136 matches
-
la amiază, când frate-meu dă fierbințeală mai mare, atunci urșii or să doarmă. El a ascultat-o ș-o luat miere ș-o venit la măsa. - Iaca, mamă, ți-am adus. Ea mănîncă: - M-am făcut sănătoasă. Brânză de cerboaică. I s-a arătat în vis Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosânzeana. - I, flăcăule, la cerbi n-ai să te poți duce până nu-i sta la mine măcar v-o cinci, șase săptămâni, pîn-ce oi găta marea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosânzeana. - I, flăcăule, la cerbi n-ai să te poți duce până nu-i sta la mine măcar v-o cinci, șase săptămâni, pîn-ce oi găta marea de făcut ca să nu poată trece cerboaica să te prindă. Ileana Cosânzeana era năzdrăvană. Ea știa ce gânduri are el. S-a muncit ea, nu era ploi, n-a putut-o face în șase săptămâni. Smăul gândea că el s-a prăpădit. A făcut 359 {EminescuOpVI 360
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ghemuiți în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcușul lor? 41. Cine pregătește corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciți și flămînzi? $39 1. Știi tu cînd își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată? 2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea cînd nasc? 3. Ele se pleacă, fată puii, și scapă iute de durerile lor. 4. Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod, pleacă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. 6. Să-și pună mîna stîngă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! 7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea! 8. Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltînd pe dealuri. 9. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea! 8. Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltînd pe dealuri. 9. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. 10. Prea iubitul meu vorbește și-mi zice: "Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! 11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, și nu l-am mai lăsat pînă nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. 5. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. 6. Ce se vede suindu-se din pustie, ca niște stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămîie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? 7. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
codrul "doarme", vrăjit, iar noaptea o zînă a codrului iese dintr-un stejar mare, sună dintr-un bucium și tot codrul se trezește din vrajă, iar Mihai sta în codru, să vadă această minune: "Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, de pe frunze uscate urme, Vin rupînd verzile crenge, cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el, mai tîrziu, Dochia, "șuieră în frunză" ori sună
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
carte, la Întâmplare mi s a deschis la pagina 47, la capitolul Elegia Albă și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul și am rămas plăcut impresionat de forța
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul și am rămas plăcut impresionat de forța și autenticitatea imaginației creatoare a D-nei Oltea, pentru că aici narează și descrie (la modul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]