penitentul, aflat la picioarele lui Noimann-intransigentul. „Și dacă pe ea n-o poți avea acum, de mine poți dispune În orice clipă...” Pe măsură ce loviturile se Întețeau, creștea și furia cinicului. Cinci-cinci, șase-șase. Așa-așa... Curând Însă, cerbicia lui se potoli. Și În locul ei se instaură liniștea. Și apoi liniștea se transformă În compasiune. Cravașa Îngheță În aer. Bobițele de sânge se sparseră În cristale. Și cristalele se risipiră În Încăpere, răspândind un miros de sudoare amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
luau locul palmelor Întinse, când mângâind formele goale, când implorând iertare. Trupul Mathildei creștea ca un aluat, frământat de mâinile lui Noimann, care plămădeau din el un alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al meu, am spus mai înainte tot ce-aveam de spus. De-acum aștept hotărârea Măriei Tale. PRICINĂ: Hm! Iaca, iar mă supăr. Degeaba mi-am lăudat tustrele fetele, una văd că seamănă nu numai la chip, dar și la cerbicie cu răposata împărătiță, care se credea buricul pământului și mereu se-ncontra cu mine. Oare nu-mi datorezi și tu dragoste și supunere, ca și surorile tale? LIANA: Îți sunt, tată, cea mai supusă dintre supușii tăi. Iară dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]