421 matches
-
să străbat pădurile la pas, să privesc sălbăticiunile în lumea lor, să ascult trilurile păsărilor , să le privesc zborul. În fața lumii Creatorului voi fi mereu o mirare. Primăvară cu moațe mă-mbracă primăvară în culoare, scapătă azi de griul cel cernit mi se deschid în cale ochi de floare și pofta mi se face de iubit. obrazul roz îl are astăzi mărul, iar părul îmbrăcat e în dantele, of, vremuri deochiate și rebele măciuca vreți să-mi faceți părul. mirese mii
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
sfidătoare, De parcă v-am furat din noapte Sau v-am rămas datoare, Din ochi vă ies săgeți cumplite, Cuvinte de ocară, Încerc să merg tot înainte, Mă trageți de pe scară. Nu vă cer, lacrima, să-mi luați, Nici haina mea cernită, Nu vă cer să mă lăudați, Nu sunt vreo afrodită. Sunt doar un om, și tare-aș vrea Să știu ce câștigați, Când mă loviți cu vorba rea Și-n lacrimi mă scăldați. Cu transparența mea rănesc, Cu-a mea
LA BINE ŞI LA GREU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355807_a_357136]
-
filosofii analizați de Fondane nu figura Jean-Paul Sartre,această analiză i se potrivește anticipat și lui Sartre,care ,mai târziu,v-a afirma că”omul este existența prin care neantul vine pe lume”,înscriindu-se în coloana celor de sub „umbrela”cernită a conștiinței nefericite. Dacă unii gânditori l-au așezat pe om în „spațiul”conștiinței nefericite, consider că acesta,OMUL,care nu a fost ocolit nici de suferință,nici de tristețe,nu se poate împăca să rămână închis în chinga nefericirii
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL PRIN GÂNDIREA EPOCII LUI B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356998_a_358327]
-
filosofii analizați de Fondane nu figura Jean-Paul Sartre,această analiză i se potrivește anticipat și lui Sartre,care ,mai târziu,v-a afirma că”omul este existența prin care neantul vine pe lume”,înscriindu-se în coloana celor de sub „umbrela”cernită a conștiinței nefericite. Dacă unii gânditori l-au așezat pe om în „spațiul”conștiinței nefericite, consider că acesta,OMUL,care nu a fost ocolit nici de suferință,nici de tristețe,nu se poate împăca să rămână închis în chinga nefericirii
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL TRĂITĂ PRIN GÂNDIREA EPOCII DE B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355654_a_356983]
-
păroase Și-n ape se ascund ciudate bestii. Satul murmură-n bezna cărnoasă, Iluzii cârduri iară vin de-a dura, Visu-mi te păstrează-n veci mireasă, Iar puii de lumini îți sărută gura. Bătrâne crengi se leagănă greoi, Sub viitor cernit tac laolaltă, Și-om lăcrima văzând că fără noi S-au sinucis toți nuferii din baltă. 22.11.10 Referință Bibliografică: MADRIGAL / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 908, Anul III, 26 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
MADRIGAL de STELIAN PLATON în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346174_a_347503]
-
916 din 04 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Lidia Dondesi FLORI DE VÂNT Flori de vânt Au căzut pe pământ Și- început De răsărit S-au înălțat Mireasma în infinit Aurul măcinat în masele de argint Și în sita cerului cernit Și-n flori de vânt În răspânt. Și calc încet Pe flori de vânt Și pradă a prins fir aurit Privirea-n zori s-a oprit Și-s flori de vânt. Referință Bibliografica: Lidia Dondesi, FLORI DE VÂNT / Varvară Magdalena
LIDIA DONDESI, FLORI DE VÂNT de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371001_a_372330]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOR DE SAT Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului De dor de sat Mi-e inima cernită, Și sufletul se zbate, Ca pasărea rănită. Îmi vine-n orice zi, Acasă să mă duc, Și să mai stau o dată, Pe banca de sub nuc. Să ascult cum cântă cucul, Prin ramurile dese, De ziua cea de mâine, Deloc să
DOR DE SAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369986_a_371315]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > SĂRUT DE FLOARE Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sărut de floare Iubește-mă iubite Magnolia-nflorește, Petalelor cernite Da sărutări Celeste. Gătește-mă,iubite Cu flori înmiresmate Și-arcadele-nfrunzite... Alinturi dezmierdate. Magnolia e-n floare Tu prinde-mi la ureche, Fluturi de vis să zboare... Iubirea mă-ngenunche. De-i răvăși petalele Magnolia va plânge. Scuturându-și cupele, Pe
SĂRUT DE FLOARE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369326_a_370655]
-
a răsfoit cartea unui OM-SIMBOL.” (p. 164) În același fatidic an, au mai trecut la cele veșnice Doina Comloșan, G.I. Tohăneanu și Dumitru Crașoveanu. Nu mai rețin după a câta înmormântare, eroina naratoare se decide să nu mai dezbrace veștmântul cernit! Și totuși, așa cum arătam, ea triumfă, depășind, în cele din urmă, vicisitudinile vieții. Marea iubire, singura pe care a trăit-o, nu se mai dovedește în final a fi o experiență eșuată, ci un câștig. Este transfigurată artistic, convertită în
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
Glodean Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Sub semnul gândului ce-a-ncărunțit e valea dintre noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când
ELEGIE DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369377_a_370706]
-
Antologie > O, UPRIGHT JUDGE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului O, upright judge O, upright judge, cum poți Leoaica să o mulgi? Din carnea făptașului rupe O uncie grea și fugi. Cernită e inima care Nu cunoaște răsfăț, Rudolph, fii vesel, flecare, Nu te baza pe un băț. Nu merg cu voi eu în raiul Mult prea pestriț colorat, Îmi place pădurea, Waldaiul și un cerb licențiat. Friend, Romans, o, countrymen, Brutus
O, UPRIGHT JUDGE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369422_a_370751]
-
stele strălucind în constelații Iar luna vine, ploaia s-o sărute, Cu ale sale tainice vibrații. POTECI Cărări de frunze moarte, ruginite Ne pune-n față toamna înc-o dată Și iarba este arsă și uscată, Iar zilele sunt triste și cernite. Și soarele mai palid se arată, Iar luna, raza nu și-o mai trimite Spre sufletele noastre, părăsite De dragostea cea veche și curată. Abia spre seară regăsim iar drumul Pe care-am mers de mână, împreună, Acum pierdut în
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
de parcă toate-i veniseră când nu mai era nevoie. Brancardierii îi așezară brațele culese dintre traversele năclăite de sânge pe trupul inert, depărtându-se alene. Urletul sirenei îndepărtându-se îi împrăștie pe călători spre rosturile lor, într-o toropeală cleioasă, cernită... Gheorghe NEAGU Focșani mai 2016 Referință Bibliografică: MÂNA / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Neagu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
tuturor pășeau, cădelnițând din belșug, proaspeții slujitori ai bisericii creștinești”. Mușata însăși se afla la căpătâiul fiului ei înconjurată de cei apropiați ...” „În urma carului împodobit cu cetină de brad, erau solii lui Mircea, rude apropiate ale neamului Mușatin, în straie cernite ...” Conflictele de la curtea domnească precum și intrigile care se țes la curțile vecine, maghiară și polonă, se manifestă mai cu seamă când trebuie ales noul domn. Curtea are de ales între Roman și Ștefan, mezinul. Ultimul cuvânt îl are Mușata, mama
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
odata m-am trezit plângând Și ciudat, lacrimile mele parcă veneau de sus, din ploaie... Dar de ce plâng ? Eu plâng sau Cerul ? Mă uitam în sus, mult prea sus Și de-odata am zărit ochii mamei... Picurau peste mine ploaie cernita de lacrimi . ....mamei mele de dincolo de stele..~~~~ Liz Referință Bibliografica: PLOAIE ALBASTRĂ / Lăură Isabelle Nicolae : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2155, Anul VI, 24 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lăură Isabelle Nicolae : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PLOAIE ALBASTRA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354266_a_355595]
-
și moare. Amurguri fumegânde ne împresoară. din ochiul lumânării viața curge; când infinitul nu are cum să doară, doar clipa în tăcere se prelinge. De clipă să fie viața stăpânită? În dimineața toamnei frunza plânge... În vânt sau ploaie tremură cernită, urmând a Lui chemare, ea se stinge. Referință Bibliografică: Toamna vieții / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1355, Anul IV, 16 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TOAMNA VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353798_a_355127]
-
În teasc din struguri lacrimi împlinite Din pântec de butoi mai sare-un cep, Un pivnicer înnumară oi pe sărite. Prin nori de fum, în grabă trec cocorii, Veșmântul toamnei cu brumă e brodat, Într-o broboadă-și strânge zilele cernite, Pe firul ierbii cu pași grăbiți rugina a călcat. Un lampagiu mai fură o gutuie Să lumineze noaptea în iernile ce vin, Plictisul să-l alunge din viscolul ce geme, Savoare să îi dea și unei căni cu vin! Poveștile
FIRE DE DOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353803_a_355132]
-
obsesive: Alb mă sprijin pe păsări, / Zborul albind în aripi, nu împușcați pasărea albă, rază de argint, nopți albe, culoare găzduită de rouă, zăpezi, trupul bolnav de transparență, de lumina omniprezentă, vindecătoare, stăpânitoare în contrast esențial cu negre taine, veșnica cernită mohorâre, amurg, înserare, noapte, umbră ( Până dincolo de umbre voi trece! / Dar după ?), pasărea neagră ce dă târcoale, prefăcând totul în cenușă. E o lume în veșnică facere și prefacere, iar poeta își asumă amăgirile, des-amăgirile și re-amăgirile ca pe un
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
Sora lor Desfrânarea, picură în ureche propuneri promiscue și tentante. Te înconjoară cu voci dulci, dansează lasciv pentru tine. Aproape goale, te măngaie dornice în ritmul muzicii languroase. Urci scările printre ele. Un fior rece te cuprinde. Femeia în straie cernite îți taie calea. Îi cauți privirea. În locul ochilor, două orificii negre încearcă să-ți absoarbă Energia. Simți, că Viața se scurge ca un firicel de apă. O ocolești și se spulberă în fumul înecăcios al nopții. Spiritul casei îți scoate
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
Pune vinul fiert pe masă, lângă mâncare gustoasă! Că sufletul mi se frânge, când frunza-n izvoare curge. Apa se preface-n sânge, vieții să îi pună cruce. Pe frunza îngălbenită du tristețe nesfâfșită! Șterge pudra ruginită de pe fața ta cernită! Ca o surată de cruce, ia-mi tristețea și mi-o duce la a timpului răscruce! Cu-a slovei, povară dulce. Din a Domnului poruncă, în patru zări să se ducă! Soarta în loc să-mi aducă anotimp cu roade-n muncă
TOAMNĂ RECE ŞI PLOIOASĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353048_a_354377]
-
umbre cad Și dorul încă-mi dă târcoale; De nu aș ști de rai și iad, Azi mi-ar umbla tălpile goale. Se-aud izvoarele doinind Pe-a vieții cruce rotunjită Și greierii de după grind, Cum tac în lumea lor cernită. Dar buburuzele mai stau S-aștepte altă ursitoare, Strângând cuvintele ce au Ecou în viața viitoare. TĂCEREA MACILOR pentru tăcerea macilor nu pot învinovăți bobul de grâu care mi-a încolțit sub piele nici oamenii de zăpadă nu pot fi
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
a luat armonia. Iar ei își plâng de milă, veștejiți. Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n ger. Cocori pe orizont își lasă regret, bătând din aripi răstignite-n Cer. Pe nori plumburii din bolta cernită, vântu-și pune talent de giuvaier. Pe tablou cu pădure ruginită, pictorul Toamna așterne mister. Dar peste toate, ploaia mocănească, zile și nopți nu mai contenește. Ziua Toamnei vrând s-o sărbătorească omul, speranța îi risipește. Dragostea-și pune doru-n nostalgie
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
Nae Lăzărescu nu va fi uitat. Nu există comedie adevărată pe termen scurt și nu există actori mari care dispar. Jocul actorului Nae Lăzărescu are condiția veritabilului comediei de vârsta comediei. Azi, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” scena e cernită! Actorii sunt triști! Râsul a plecat cu neființa omului care va pleca inert din lume, începând contopirea cu atomii pământului. Râsul a plecat într-o pauză scurtă, dintre două acte: lumea și eternitatea! Dar se va întoarce! Infinite regrete acum
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
13 martie 1953 a ziarului Scânteia, Alexandru Toma (devenit celebru cu versurile “imperialist american/căde-ți-ar bomba-n ocean!”) a publicat o altă “capodoperă” literară: Viața dați stalinistului gând![11] care se încheia cu versurile: Fii ai muncii, noi azi, sub cernitul drapel Al partidului nostru, — înălțam jurământ Să dăm iureș prin crâncene stavili spre țel — Cu acelaș avânt stalinist neînfrânt! Toma, ca poet de cabinet, va porni, ca atâția alții în epoca, de la o știre publicată în Scânteia pentru a închega
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
în seamă./ Prin orice furtună/ cu mine-mpreună/ durerii, de-acum, nu-i vei da nici o vamă.” Și-apoi, de câtă „Tandrețe” nu este în stare omenescul din noi la o vârstă când „anii-n plus/ pe noi au pus/ cernite valuri de tristețe. [...] ne-apropiem de bătrânețe,/ pentru că-n noi/ curg în șuvoi/ pârâuri limpezi de tandrețe”! Și oricât ar fi de „Greu” prin norii groși ai anilor ce n-au deloc clemență vrând să ne cheme-n neagra penitență
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]