136 matches
-
stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el, mai tîrziu, Dochia, "șuieră în frunză" ori sună
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-n sălcii mlădioase sunt copile de-mpărat; Codrul - înaintea vrajei - o cetate fu frumoasă, A ei arcuri azi îs ramuri, a ei stâlpi sunt trunchiuri groase, A ei bolți streșini de frunze arcuite-ntunecat. Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, pe de frunze-uscate urme, Vin rupând verzile crenge cu talangele de gât; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare Pîn-din el o-mpărăteasă iese albă, zâmbitoare, Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ocolesc stejarul mare Pîn-din el o-mpărăteasă iese albă, zâmbitoare, Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumină albastră; Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane, Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mândre icoane cu fete de craiu îmbrăcate-n albastru, Codri de basme cu arbori vrăjiți și cu albe cerboaice, Iar prin coloane pare că vezi trecând o minune: Luna cu părul ei blond disfăcut, care curge în valuri Pe umeri în jos, îmflat cu dulce de miroase și cântec, Care tremură-n veci în aerul fin al serei. D-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ghemuiți în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcușul lor? 41. Cine pregătește corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciți și flămînzi? $39 1. Știi tu cînd își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată? 2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea cînd nasc? 3. Ele se pleacă, fată puii, și scapă iute de durerile lor. 4. Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod, pleacă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne! 19. Peste Gad vor da iureș cete înarmate, dar și el va da iureș peste ele și le va urmări. 20. Așer dă o hrană minunată; el va da bucate alese împăraților. 21. Neftali este o cerboaică slobodă: rostește cuvinte frumoase. 22. Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor; ramurile lui se înalță deasupra zidului. 23. Arcașii l-au ațîțat, au aruncat săgeți și l-au urmărit cu ura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
e drept ca zeii să nu ne pedepsească prea aspru, atunci când ni se pare că suntem fericiți. Diana În Cartea XII din Metamorfozele - urmând sfaturile Aiei - am sustras-o pe Ifigenia sacrificiului, punând în locul ei, din voința zeiței Diana, o cerboaică. Am avut o nouă dispută cu Aia în legătură cu tânărul mesager ce se lasă străpuns de sulițe. Îngropare În fiecare dimineață, când mă trezesc îmi privesc membrele și constat că nu pot să le mai suport: sunt atât de umflate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
carte, la Întâmplare mi s a deschis la pagina 47, la capitolul Elegia Albă și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul și am rămas plăcut impresionat de forța
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și, imediat, memoria mi s-a declanșat, căci scrisesem și eu, În volumul Șoc(2000), o scurtă poezie intitulată Elegie albă, pe care-o reproduc: 676 Cerboaică de zăpadă elegie Mai albă decât mie mi s-ar scrie Sângele tău cerboaică poezie Creierul meu cu urme de pisică Un tigru destrămat ridică Tăcerea unui mort de sticlă... Am citit capitolul și am rămas plăcut impresionat de forța și autenticitatea imaginației creatoare a D-nei Oltea, pentru că aici narează și descrie (la modul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fiice ale Ierusalimului, jurămu-ne, dacă ferice ne vrem, să nu trezim din somn iubirea, până nu vrea ea. - O, glasu-acelui ce mi-i domn, se-aude răsunând din pisc în pisc. E-asemeni ciutei, el, sau se asemuie cu fătul cerboaicei trăitoare-n pisc de munte,-n munții Baithel. În preajma casei noastre,-i el, iată-l pândind, de dindărătul zăbrelelor ferestrei noastre. Iar el îmi glăsuie și-mi zice: "Ridică-te și vino, tu iubita mea, frumoasa mea, columba mea, - căci
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
poate, câte-o raită!) - Iubitul meu este al meu, a lui și doar a lui îs eu; el, turma, printre crini, și-o paște; până ce-o nouă zi se naște, înoarce-te și fii la fel cu căpriorul sau cu fătul cerboaicei, - care, îndărătul său, are stânci și-un hău, sub el! III În faptul nopții,-n patul meu, pre cel ce sufletului meu îi este drag, l-am căutat, zadarnic, l-am tot căutat, și l-am chemat pe nume, dar
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]