260 matches
-
văzul nostru se produce o participare necontenit sporită a poporului la mișcarea culturală și literară. Cererea aceasta febrilă a teatrului și a cărții va fi curând generalizată și în lumea rurală. Ieri, scriitorii noștri tipăreau ediții pentru trei-patru mii de cetitori. Mâni, cele cincisprezece-douăzeci de mii de biblioteci publice vor pretinde scriitorului cărți pentru publicul nou. Se apropie de noi poporul: să-i dăm cărți pentru aspirațiile și nădejdile lui. În ultimul timp literatura noastră nouă dovedește un progres de necontestat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
seară, două zile după splendida manifestație a poporului de 1 Mai, sărbătoarea muncii, și cu câteva zile înainte de aniversarea de 30 de ani a întemeierii eroicului partid comunist. Conferința mea despre Ion Creangă nu se adresează unor ignoranți, ci unor cetitori cu oarecare cultură. N-am nevoie de explicațiile din josul paginii, dintre care unele cum e nota pentru Pristandà sunt greșite. Neologismele nu trebuiesc înlocuite; autorul le folosește pentru a nuanța și preciza expresiile, cum și pentru motive de eufonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
talent. Această însușire înobilează orice. Nuvela gen care dispare? A, nu! Cu mai multe și mai serioase argumente, acum douăzeci de ani, se prezicea decăderea și dispariția romanului. Graba vieții moderne,electrificarea, automobilul, aeroplanul etc., se zicea vor face pe cetitor să nu mai dispuie de orele lungi și tihnite ale unor lecturi de volume compacte. Romanul, început în serii de tomuri nesfârșite, s-a redus la unul. Reducerea nu se va opri nici aici. Nuvela este esență concentrată. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Decît că di aiasta, domnule Caimacam, ați putea trage o Învățătură: că oricît de zdravene ar fi brațele cenzurii, tot prea scurte-s cînd vroiesc să acopere adevărul; iar ce nu apare În țară, răbufnește În străinătăți și Încă pentru cetitori În toate limbile!>>”. Controlorii de calitate (comunistă) mai găsiseră o hibă În sensul Înlocuirii din Întreaga piesă „...a expresiei <<principatele romîne>> cu <<țările romîne>> și respectiv utilizarea expresiei <<Unirea țărilor romîne>> În loc de <<Unirea principatelor romîne>>”. Prin urmare, staliniștii refuzau chiar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aceeași direcție a lui Iacob Negruzzi timp de 28 de ani. Datorită acestei longevități la conducerea unei reviste, se glumea pe seama redactorului șef, care se contopise cu opera. Se spunea că el este autorul, culegătorul, corectorul,directorul „ba chiar și cetitorul Convorbirilor literare”. Unde mai pui că și soția redactorului șef era numită „Consoarta Convorbirilor”. Revista a apărut la Iași timp de 18 ani (1867 - 1885Ă. Pentru ca revista să aibă cât mai mulți și valoroși colaboratori, s-a redactat și publicat
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
din Humulești și-i tratează pe un picior de perfectă egalitate. Poate de aceea Ion Creangă a preferat termenul de poveste, mai aproape de întâmplările reale, celui de basm, în care fabulosul este preponderent. Interesantă este Prefața la Poveștile mele: Iubite cetitorule, Multe prostii ăi fi citit de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și unde-i vedă că nu ți vin la socoteală, iă pana în mână și dă și tu altceva mai bun la ivală, căci eu atâta m-am
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
„CETITOR DEPARAZITEAZĂ-ȚI CREIERUL!”, publicație apărută la Craiova în martie 1990 (un număr). Editat de Facultatea de Filologie, periodicul, subintitulat „Revistă bilunară nouăzecistă”, este coordonat de un comitet alcătuit din Ion Buzerea, Sabin Gherman și Marin Alexandru Ioan. Pentru redactori, „cultura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285136_a_286465]
-
în când de la Unirea Principatelor încoace. Rolul istoricului literar e considerat simplu, modest: el sistematizează cunoștințele, evită generalitățile și simplificările, prevenind astfel schimbarea realității istorice, nu intervine niciodată „prin declarații lirice sau cascade de elocvență, atât de puțin convingătoare pentru cetitorul impasibil”. Ca și studiile de lingvistică, contribuțiile lui Ș. la istoria literaturii române vechi denotă rigurozitate metodologică, respect - uneori chiar excesiv de critic - față de ceea ce s-a făcut înainte, prudență în raport cu tendința de a înfățișa literatura română veche numai după influențele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
chestionarul publicației, adresat de profesorul Sextil Pușcariu scriitorilor români. Tradusă în limba germană, nuvela Astronomul și doftorul apare în Rumänischer Lloyd. 1906. În cel dintâii număr al revistei Viața românească (apărut la 1 martie la Iași), după programul publicației (Către cetitori) se publică un articol al lui Gane: Cum am tradus Infernul de Dante. După apariția primului număr, între colaboratorii întruniți în casa lui C. Stere, din Sărărie, pentru a sărbători evenimentul, se află și bătrânul scriitor junimist. El era cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
s-a păstrat, în exemple ca maiu, ochiu, războiu. Dar s-au conservat cu consecvență o serie de particularități ale graiului moldovenesc sau ale limbii române literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este cazul cu forme ca următoarele: cătră, cetitor, înțălege, mâne, mulțămire, nalt, oară, prietin, rădica, răle, samă, sară, ticnită, urieș. În aceeași situație se află numeroase dublete, ca în cazurile acuș-acuși, atunci-atuncea, care-cari, întâi-întăi, nimeni-nimene, până-pănă etc. Același este cazul cu dubletul toponimic Fălticeni (formă oficială)-Folticeni (formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
contemplarea marelor spectacole ale naturei, care ne fac să uităm neajunsurile unei vieți trecătoare față cu misterioasa vecinicie. Acolo este marele izvor de mângăiere, numai trebuie să știe omul ceti în cartea naturei și să-i înțeleagă cuvântul. Așadar, iubite cetitor, iată cu cine ai onoarea de a face cunoscință: Sunt născut la poalele munților Carpați în micul și veselul orășel Fălticeni, situat pe un platou între două râuri, Moldova și Șomuzul, și care încă de pe atunci era înzestrat cu strade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
povestesc an cu an, zi cu zi, tot ce am văzut, am simțit și m-a mișcat în frageda mea copilărie, căci țin mai bine minte întâmplările de acum 40 ani decât acele de ieri, dar nu voi să întrețin cetitorii cu fapte puțin importante, și de aceea trec repede la al 20-lea an al vieței mele când îmi sfârșisem învățătura și mă credeam acum om în tot locul. Părintele meu, vroind, se vede, să mă puie la probă, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lați: Dimitrie Rosetti și eu. Ne uităm unul la altul cu strângere de inimă, dar de nărav tot nu ne lăsăm, căci la cap, deși înălbiți, n-am prins minte, iar picioarele încă tot ne mai slujesc. Să mă ierte cetitorii, dacă m-am întins poate prea mult asupra incidentelor vânătorești din viața mea. Asta-i singura patimă ce mi-a mai rămas și nu m-am putut opri de a-i face cinstea cuvenită, cât mai țin condeiul în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mână, spre marea nedomerire a prepelicarului meu, dinaintea splendoarei unui asfințit de soare și această absorbire a ființei mele în fața maiestății naturei, am consemnat-o odinioară în câteva versuri pe care îmi permit a le pune din nou sub ochii cetitorilor: La vânat 69 Aruncai pușca pe umăr, pușca mea cea cu noroc, Luai torba cu merinde, geanta cea plină cu foc Și-ntovărășit de câne, vechi amic de vânătoare Ce zburda de neastâmpăr, apucai peste ogoare. O! Să fi văzut ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dar un nod mi se puse în gât și glasul îmi amorți cu desăvârșire, de parcă ieșea dintr-un fund de poloboc 107. Era cu neputință să continui fără a-mi stâlci cu desăvârșire novela. Atunci Maiorescu, care era singurul bun cetitor în "Junimea" pănă la venirea lui Eminescu, îmi luă manuscriptul din mână și urmă lectura mai departe. Când îl auzii, rămăsei eu însumi surprins. Parcă ascultam lucrarea altuia, așa de bine nuanțate și bine subliniate ieșeau toate frazele din gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
avut efectul bun de a întrona imperiul ideei în locul beției de cuvinte și a detrona câțiva pseudosavanți și pseudopoeți cu pretenții de genii. Aș putea zice că a fost chiar interesantă această polemică care a pasionat vreo doi-trei ani publicul cetitor nu numai din România liberă, ci și din Transilvania și Bucovina. A fost singura luptă ce s-a dat în țara noastră pe un alt tărâm decât acel politic, și ne-a redeșteptat la o nouă viață literară care părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și descris de mine, acest simplu, dar mișcător, semn de amintire, cu atât mai mișcător cu cât îmi vine de la necunoscuți. Vra să zică tot nu rămâne munca omului detot uitată. Slabe mângăieri, nu-i așa? îmi vei zice, iubite cetitor. Așa este, dar tot e ceva, căci e o dovadă că sămânța aruncată într-un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înălțarea lor. Și când am sta să socotim câți unguri și câți români sunt pe coaja pământului, am găsi negreșit că acești din urmă sunt cu mult covârșitori în număr și prin urmare ar putea să ofere un contingent de cetitori mai mare decât acela al ungurilor. Dar ungurii sunt șoviniști, zicem noi, cu o nuanță de ironie. Așa o fi. Dacă însă șovinismul e un păcat, apoi cred că mai bine e să păcătuim în sensul patriotismului decât în sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece mi se strecura prin trup și părul mi se ridica măciucă în vârful capului. Dacă vrei să știi, iubite cetitor, ce vra să zică a aștepta să dai bună dimineața cu trei urși, te-aș ruga să te înțelegi cu Catrințaș, ca să te ducă în locul unde eram eu. Îmi vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unui tânăr; iar la cununie, drept recunoștință pentru omul providență care m-a scos dintr-o adevărată prăpastie morală, am angajat pe birjarul Ivanca, dându-i peste prețul tocmelei și un bacșiș gras... Fie, că făcea! Căci ia închipuiește-ți, iubite cetitor, ce ar fi fost dacă buna soartă nu-mi scotea înainte în noaptea aceea neuitată pe bravul moscal Ivanca? Cel mai puțin lucru ce mi s-ar fi putut întâmpla era să rămân rușinat în fața unei întregi familii și, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un franc în palmă. Eu nu sunt singur aicea; a mai venit cu mine un țigan cu un urs. Și unde e țiganul? E la Versailles, căci nu l-a lăsat să intre cu ursul în Paris. Ei bine, iubite cetitor, n-o să mă crezi poate, dar m-am dus la Versailles în aceeași zi nu atât ca să văd palatul lui Ludwig al XIV-lea și faimosul parc cu apele săritoare care sunt unice în lume, ci ca să întâlnesc țiganul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
făcută, dar nu e complectă. Am omis să împrospătez tocmai acele mișcări sufletești care au fost hotărâtoare în luptele vieței mele și care m-au îndemnat, pot zice în mod fatal, să iau condeiul în mână. Să nu râzi, iubite cetitor, când îți voi mărturisi de al început, fără încunjur, că simțirea aceea puternică care se anunță cu zgomotul furtunei, cum zice lord Byron, că patima aceea veche de când lumea, dar etern nouă, care se numește amoriul a fost [cea] care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că nu o cunoșteam personal, nu schimbasem nici o vorbă cu ea, nu-i știam nici măcar numele: abia mai târziu am aflat că o chema Maria; prin urmare, cu atât mai mult o iubeam. Aceasta nu trebuie să te mire, iubite cetitor. Asemine complicațiuni psihologice s-au văzut la oameni mai ispitiți decât mine, căci închipuirea are darul de a mări, de a polei realitatea. Simțeam între dânsa și mine neputința apropierei ep care lo descrie Schiller prin cuvintele: Sie ist nah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
conștiinței mele un lucru ce mă apasă și anume, că slăbiciunea de căpetenie, pot zice singura care m-a stăpânit din frageda mea copilărie și m-a dus pe cărări negândite, a fost o deosebită, neînvinsă simpatie pentru sexul frumos. Cetitorii îmi vor ierta acest pacat involuntar și foarte răspândit, comis de mulți alți muritori slabi de înger ca și mine. Cine se crede aparat de această învinuire să-mi arunce piatra. Așa îmi aduc aminte că la niște Paști, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tiparului. Cu sau fără succes, așa am procedat totdeauna și niciodată nu m-am silit să scriu ceva fără să mă simt mișcat, fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să comunic această emoțiune și cetitorilor mei, atunci voi fi în drept a crede că lucrarea mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o mulțămire sufletească mare, mai mare decât dacă aș dobândi orice alt bine pe pământ. Dacă nu, ei! atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]