259 matches
-
deși vulgară strategemă, pentru a înscena o petitio principii, pentru a câștiga prin subrepțiune unul din rațiunile concluziei. Când începi a suspiciona pe om înainte de a fi dovedit ceva contra lui, unești deja cu ideea ce se crează în capul cetitorului un predicat în defavorul lui, încît concluzia ți-i cu mult mai ușoară. Această suspicionare anticipată e foarte obicinuită în jurnalele politice, a căror misiune se 'nțelege că nu e luminarea publicului, ci escitarea patimelor lui, dar în discuții științifice
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
stare / Să te miști din raftul grav!/ Nici o mâ nă mi se pare / Nu te‐ a scuturat de praf, / Nu ți‐ a răsfoit vreo filă / Știi, măcar așa 364 în silă, / Ca să simți și tu fiorul / Ce ți‐ l lasă cetitorul .../ Ș‐acum vii să‐ mi faci morală? / Cap fără de socoteală! / Eu t e iert, însă, vezi bine, / N‐ am chef să mă cert cu tine!” * Lumină Lumină!..., director dr. Teodor Rășcanu, anul II nr.8, marți 26 mai 1931. Redacția
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la ea acasă în lumea ficțională "de gradul al patrulea" cum avea să numească Mariana Neț imaginarul personajului Don Quijote, considerându-l, în sine, o parodie a înseși operei în care el "viețuiește". Scopul declarat de autor, care semnează Prologul dedicat "cetitorului lipsit de alte treburi" conștient că nu este altceva decât "tatăl vitreg al lui Don Quijote", adică tatăl lui adoptiv, preluându-l ca imagine din alte contexte epice, însă modificându-i sensul, este tocmai acela de a-și păcăli cititorii, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din dreptul civil, în volume, broșuri și reviste, lucrări care luminează multe chestiuni din această ramură a dreptului. Ele vor folosi Tr atat ului, de care ne ocupăm, atât pentru îndreptarea unor puncte de vedere, cât și pentru a arăta cetitorilor o bibliografie mai bogată, în limba română și a i îndemna să nu recurgă aproape numai la material străin. Dacă s-ar ține seamă de această observație, nu s-ar strecura unele părți și afirmații, care nu mai corespund cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe bărbatu cu întristate cău/tări înspăimîntați iau lă/satu aici în vecinici uitări /. Lîngă apa curgătoare/ deodată cumplit căzu/ din trăsura călătoare /. Au rămas necunoscută/ cu bărbatul și copii(i) /. Pe pristolul vecinicii/ iartațo de mii de ori/ D-neavaastră cetitori/ că toți suntem muritori". Acest tragic eveniment a fost însemnat de Vasile Iurașcu și pe Mărgăritarele sale, chiar la începutul cărții, cu singura deosebire că din grabă, în loc de "decembrie" cum se precizează pe piatra de la mormînt, el a scris aici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
românească", nr. 2-3), an pe care îl putem considera drept un vîrf de formă al criticului: același în care Ibrăileanu publică, sub nume propriu sau pseudonim (P. Nicanor & comp.) comentarii asupra romanului proustian (À la recherche du temps perdu, Pentru cetitorii lui Proust), același an în care apare volumul Scriitori români și străini, conținînd cunoscutele analize ale prozei scurte sadoveniene, note asupra unora din comediile caragialiene, articolul despre Creangă (...Țăranul și tîrgovețul), Duiliu Zamfirescu (La moartea lui...), Ionel Teodoreanu, Anatole France
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și cu poezie, în feluritele ei forme." (La moartea lui Thomas Hardy) Artistul trebuie să aibă "talent epic, dramatic, liric și descriptiv, să fie psiholog și sociolog". Fundamental, romanul e narațiune: "povestire bogată, cu intrigă, cu peripeții, care provoacă în cetitor emoție, indignare, iubire, ură satisfacție sau decepție, ca în fața vieții reale". Cînd direcția tinde spre scriitura modern-eseistică, Ibrăileanu concede: "Stilul artist ("în raport invers cu cantitatea de ficțiune și de creație") are menirea compensatorie de a înlocui substanța vie a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din Humulești și-i tratează pe un picior de perfectă egalitate. Poate de aceea Ion Creangă a preferat termenul de poveste, mai aproape de întâmplările reale, celui de basm, în care fabulosul este preponderent. Interesantă este Prefața la Poveștile mele: Iubite cetitorule, Multe prostii ăi fi citit de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și unde-i vedă că nu ți vin la socoteală, iă pana în mână și dă și tu altceva mai bun la ivală, căci eu atâta m-am
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
recenta traducere a romanului lui M. Blecher în idiș. Modestă, pentru că o asemenea traducere nu poate introduce o operă în circuitul literar european. Mișcătoare însă, pentru că ea deschide cărții un drum spre o lume sensibilă, spre o largă categorie de cetitori pasionați... Scrisul lui Blecher este în același timp viguros și bogat, sever și totuși plin de culoare, incisiv și vibrant de emoție. Rareori o mai mare sobrietate de expresie s-a aliat cu mai puternice accente tragice... Oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția despre autoreferențialitate (vezi infra). (S6a) Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat prin mintea cărui muritor treceau aceste idei (Eminescu: 2011, II, 34). (S6b) În introducerea acestor șiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau în genere și c-un asemenea cap
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apelează la mijloace în consecință. O situație asemănătoare întâlnim și în deschiderea nuvelei Sărmanul Dionis, cu diferența că aici se realizează o încadrare simetrică incipit-excipit, cu finalitate (mai mult sau mai puțin) lămuritoare și funcție de autoreferențialitate auctorială: "Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat prin mintea cărui muritor treceau acestea idei? Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întâmplări, Dan ori Dionis?" (Eminescu: 2011, II, pp. 34, 62). Întreg tripticul autoreferențial analizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de sine ca premisă pentru cunoașterea de Dumnezeu. Într-o astfel de abordare, nimic mai revelatoriu decât magistrala alegorie a cititorului pornit pe calea căutării sensului asimilat cu călătorul umblând în lumină ori corabia plutind lin din Cuvînt înainte cătră cetitor. Cetitorilor cărții aceștiia: milă, pace și sănătate de la unul în troiță marele Dumnezeu!80. Ambele imagini rețin ideea călătoriei, a înaintării pe calea căutării sensului lectura marcată de structurile ei spațio-temporale -, însă detaliile plastice ale cititorului înțelegând ceea ce citește, comparat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sine ca premisă pentru cunoașterea de Dumnezeu. Într-o astfel de abordare, nimic mai revelatoriu decât magistrala alegorie a cititorului pornit pe calea căutării sensului asimilat cu călătorul umblând în lumină ori corabia plutind lin din Cuvînt înainte cătră cetitor. Cetitorilor cărții aceștiia: milă, pace și sănătate de la unul în troiță marele Dumnezeu!80. Ambele imagini rețin ideea călătoriei, a înaintării pe calea căutării sensului lectura marcată de structurile ei spațio-temporale -, însă detaliile plastice ale cititorului înțelegând ceea ce citește, comparat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de altfel, chiar din prefață, unde prozatorul își mărturisește intenția romanțării "documentului" (procedeu recurent în toată literatura sa): "Paginile ce urmează sunt compuse după notele luate numai la Florența. Sub condeiul meu de acum ele au luat forma de nuvele. Cetitorul va avea de judecat dacă am făcut bine sau nu de a le scrie sub această formă. Eu însă m-am simțit obligat a le da această explicare pentru a motiva astfel caracterul puțin cam exotic al lucrării de față
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Știi tu ce dar îi cei și știi tu cum e? Tot ce e om se naște și se-ngroapă, Fie-n colibă, fie-n vechi castele, Pe culmi de munte ori la mal de apă. "Dar e-mpărat, dar cetitor de stele, Același vis îi sună în ureche, "A lor vieți sunt pururi tot acele. Pe când sunt tineri se adun pereche, "La joc, la viața și la danț s-adună, "Bătrîni fiind vorbesc de vremea veche. "Și lui ursit-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Țării Românești acel pârău ce să desparte din Milcovul cel Mare”. Asta se întâmpla pe la 1475... Un alt glas, însă al lui Axinte Uricariul, de această dată m-a făcut atent: “Vă leato 6999 (1491). Într-acesta an să știi cetitorule că au zidit Ștefan vodă biserica lui Sfeti Nicolae din târgul Iașii; de nu crezi, caută la vă leatul ce scrie deasupra ușii bisericii, iară nu cum scrie înapoi (Misail Călugărul)”. De ce m-oi fi oprit tocmai în fața bisericii Sfântul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a filoxerei nu trecuse oceanul și cramele Moldovei gemeau de vinuri alese. Acuma, judecă și domnia ta, cetitorule, cam ce soi de vinuri sălășluiau în adâncile hrube ale Mitropoliei, când știut este că avea sfântul lăcaș vie întemeiată la Cotnar și sfinți monahi pricepuți în ticăitul lor meremet. Știau sfinții părinți tocmala Cotnarului mai dihai ca sfintele scripturi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
studiile psihologice; îl interesa hipnotismul și celelalte chestiuni, pe care mahalaua noastră le confunda, și poate încă le confundă, cu mesele care se învârtesc prin casă, purtate de spiritele care vin în contact cu lumea pământească, prin acest mijloc ciudat. Cetitor pasionat, Gruber nu se despărțea de Revue scientifique, de " le Livre ", de analele de la Salpetrière, pe care purta veșnic în buzunar. În orice discuțiune, el găsea prilegiul să vorbească de Charcot, de Ribot, de Binet și de alți savanți, ale
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
instantaneu prin suita de paradoxuri, intersectări de planuri temporale, suprapuneri ilariante de imagini culturale din prezent peste arhetipuri desacralizate, invitații postmoderniste la efectiva conlucrare cu autorul prin redactarea capitolelor pe baza "planului de idei pe care trebuie să-l umple cetitorul cu inefabila-i știință epică și cultură creatoare"97 ș.a.m.d. Hazul pe care-l stârnește episodul Un harem model, spre exemplu, amintește de cel produs de insolita imagine caragialiană a iadului lui Tartarot din Kir Ianulea, prin aceleași
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste două mii de ani în viitor, ne spui niște comedii estravagante, ne plimbi, ne'ncurci, și-apoi ne lași la Tâmpitopolea d-tale fără să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atenția) este desenat un cavaler, Înclinat curtenitor Într-un genunchi, cu o mână dusă la piept (la inimă?) și cu cealaltă Îndepărtată de corp, Într-un gest cât se poate de retoric (retorica tipic cavalerească). V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate, prefăcându-ne concilianți și răbdători, așa cum ne stă bine, mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
personajului, care se deplasează prin cameră, fumează, citește, ba chiar, la sfârșit de tot, scrie două rânduri Într-un caiet. Raportul dintre narator și acest personaj este sursa multor observații despre proză. Ironia este evidentă: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate...“. Teoria cheamă practica. Între două gesturi ale personajului, naratorul descrie pe o Întreagă pagină o scrumieră de Limoges, oarecum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de nouă și respectiv șapte pagini) susținute de o voce naratoare emancipată, Încrezută chiar, cultivată și ironică. Începutul pendulează Între două maniere narative: una strict descriptivă, „obiectuală“, reluare a scriiturii de tip nonveau roman; și alta colocvială, adresare către „iubiții cetitori“, cu miza pe efectul deconspirării convenției romanești. Cele două maniere se Împletesc continuu, Într-un joc isteț de perspective, gata-gata să se suprapună: În aceeași clipă când „privim“ cutare detaliu din cadru, ni se și face cu ochiul și frazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cum vrea, unde vrea - este pentru că în oarecare măsură el exprimă sumar o sensibilitate publică". Și anume, exprimă "năduful" populației deziluzionate. Ceea ce omul de rînd exteriorizează printr-o înjurătură, omul cu revolverul exprimă cu arma: "Dumneata, necăjitul meu prieten și cetitor, înjuri. El trage. Dar amîndoi pentru același năduf". Mai mult, după ce "a tras astfel, cu egală pasiune, sub trei guverne", sub Duca e silit să se adapteze: "dacă lucrurile merg mai departe cu aceeași vervă, omul nostru va fi silit
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
22 iunie 1897, avînd ca subtitlu "ziar cotidian independent". (Pe atunci, primul epitet, pleonastic, părea necesar, el stabilind diferența față de ziarele ce apăreau de două, de trei ori sau de patru ori pe săptămînă.) Un prim "fond" (editorial), nesemnat, intitulat Cetitorului, preciza intențiile redacției. Ziarul urma să fie "independent", adică să nu fie "organul" vreunui partid, nici să "militeze" pentru o ideologie anume. Se voia în fapt asemenea "unei sumedenii de foi zilnice din străinătate" (de pildă, "Le Journal" și "L
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]