229 matches
-
de ani de la nașterea sa și zece ani de la trecerea lui în veșnicie, îl văd și mai ales îl aud în amintitul cerc al prietenilor dispăruți, participând într-un anumit fel propriu la ceva ce ne era comun nouă tinerilor cerchiști: râsul. Îmi ațintesc urechea spre ecourile din depărtare ale râsetelor noastre din anii aceia ai cataclismelor istoriei (dintre care doar unele le trăisem iar altele așteptau într-un sumbru viitor apropiat să le trăim), și disting destul de clar râsul subțire
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
disonanțelor, dacă nu chiar grație lor, de ce nu disting râsul lui Cornel Regman? Și, doar, el era adeseori cel care declanșa hohotele noastre. Nu era printre noi singurul animator al râsului, care aparținea tinereții noastre probabil și, fără îndoială, spiritului cerchist ce se voia deasupra timpului, în pofida timpurilor ce se prăvăleau peste noi. Dar Cornel era un nesecat izvor de vorbe de duh, de calambururi. Recurgea uneori pentru alimentarea râsului chiar și la materiale furnizate de opresorii noștri. Trivialitatea acestor ingrediente
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
timbru elegiac, o rezonanță acut-reflexivă răsfrângerii lucrurilor și făpturilor în vers. Dacă ar fi să alcătuim o sumară genealogie a versurilor lui Eugeniu Nistor, am putea constata faptul că acestea se situează în descendența liricii blagiene, dar și a poeziei cerchiste sau echinoxiste. De altfel, descendența blagiană este asumată chiar în titlul și în conținutul unor poeme, reprezentative în înalt grad pentru creația lui Eugeniu Nistor. Un poem se intitulează, sugestiv, Lancrăm: „Plouă cu lună peste Lancrăm,/ copacii știu acum că
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
-o tânărului de 20-30 de ani. Autor al scrisorii de solidaritate cu E. Lovinescu, atacat de naționaliști, publicată în „Viața” în 1943, Ion Negoițescu, Nego pentru prieteni, a fost unul din tenorii mișcării cunoscute sub numele Cercul literar de la Sibiu. Cerchiștii erau studenții lui Blaga, în vremea refugiului Universității clujene la Sibiu. Ei vor scoate în 1945 „Revista Cercului Literar”, în puține numere, după câțiva ani în care au militat pentru o literatură estetică, oarecum contra tradiționalismului blagian și inspirată de
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
militat pentru o literatură estetică, oarecum contra tradiționalismului blagian și inspirată de proeuropenismul lovinescian. După întoarcerea la Cluj, o nouă publicație intitulată „Euphorion” nu va mai apărea. Euphorionosmul, teoretizat îndeosebi de Nicolae Balotă, voia să fie o depășire a estetismului cerchist. Cel care va schița o paralelă între cele două va fi Nego, într-o scrisoare către Radu Stanca. Cerchismul (despre euphorionism se va vorbi din nou abia la începutul anilor 1960, cu ocazia cărții de debut a lui Balotă) va
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
carte infuzată ea însăși de spiritul liber, fragmentarist și detabuizant al obiectului ei. Aproape fiecare capitol e însoțit de niște „marginalii” - investigații psihobiografice subtile - care-i fac concurență. E cazul insolitelor analogii între gîndirea cioraniană din anii ’30 și „euphorionismul” cerchiștilor sibieni pe care-l premerge (pe această linie, ar fi de notat și raporturile dintre gîndirea lui Cioran și morfologia culturii a lui Blaga, via Spengler); sau al extraordinarului, pasionantului dosar dedicat personalității irezistibile a „ibsenienei” actrițe trăiriste Sorana Țopa
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
în alta La începutul lunii martie a anului 1990, I. Negoițescu și Ștefan Aug. Doinaș s-au aflat într-o vizită la Budapesta. Cu acest prilej, în ziua de 3 martie, la Hotel „Mercure” de pe Váci utca, cei doi scriitori cerchiști au avut o convorbire cu eseistul și traducătorul Farkas Jenö, convorbire pe care acesta o publică abia acum în revista ORIZONT (nr. 5, mai). Recomandăm cititorilor acest interviu dublu ce contribuie la completarea profilului intelectual al fiecăruia dintre protagoniști și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
în atenție în ultimele două decenii, atât prin dezvăluirile legate de traseele politice ale membrilor săi, cât și prin literatura lor inedită. Dar accentul s-a mutat acum dinspre Ioanichie Olteanu sau Cornel Regman (care s-au numărat printre puținii cerchiști integral acceptați înainte de 1989) înspre Ion Negoițescu, Nicolae Balotă și mai ales Ion D. Sîrbu. Pe care critica l-a și plasat la vârful ierarhiei postbelice, imediat după apariția Jurnalului unui jurnalist fără jurnal și a bogatei sale corespondențe. Radu
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
contextul literar și cultural în care a trăit și a creat acesta: despre teatrul ardelean din anii ’30-’60, despre revistele școlare în care debutează Radu Stanca, despre încercările sale nereușite de a străbate cortina cenzurii comuniste, despre relațiile dintre „cerchiști”. Se observă, în orice caz, din lectura studiului că autoarea lui are deja limpede în minte proiectul necesarei ediții critice, față de care prezentul volum reprezintă o treaptă indispensabilă. Se poate, desigur, obiecta - iar Anca Sîrghie și Marin Diaconu au și
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
în „Tribuna Română” publică în acea perioadă articole de estetică și teorie literară: La porțile misterului, Războiul antipoetic, Iarăși... războiul antipoetic, Note despre spiritul contemporan. Când Ovidiu Cotruș ajunge student al universității clujene, refugiată la Sibiu, momentul incendiar al manifestului cerchist se consumase. El este primit, însă, în Cercul Literar ca un tânăr scriitor a cărui atitudine demult era în consens cu spiritul cerchist. Va participa activ la cenaclu și va publica în „Revista Cercului Literar”, semnând doar cu cele două
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
spiritul contemporan. Când Ovidiu Cotruș ajunge student al universității clujene, refugiată la Sibiu, momentul incendiar al manifestului cerchist se consumase. El este primit, însă, în Cercul Literar ca un tânăr scriitor a cărui atitudine demult era în consens cu spiritul cerchist. Va participa activ la cenaclu și va publica în „Revista Cercului Literar”, semnând doar cu cele două prenume: Ovidiu Sabin. Publicația „Națiunea Română” din Sibiu consemnează amănunțit cronica cenaclului cerchist. Tinerii cerchiști credeau în destinul culturii și își desfășurau activitatea
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
scriitor a cărui atitudine demult era în consens cu spiritul cerchist. Va participa activ la cenaclu și va publica în „Revista Cercului Literar”, semnând doar cu cele două prenume: Ovidiu Sabin. Publicația „Națiunea Română” din Sibiu consemnează amănunțit cronica cenaclului cerchist. Tinerii cerchiști credeau în destinul culturii și își desfășurau activitatea chiar și în condițiile vitrege ale războiului. Citim într-una dintre cronicile cenaclului: „Cenaclurile Cercului Literar, care se țineau în timpul opresiunii cu ușile zăvorâte (nu-i vorbă, aveau farmecul clandestinității
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
cărui atitudine demult era în consens cu spiritul cerchist. Va participa activ la cenaclu și va publica în „Revista Cercului Literar”, semnând doar cu cele două prenume: Ovidiu Sabin. Publicația „Națiunea Română” din Sibiu consemnează amănunțit cronica cenaclului cerchist. Tinerii cerchiști credeau în destinul culturii și își desfășurau activitatea chiar și în condițiile vitrege ale războiului. Citim într-una dintre cronicile cenaclului: „Cenaclurile Cercului Literar, care se țineau în timpul opresiunii cu ușile zăvorâte (nu-i vorbă, aveau farmecul clandestinității!) la I.
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
lista primului lot de ziariști excluși din presă.4 Trecea mai întâi ca un zvon și nevinovată consemnare în diverse publicații, ceea ce se transforma mai târziu în faptă dură cu efecte dezastruoase pe termen lung pentru cultura română: epurarea (epurația). Cerchiștii reacționează prin păstrarea unui nivel ridicat al faptei literare. Își anunță proiecte îndrăznețe, care, evident, nu se vor mai realiza în acel timp, iar unele niciodată. „Membrii Cercului Literar speră să poată face să apară în decursul acestui an literar
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
până la urmă a fost prins și condamnat. Anii tinereții i-a petrecut în închisoare. Destinul i-a fost frânt de aceleași vicisitudini ale istoriei, deși se prefigura la început ca unul ce se va putea împlini creator. Represiunea a început, cerchiștii au fost nevoiți să se împrăștie prin țară. Cu ajutorul viitoarei sale soții, Delia Giurgiu, a reușit să-și facă rost de alte acte de identitate, peregrinând prin diverse localități, până când a fost arestat. Era tânăr, în plină putere creatoare, abia
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
valori, nu e numai esteticul acolo. De pildă, eu am devenit sensibil la etic, am devenit sensibil la politică și, în ultimul timp, am devenit sensibil la religios. Toate lucrurile acestea nu pătează, ca să zic așa, puritatea creației artistice. Noi, cerchiștii, niciodată n-am fost niște puriști așa cum am fost acuzați, dimpotrivă. Am conceput întotdeauna eflorescența aceasta de valori care trebuie să se cristalizeze într-o operă. Dar mă întreb în ce măsură atmosfera pe care o trăim aici este la fel de prielnică, poate
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
la umoarea ironică, jucăușă și corozivă a lui Călinescu, ardelenii răspund printr-o frondă sistematică la stilul călinescian. Cu alte cuvinte, critica universitară ardeleană e fie fățis anti-călinesciană ( G. Bogdan Duică și D. Popovici), fie discret ostilă (ca în cazul cerchiștilor de la Sibiu, de la Ion Negoițescu și Cornel Regman, pînă la Ovidiu Cotruș sau Nicolae Balotă). Chiar și cei care își declară admirația față de Călinescu, așa cum e cazul lui Mircea Zaciu, o fac într-o manieră cu totul necălinesciană. Echinoxiștii fug
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
R. a descoperit, în fugă, marile mituri, le plasează la întîmplre, ca efecte, el scrie, scrie, nu are frînă, nici sită". Și o distanțare amicală, dar suficient de fermă în raport cu suveranitatea tehnicii în creația unui important poet, membru al confreriei cerchiste: "Doinaș e foarte cult, autentic cult: pe el îl pîndește, după a mea părere, un pericol al perfecțiunii de formă; al stilului în sine; involuează spre mistere, dar, de la un anume prag, aventura lui printre cuvintele lui ne depășește; rămîne
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
Asemenea replici nu pot fi născocite... decât prin mijlocirea geniului... Și, totuși, ele par replicele unei Comedii... ale unei Utopii de infinite truculențe, ce nu avu încă timpul, deocamdată, să fie imaginată. E ciudat că eu, deși prieten bun cu cerchiștii sibieni, nu am pătruns niciodată, de fapt, sau nu am fost cooptat în cercul lor. Una, probabil, că mi se păreau, - ca regățean ce eram, - cam greoi; a doua, că formația lor germană, mă diferenția de ei, pe mine, ca
De Dincolo by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10825_a_12150]
-
putem deduce din cele numai câteva mostre pe care le avem la dispoziție, modelele tânărului Ioan Es. Pop se opresc în pragul Războiului al Doilea. De căpătâi ar fi simboliștii și moderniștii francezi și români deopotrivă. Nu Nichita Stănescu, nu cerchiștii sibieni. Chiar dacă circumscrierea îmi convine și mă confirmă (am scris eu însumi cândva despre strategia poeziei lui Pop, care, ca și aceea a lui Baudelaire, ar avea la bază eseurile lui Poe), nu i-aș da credit în totalitate. Grupajul
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
un pumn de cititori”. Își reduce sau moderează reflecția: „însăilez câteva gânduri”. Se contaminează verbal de stilistica predicii religioase: „mai râvnic sau mai zăbavnic”. Aluziv, îl numește pe N. Ceaușescu un „conducător scofâlcit și bâlbâit”. Are ceva-n comun cu cerchistul admirat - în definitiv, laolaltă cu ceilalți membrii de club literar - N. Balotă: se referă la rod sau roade ale spiritului de orice speță. Divinul este marele jucător acceptat și imitat de V. Nemoianu în postura largă de filosof al culturii
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
a fost Deliu Petroiu și cu un alt de mare prestigiu profesor al Universității timișorene, Eugen Todoran, peste ani devenit chiar rector al acesteia, care, se pare, a avut un rol în aducerea lui la Timișoara de la Arad, unde fostul cerchist se retrăsese într-o cuminte izolare. Un timp, el făcuse naveta între Arad și Timișoara, cei de la spațiul locativ lăsându-l pe aparent modestul personaj uitat pe listele lor de așteptare. Uneori își petrecea noaptea chiar în incinta Universității, folosind
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
Eram vrăjită de el, care mă socotea în scrisorile trimise mai apoi “anima” lui. Eram încântată de Sibiu, de el, de tot... -A.S.: Nu numai pe dumneavoastră v-a fermecat cu frumusețea orașului Sibiu, ci și pe prietenii lui cerchiști în anii studenției. O mărturisea Ovidiu Cotruș, care considera că o plimbare cu Radu Stanca prin cetate “echivalează cu o inițiere”. Din anii studenției, el împreună cu Ion Negoițescu, chiar dacă era vreme grea de război, colinda noaptea parcurile, intrând în turnuri
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
foc, n-avem nevoe!/ Rămâie-n umbra lor de filistini!/ Noi inima în palmă-o avem! Ahoe!...” Volumul Țara migrenelor (1970) cuprinde lungi poeme cu viziuni coșmarești amintind de „visul rău” al lui Al. A. Philippide, dar și de baladescul cerchiștilor sibieni (un text e dedicat lui Ioanichie Olteanu). Apare acum, definitoriu, și tema erotică, glorificând sentimentul devastator, într-un ciclu de sonete intitulat Confesional. G. se autodefinește ca descendent al lui Villon oarecum prin efectul de tabel mendeleevian al elementelor
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
și rejudecarea ansamblului, atât din perspectiva poeziei, cât și din aceea a publicisticii, considerată de comentator cel puțin egală valoric producției artistice propriu-zise. Legat de Sibiu, G. își dedică o parte a demersurilor Cercului Literar din anii ‘40 și activității „cerchiștilor” de prestigiu. Cercul Literar de la Sibiu. Semnificație și destin (1995) înmănunchează o suită de comunicări și cronici scrise și, în cea mai mare parte, publicate în presă între 1973 și 1995. Alte cronici și recenzii dedicate unor cărți de critică
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]