710 matches
-
Central al PCR și prim-viceprim-ministru al Consiliului de Miniștri, având un rol politic tot mai important în Epoca Nicolae Ceaușescu, odată cu trecerea timpului. În calitate de soție, a devenit subiect al cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. A fost înfățișată drept o importantă cercetătoare chimistă, deși în realitate publicațiile apărute sub numele ei nu îi aparțineau. Printre numeroasele onoruri conferite, a fost și acela de membru titular al Academiei Române. a fost prezentă la mitingul din 22 decembrie 1989, însoțindu-l pe Nicolae Ceaușescu în
Elena Ceaușescu () [Corola-website/Science/299354_a_300683]
-
și ale mezoliticului în Palestina. A fost a doua femeie, după Johanna Mestorf (1828-1909) care s-a dedicat studiului vieții omului primitiv și a fost cea dintâi femeie numită profesor la Universitatea Cambridge(1939). Ea a fost și cea dintâi cercetătoare a preistoriei care a deținut o catedră universitară în ansamblul universitar Cambridge-Oxford. La bătrânețe, atunci când o cunoștință a remarcat că ea a avut noroc în viață, a obiectat: "«nu noroc, ci curaj și perseverență»" ("pas la chance, c'est courage
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Medmenham Air Intelligence Unit, o unitate auxiliară de femei a aviației militare britanice. Experiența dobândită în această muncă i-a permis ulterior să se perfecționeze in prospecțiuni arheologice aeriene sau așa numita arheologie aeriană. În 1949 la invitația prietenei și cercetătoarei Suzanne Cassou de Saint Mathurin (1900-1975), Dorothy Garrod a revenit în Franța pentru a conduce săpături arheologice (1949-1968) în locul numit Roc-aux- Sorciers în satul Angles-sur-l'Anglin din departamentul Vienne în partea de centru-vest a Franței. Cu acest prilej cele două
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Suzanne Cassou de Saint Mathurin (1900-1975), Dorothy Garrod a revenit în Franța pentru a conduce săpături arheologice (1949-1968) în locul numit Roc-aux- Sorciers în satul Angles-sur-l'Anglin din departamentul Vienne în partea de centru-vest a Franței. Cu acest prilej cele două cercetătoare au dezvelit noi basoreliefuri și exemplare de arta preistorică parietală din epoca Paleoliticului târziu. Astfel, pe tavanul peșterii Taillebourg, în partea amonte a locului, au descoperit un relief reprezentând un bizon, precum și o seamă de sculpturi căzute din pereții grotei
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
e un cuvânt telescopat, căci unește sensurile a două cuvinte, "outopia" (fără loc) și "eutopia" (loc bun). În contextul original, cuvântul nu avea nici un sens conotativ. Treptat s-a specializat și a ajuns să desemneze o specie a genului fantastic. Cercetătoarea Ruth Levitas este cea care a stabilit pentru prima oară aceasta categorizare: Thomas Morus a descris o societate complet organizată pe baze raționale, descoperită de un explorator, Raphael Hythlodaeus. Utopia lui Morus se baza pe o Republică, unde toate proprietățile
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
analogiilor cu biserica din Poieni, unde artistul se va semna, dar și unei însemnări păstrate pe icoana Maicii Domnului de pe iconostas: Petre Zugrav. Artistul respectă doar schema iconografică tradițională și adoptă și elemente baroce și chiar neoclasice uneori prea încărcate. Cercetătoarea dr. Rodica Vârtaciu consideră că, prin lucrarea de la Curtea, Petru Nicolici este primul zugrav ce rupe canoanele tradiționale aducând în prim plan noutățile artistice ale epocii. Pe o cruce de lemn, păstrată în altar, apare pe postament inscripția în chirilică
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
suferă intervenții distorsionante, care vor produce un construct ”fals”.</p> Diferența dintre cele două poziții este că Popescu consideră reprezentările genizate realist socialiste relevante și periculoase în măsura în care au reușit să contribuie la producerea unei subiectivități similare celei pe care consideră cercetătoarea că o reprezentau: Zoe Petre consideră în schimb că reprezentările respective n-au fost eficiente în acest sens: prin gesturi eroice, femeile au rezistat proiectului de emancipare prin masculinizare, păstrându-și cu eforturi standardele performative feminine. Diferența dintre cele două
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, nu a fost decât un lucru firesc,ce reflectă însăși modul în care a fost receptat și consemnat acesta la scară națională. După o colaborare de excepție avută cu tinerii din instituție, în frunte cu cercetătoarea Roxana Munteanu, expoziția permanentă a muzeului, a doua realizare de acest gen din România de după 1989,a fost finalizată la 25 noiembrie 2008. Reunind piese tridimensionale de valoare științifică și estetică excepțională, expoziția de la Piatra Neamț se înscrie între cele mai
Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/325456_a_326785]
-
stratificarea de gen. Diferențele sociale și economice dintre sexe erau explicate mai ales în termeni biologici, stratificarea de gen fiind marginalizata în sociologie, subsumata studiilor legate de stratificarea de clasă, etnică, etc. Sociologia feministă (sau sociologia influențată de către cercetători și cercetătoare feministe) a preluat și adaptat critic teoriile clasice precum cele weberiene sau marxiste sau a propus teorii alternative, punând accent pe importantă folosirii genului că sistem de stratificare socială, sistem în care femeile (și în general femininul) sunt deseori ierarhizate
Stratificare de gen () [Corola-website/Science/325275_a_326604]
-
și îi desemnează pe saxoni, induce ideea că primii coloniști germani au fost saxoni și de aceea și-au dat ei înșiși numele de „sași” (Sassen). Cuvântul „"Sassen"”, în dialectul săsesc „"Sessen"”, înseamnă pe lângă numele lor și „locuitor” sau „încetățenit”. Cercetătoarea Annelise Thudt precizează în schimb că numele de „"Untergesäss"” și „"Obergesäss"” nu indică implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni. Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „sași” dintr-
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
lor într-un studiu amplu "Cercetări arheologice și ale istoriei arhitecturii în zona Rupei", apărut în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, vol. 21, nr. 2, 1978. În prezentarea monumentului preluăm cele constatate asupra istoriei construcției, concluzii obținute pe baza investigațiilor cercetătoarei. Poziția retrasă a așezării explică și apariția sa relativ târzie în documente. Abia pe la 1400, ""Alba ecclesia"" (alias Viscri) apare într-un registru al localităților pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerată
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
sanguin, viața sa boemă, atașamentul față de țara Israelului și pentru ideile marxiste de dreptate socială. Biografia sa timpurie este învăluită în mister, în mare parte din cauza unor elemente ce par fanteziste din relatările autobiografice ale poetului. După datele culese de cercetătoarea israeliană Haggit Halperin, profesoară la Universitatea Tel Aviv, numele său adevărat ar fi fost Avraham Pepliker-Stern, părinții săi fiind Iosef Stern și Sonia Safferman, originară din Ucraina. După spusele poetului, s-ar fi născut la Nijni Kolâmsk, în Iakutia de
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
vest si de sud, au fost adosate în anul 1863. Suprafața exterioară a bârnelor este tencuită. Tabla a luat locul vechii șițe în 1972; alte renovări avuseseră loc în anii 1926 și 1967-1968. Stabilirea începuturilor acestui lăcaș comportă serioase dificultăți. Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait fixează ca repere constructive anii 1805 (transmis de inscripția clopotului mic: ,Laudă pe D-zeu la biserica din Sus, în Tomnatec, 1805”) și 1807 (transmis de pisania picturii peretelui despărțitor dintre naos și pronaos: , Această sfântă biserică s-
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
din zona Kinshasei și este responsabilă pentru 90% din totalul infecțiilor răspândite la nivel global. Cea de-a doua este cea a grupei O a virusului HIV-1 și își are originile în regiunile apropiate ale capitalei congoleze. Echipa condusă de cercetătoarea Nuno Faria susține că răspândirea inegală, la nivel global, a celor două ramuri ale virusului se datorează influenței factorilor ecologici și nu a celor evoluționari. Oamenii de știință au ajuns la această concluzie după ce au analizat genomii-gazdă ai virsului HIV
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
a fost cea care, în numele fiicei ei defuncte a preluat de Ziua Independenței a acelui an , Premiul de stat al Israelului pentru literatură. Pe propria placă funerară Tzila Goldberg a cerut să fie scrise cuvintele "Mama lui Lea Goldberg". O cercetătoare de la Universitatea din Haifa, dr.Ifat Weiss, a găsit că tatăl scriitoarei a murit în Holocaust. Primul rând din ultima strofă a poeziei ei, „Copacul”, este înscris pe monumentul Flăcării veșnice de la intrarea principală în Parlamentul israelian - Knesset -„Dimineața se
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
Începând cu 1964, a devenit profesor cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române, institut care a fost ulterior eliminat de fostul dictator al României, Nicolae Ceaușescu, în 1976, la doar un an după ce fiica lui, Zoia Ceaușescu, a fost angajată cercetătoare la Institut. După înlăturarea dictaturii comuniste din România, Institutul de Matematică a fost reînființat și cei mai mulți din cercetătorii vechi—printre care și profesorul Nicolae Popescu—au fost reangajați la institut. A ținut conferințe ca Profesor invitat la universitățile din: Anvers
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
până la culpabilizarea unor întregi categorii, precum „săracii” sau „pensionarii”. Analiza acestor dinamici nu este și nu trebuie să fie numai obiectul istoricilor, ci al tuturor persoanelor preocupate de construirea unei societăți mai juste și mai echitabile. O rețea internațională de cercetătoare/ri independente/ ți a organizat, în octombrie 2014, în București, un atelier pentru a crea contextul unor dezbateri reale, îndelungi și necesare: Naționalism, Fascism and the Holocaust în Romanian History: A Critical Approach. Majoritatea textelor din numărul 8 al Gazetei
Naționalism, fascism și Holocaust în istoria românească () [Corola-website/Science/295827_a_297156]
-
este o ramură a psihologiei bazată pe lucrarea lui Carl Jung numită Tipuri Psihologice, teoria lui Freud despre conștient și subconștient și teoria lui Antoni Kępiński despre metabolismul informației. A fost fondată de către cercetătoarea lituaniană Aušra Augustinavičiūtė în 1970, această știință evoluând foarte rapid. Relațiile dintre oameni pot fi prezise. Așa cred adepții socionicii, o noua teoria psihologică nascută în 1970. Aceste relații iau naștere intre cele 16 tipuri de personalitate, una din care
Socionica () [Corola-website/Science/299736_a_301065]
-
(n. 7 noiembrie 1958, Râmnicu-Sărat, județul Buzău) este profesor universitar, cercetătoare și inventatoare de origine română, specialista în chimia porfirinelor. Este profesoară universitară la Universitatea Valahia din Târgoviște și conducătoare de doctorat la aceeasi universitate, specialitatea "Ingineria Materialelor" . De asemenea, este inventatoare, autoare a 10 brevete de invenție. Conduce grupul de
Rodica-Mariana Ion () [Corola-website/Science/330628_a_331957]
-
Nicolae Scurtu Acum câțiva ani, o cercetătoare a publicat o elegantă plachetă, Păstorel și corespondenții săi1, în care adună și adnotează aproape toate epistolele existente în bibliotecile și arhivele publice din București și din țară. Fapt cu totul onorabil, întrucât Rodica Pandele a susținut și un doctorat
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
pentru zone și teme neexplorate încă, pentru partea mai puțin vizibilă a literaturii sau către „petele albe“ din descrierea acesteia.” (Radu Voinescu) “Ca o mostră a forării analitice, unind exactitățile cu o minuțiozitate, am zice feminină, pe care o practică cercetătoarea, vom cita cîteva rînduri din aprecierile d-sale asupra condiției de „poet postmodern” a lui Ion Barbu: „Jocul secund, mai pur, al poeziei lui Ion Barbu, profund atașat literaturii franceze (chiar și Edgar Poe apare în “Veghea lui Roderick Usher
Maria Ana Tupan () [Corola-website/Science/311051_a_312380]
-
a fost momentul împodobirii ei cu pictură interioară. Fără să se fi păstrat numele zugravului, prin analogiile făcute, prin analiza stilistică a picturilor de la bisericile de lemn din Zalnoc și Derșida - amândouă localitățile aflate în relativa apropiere a satului Cehei, cercetătoarea Ioana Cristache-Panait atribuie și această pictură aceluiași zugrav Nichita, despre care se știe că a pictat bisericile amintite la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Alte amănunte despre comunitate și biserică se păstrează sporadic. Într-un raport întocmit la 31 decembrie
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
sunt departe de a se fi schimbat radical. Procesul prin care se construiește identitatea feminină este mai puțin determinat de factorii biologici inerenți decât de norme externe și relații de putere ce promovează și sprijină “dominația masculină” (Pierre Bourdieu, 1998). Cercetătoarele feministe franceze (Julia Kristeva, Hélène Cixous) vor defini o scriitură feminină (“écriture féminine”) sau o rostire feminină (“parler femme”) la intersecția poeziei, magiei, foliei, altfel spus, în afara logocentrismului masculin dominant. De altminteri, orice mecanism discursiv al periferiei (etnice, de clasă
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
promptitudine și o pasiune greu de imaginat azi, când tentațiile de orice natură sunt atât de tulburătoare. Maica Iosefina Giosanu (n. 5 mai 1963, Stănița, județul Neamț) e o intelectuală autentică, posesoarea unei culturi impresionante și, în același timp, o cercetătoare instruită și erudită, care s-a impus prin două cărți esențiale privitoare la Mănăstirea Văratec - Stavrofora Nazaria Niță. Un model de stareță a vremurilor tulburi. In memoriam (2008) și Duhovnicie și filantropie la Mănăstirea Văratec. Tradiție, continuitate și înnoire (2013
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
și făcută faimoasă în imaginarul roman "Codul lui Da Vinci". În sfârșit, câțiva autori, cum ar fi Loisy, Bultmann și Hans-Martin Schenke, văd „discipolul cel iubit” drept o creație pur simbolică, un pseudonim idealizat pentru grupul de autori ai evangheliei. Cercetătoarea gnosticismului Elaine Pagels merge și mai departe, afirmând că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma" și cu "Evanghelia după Filip". Trebuie observat că primul comentariu al Evangheliei după Ioan a fost scris
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]