376 matches
-
Heliade face numeroase însemnări (unele iscălite numai I.E. și I.H.), precum și portretul satiric Domul Sarsailă autorul. Traducerile, cu excepția foiletoanelor fără interes literar luate din presa franceză, arată o netă preferință pentru literatura romantică. Heliade transpune din lirica lui Lamartine, Byron, Chateaubriand, C. Negruzzi tălmăcește din poemele lui Pușkin, Hugo și din memoriile de călătorie ale lui Al. Dumas. După A. Chénier imită Gr. Crupenschi. Alături de romantici, câțiva mari poeți clasici se află mereu în atenția lui Heliade, fie prin traduceri, fie
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
patos evocator, figura monarhului pare să fie, în această scriere, aceea a unui personaj dramatic, marcat lăuntric de o chinuitoare contradicție între firea sa (de om modest, timid, retras) și comportarea impusă de obligațiile de suveran. Discipolă fidelă a lui Chateaubriand, scriitoarea tinde de multe ori să-și învăluie personajele într-o aureolă romantică. Este și cazul eroului titular din Destinul lordului Thomson of Cardington (1932). Prin acumularea detaliilor sugestive, realizată cu un adânc simț al nuanțelor, atașatul militar al Marii Britanii
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Molière), prozei (și romanului) francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea, analizele, dar și conceptele includ puncte de vedere înrudite cu cele ale lui Mihai Ralea ori cu ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukács, Lucien Goldmann, Robert Escarpit ș.a. Exersată ca violon d’Ingres și
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
la modul nobil al Revoluției, fiica Ideii aceasta din urmă fiind colportată prin carte".29 Nimic nu dovedește că retragerea e un sfetnic bun; nici că angajarea ar fi strălucitoare. Să constatăm degradarea. "Cărții îi datorăm Revoluția", spunea Marie-Joseph Chénier. Chateaubriand era convins de asta; el care incrimina lecturile proaste ale elitei. Și pe Gavroche. Dacă "e o greșeală la Voltaire", "o greșeală la Rousseau", se înțelege că acea Convenție restabilise în mod natural cenzura represivă în 1793 pentru a-i
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
occidentale recent descoperite și de care nimeni nu se preocupa atunci dar se grăbesc să se întoarcă la Platon și Origen. Vechiul Regim nu a fost răsturnat în Franța de către zelatorii lui Montgolfier și Washington, ci de Licurg și Cato. Chateaubriand și Hugo revoluționează literatura cu goții și ruinele, Nietzsche trece peste Jules Verne prin presocratici și Freud îl purică pe Eschil. Înțelegeți acum de ce un om de cultură, cînd aude vorbindu-se despre noutate, își scoate revolverul. Nu-i decît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să intervin? Suportul analogic îmi oferă fructul și sămînța în același timp: ce nevoie aș avea să ar? Economisim sudoare și sînge. Pierzîndu-ne însă capacitatea de a întîrzia, nu numai că vom fi devalorizat sortilegiile literare de repercusiuni, asemenea lui Chateaubriand, care a "înregistrat" moartea lui Napoleon cu două luni mai tîrziu (timpul necesar pentru ca vestea să ajungă de pe insula Sfînta Elena la Paris). Dar vom resimți mai puțin nevoia de a lua avans față de momentul colectiv. Odată cu reculul și ocuparea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
268 Ceaușescu, Nicolae 333 Cellard, Jacques 261 Celsius 135 Cernîșevski, Nikolai Gavrilovici 275 Cezar, Iulius 52, 159, 351 Changeux, Pierre 76 Chappe, Claude și Ignace 343 Charcot, Jean Martin 38 Chartier, Roger 171, 172, 173, 256 Chartres, ducele de 172 Chateaubriand, François René, viconte de 170, 268, 386 Chaunu, Pierre 73, 84, 206, 370 Chénier, Marie-Joseph 170, 339 Chevalier, Jacques 309 nota 1 Chiril, Sfîntul 106, 126, 146 Churchill, sir Winston Leonard Spencer 57 Ciprian, Sfîntul 127 Clastres, Pierre 350 Clemenceau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
putea cîntări „binele” și „răul” fără sentimentul moral? Ar mai funcționa relațiile umane fără un minimum de Încredere și de sinceritate? S-ar mai dezvolta artele fără trăirea impresiei extazului sau a sublimului? etc. * „Am plîns și am crezut.” (Fr. Chateaubriand) „Credința” Își alimentează rădăcinile cu lacrimile simțirii curate, adică ale simțirii neegoiste, deoarece trebuie observat faptul că tot „simțirea” este aceea care și subiectivizează judecata: „Cu cît Îl iubești pe cineva mai mult, cu atît Îl cunoști mai puțin” (J.
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
impune un anumit stil de viață. * „Acolo unde trebuie să Încetez să mai fiu moral, nu am nici o putere.” (J.W. Goethe) Măsura adevărată a omului o dă bunătatea, omenia: „Dragostea de oameni face mai mult decît toate celelalte virtuți” (Chateaubriand). * „Lingușirea e mai periculoasă decît ura.” (B. Gracian) Pentru că, ne spune D. Boileau: „...orice lingușitor trăiește pe socoteala celui pe care-l laudă”. * „Moralitatea e pentru suflet, ce este sănătatea pentru trup.” (M. Eminescu) „Moralitatea” este, de fapt, acel ceva
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pot dovedi altfel”. * „Cel mai curajos dintre noi se teme de eul său!” (Oscar Wilde) De mustrările propriei conștiințe nu poți fugi: „Tigrul Își sfîșie prada și apoi doarme liniștit; omul ucide, dar după aceasta nu poate dormi” (R.F. de Chateaubriand). * „SÎnt o ființă de dialog; totul În mine se luptă, se contrazice.” (A. Gide) Interiorizarea mentală (gîndirea interioară) potențează de regulă, semnificațiile ideilor și ale trăirilor noastre pînă la a crea, uneori, chiar o oboseală de conștiință. Și totuși acest
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu toate pedantele mofturi, atât în perisabile, ale unor literați francezi, dintre care unii neagă pasiunile și conștiința, alții inventă ceva ce poartă neperceptibilul nume de „aliteratură”, iar alții își fac o fală din a fi urinat pe mormântul lui Chateaubriand! Crispări ale neputinței! A-l citi pe Iorga este una dintre cele mai vertiginoase exaltări ale minții, iar surprizele pe care le rezervă sunt în proporția unei opere greu de parcurs în întregime. Uităm astăzi că marea literatură nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unilaterale și absolute se confirmă (epuizându-se, bineînțeles) liberul arbitru al insului. Cât de exaltante trebuie să fi fost asemenea opțiuni totale, cât de clare consecințele lor în praxis-ul cotidian și cât sens trebuie să fi conferit ele existenței! Chateaubriand spune într-un loc din Mémoires d’outre-tombe acest superb adevăr, demn de revendicările autorului: les gens prudents trouvent de l’imprudence dans ceux qui cèdent à l’honneur. Sub pretextul, îndeobște rentabil, dar nu totdeauna, al unei rațiuni utilitare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mare la Versailles a renunțat la locul său protocolar (la care ținea așa de mult) pentru a se amesteca în public, de unde-l putea observa în toată libertatea pe impresionantul vizitator: precumpănea în el martorul, adică memorialistul, adică artistul. Iar Chateaubriand, cu toată ilustra lui vanitate și egocentrismul lui de pomină, a dat în Mémoires d’outre-tombe o suită prodigioasă de observații lucide și de viziuni amețitor de precise ale realității, reprezentată prin excepționala putere a unei imaginații obiective. În câte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Un adevărat prozator trebuie să aibă stil. Asta nu înseamnă a „face stil” (e chiar contrariul). Stilul este expresia adecvată a spiritului și nu are nimic comun cu înfrumusețarea. Am observat că marii prozatori clasici francezi, Pascal, Bossuet, Retz sau Chateaubriand, de pildă, nu se opreau să-și șlefuiască frazele, de multe ori pline de „qui” și de „que” sau de alte scorii ce se puteau înlătura sau reduce în câteva minute, ci mergeau mai departe la ceea ce aveau de spus
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Stoicilor, un eudemonism. Atitudinea aceasta e, de la romantici încoace, destul de depreciată. De la romantici încoace se bucură de mult prestigiu văicăreala și ceea ce atât de nimerit numește T. Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut carieră și a încurajat un bovarism al dezolării, prăpăstios și cobitor, pe care unii naivi îl cred tragic. Pentru Alain fericirea nu e o himeră, închipuită din apetiturile compensatorii ale insatisfacției. Ea e discernabilă și accesibilă în cotidian
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
morale, și copiilor, pentru care se tipăresc scrieri ușoare, istorice și literare. Colaborează C.A. Rosetti, Mircea C.A. Rosetti (cu traduceri), Dimitrie Bolintineanu, Pantazi Ghica, Iulian Grozescu, V.A. Urechia. Traducerile, făcute mai ales de directoarea revistei, sunt din Chateaubriand, Erckmann-Chatrian, J.-P. Stahl. R.Z.
MAMA SI COPILUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287974_a_289303]
-
și Înlocuirea lor cu metrul, populația a continuat să folosească sistemul anterior, deseori Însemnând pe metrul nou vechile măsuri. În 1828, noile unități de măsură țineau Încă mai degrabă de le pays légal decât de le pays réel. După cum observa Chateaubriand: „Nu-ți face probleme dacă auzi pe cineva că vorbește nu de arpentes, toises și pieds, ci de hectare, metri și centimetri: respectivul e prefect”. Proprietatea funciară: practicile locale și simplificarea fiscală Veniturile statului modern timpuriu proveneau În primul rând
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
autori: Herodot (în manuscris au rămas și primele două cărți din Istorii), Xenofon, Vergiliu, Horațiu, Goethe (Cântecul Margaretei din „Faust” și pasaje din convorbirile cu Eckermann), La Bruyère, La Rochefoucauld, La Harpe, A. Karr, Saint Marc-Girardin, J. Joubert, George Sand, Chateaubriand, M-me de Genlis, Balzac, E. Legouvé, E. Texier, E. Young, E. Bulwer-Lytton, W. Scott, Caroline Norton, Fr. Marryat, G.B. Zappi. Traducerile, utile și cu ecou considerabil în epocă, întreprinse cu scopul mărturisit de a contribui la mlădierea limbii române și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
1965 a publicat proze în „Luceafărul”, iar „România literară” l-a lansat în 1969 ca poet. Prima lui carte, Arhipelag de noapte, apare în 1971. A realizat numeroase traduceri, majoritatea în colaborare cu Mioara Izverna, soția sa, din Aloysius Bertrand, Chateaubriand, Buffon, Théophile Gautier, Gustave Flaubert, Frédéric Masson ș.a. Ca poet și prozator, I. se distinge prin marea disponibilitate de a parcurge mai multe registre lirice și epice, abordând variate modalități compoziționale. Poezia lui, gravă, profundă, face deseori apel la fabulos
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
noapte, București, 1971; Cuaternar, București, 1972; Rondelul tainelor, București, 1974; Rondelurile, București, 1983; Anamnesis, București, 1986; Bătrânul anticar, București, 1991; Epifaniile poetului și ale poeziei, București, 2000. Traduceri: Aloysius Bertrand, Gaspard de la Nuit, București, 1977 (în colaborare cu Irina Mavrodin); Chateaubriand, Călătorii, București, 1978; Buffon, Pagini din „Istoria naturală”, București, 1981, Istoria naturală, București, 1984 (în colaborare cu Mioara Izverna); Théophile Gautier, Călătorie în Italia, București, 1983 (în colaborare cu Mioara Izverna), Călătorie în Spania, București, 1985 (în colaborare cu Mioara
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
de Tott și, de Walter Scott, Vie de Napoleon Buonaparte. În aceleași arhive, fondul Secretariat de Stat, dosar 1637 din anul 1847, lista de cărți supuse cenzurii de către librarul F. Bell care se aproviziona de la Bruxelles și Leipzig cuprinde pe Chateaubriand, Vigny, Lamartine, Dumas și Balzac, pe Goethe, Schiller, Uhland și istoricul Schlosser în traducere franceză. • Auguste Boppe, Les peintres du Bosphore au XVIIIe siècle, Paris, 1989. • „C’est ici que finit véritablement l’Europe, car les moeurs et les usages
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Paul 51, 81, 85, 96, 145, 146, 166. Cerrinii 477. Certan, E. E. 282. Cetățeanu, Ion 444, 449. Cetățeanu, Ștefan 434. Cezar, v. Iulius ~. Chamberlain, Neville 338, 343. Charles-Joseph, prinț de Ligne 90, 92. Charles-Picard, G. 471. Charmant, Oszkár 306. Chateaubriand 153. Chaunu, Pierre 109. Chelcu, Cătălina 107. Chelcu, Marius 73. Cherdivarenco, Alexandru 403. Chevallier, R. 16. Chilendarski, Paisij 47. Chircă, Haralambie 118, 120. Chiriac, dascăl 131. Chiril (Constantin) 45. Chirițescu-Arva, M. 251. Chirtoacă, Pavel 263, 268. Chișcă, E. 482. Chitoiu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și date de astronomie, Pashalion nou (1858) este o lucrare de popularizare. În „Calendar pe anul 1853”, ca și în cel pe 1854, sub semnătura C.G. apar versuri, precum și traduceri din J.-J. Ampère, J.-J. Barthélemy, Bernardin de Saint-Pierre, Chateaubriand, Victor Hugo, Jules Janin, Joseph de Maistre, Jean-Baptiste Massillon, J. Michaud. SCRIERI: Pashalion nou, Iași, 1858. Traduceri: Karoline Pichler, Agatocles sau Răvașe scrise din Roma și din Grecia, I-III, pref. trad., Iași, 1843; François-Rodolphe de Weiss, Prințipii filosofice, politice
GANE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287158_a_288487]
-
D. Karnabatt, I. C. Georgescu, I. Ighel-Deleanu, Th. Cornel. În 1901, sub semnătură lui I. L. Caragiale, apar Triumful talentului, Grand Hôtel „Victoria Română”, Amatorul și artistul, toate fiind republicări. Între scriitorii traduși se numără Lenau, Uhland, Goethe, Heine, J.-J. Rousseau, Chateaubriand, Hugo, Al. Dumas, Baudelaire, Zola, J.-H. Rosny, D’Annunzio, Longfellow, Turgheniev și Dostoievski (prin intermediar francez), Sienkiewicz, Petőfi și Vörösmarty Mihály. R.Z.
FOAIA POPULARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287046_a_288375]
-
Piru, București, 1993; Versuri și proză, îngr. și pref. Mircea Anghelescu, București, 1996; Versuri, îngr. Aureliu Goci, București, 1997; Excelsior, îngr. și pref. Viola Vancea, București, 2000. Traduceri: Byron, Parisina, București, 1878; [La Fontaine, Nicolas-Joseph Gilbert, Collin d’Harleville, Béranger, Chateaubriand, Lamartine, Rollinat, Hugo, Alfred de Musset, Théophile Gautier, Iwan Gilkin, Byron, Goethe, Schiller, Heine, Heinrich Zschokke, Teocrit, Petőfi], în Opere, III, București, 1967. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, I, 267-283; Davidescu, Aspecte, 333-337; Vianu, Opere, I, 204-217, II, 472-584, 675-678, IV
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]