260 matches
-
chiar cum a zis Foiște; el avea interes să vorbească așa. Anul trecut de Ziua Învățătorului l-am auzit. O fi el al dracu’ Directorul, dar În ziua asta de sărbătoare nu mai bate și nu mai urlă la nimeni. Chefuiește și el laolaltă cu ăilalți profesori și Învățători. În fiecare an face la fel. Cere de la Colectivă un camion cu obloane Înalte, Încarcă de la Tatapopii mese lungi, bănci de lemn, farfurii, pahare, sifoane, grătaru - ăl mare pentru nunți - tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ele. Pentru zile negre, dar, mai ales, pentru zile bune, soldații Îngropaseră sticle cu vin la care se juraseră să nu umble decât la ocazii mari. Se așezară pe iarbă, nu departe de ferestrele sălii de ședințe unde se chefuia temeinic și cu strigături. La Început, pe burțile goale, vinurile din sticlele Înfundate li se părură acre. Încet-Încet, Însă, acreala dispăru și li se dezlegară limbile. În sala de ședințe, Directorul intră cu un zâmbet de mare om darnic Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unii singuri sau aruncau priviri cețoase pe pereți. Alde Căloi obosiseră și ei. Directorul bătu cu o lingură În masă ca să se facă ascultat și admirat. „Tot cinste din partea mea, că eu nu mă uit la bani când e să chefuiesc. Țigane, bagă tare, nu lâncezi! Hai, fă, sus cu voi!” Muți de băutură și de surpriză, bețivanii Începură să aplaude și să tropăie când cele două curve urcară pe masă În ritmuri de manea. Directorul trimisese mașina după ele Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
De obicei, după cum bine știți - din auzite -, flăcăii de la noi se duc În fiecare an să se bată cu ăi din satul dinspre Răsărit - adică să se Înjure nițel, să-și Încrucișeze ciomegele și să se pună, după aia, pe chefuit cu vin nou. Câte unii se Îmbată, se Încaieră de-adevăratelea, ca să aibă după aia ce povesti un an Întreg. Când pleacă la Război, mulți cară după ei chivăre și platoșe sparte și Îndoite ca vai de mama lor, moștenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din urmă nu fusese la război, căci apucase să se Însoare și să facă și copii, dar În sufletul lui stăruia părerea de rău că nu se dusese și el pe câmpuri, În tranșee, să se Încaiere și apoi să chefuiască, scăldat În vin nou și aprig, cu ăi din satul vecin. Și tocmai părerea de rău din sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de praștie uriașă, cu zgârciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fost altul și potrivnic. Singurul nostru portar - care, oricum, n-ar fi trebuit să fie distribuit pe acest post, deoarece măsoară mai mult pe lat decât pe lung -, Baronu, deci, a găsit cu cale să se bețivănească și să chefuiască toată noaptea de dinaintea meciului În care atâția onești cetățeni Își puseseră nădejdea. Pretextul a fost reîntâlnirea cu un prieten din copilărie care În prezent s-a răzlețit de satul nostru și are fumuri de orășean. Este vorba despre cel căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vedea - că părintele Își Îngroașă și Își lungește coada verde de gușter; pesta porcină face ravagii și, pe cale de consecință, pentru că boala nu se ia la om, mulți localnici Își sacrifică porcii mai abitir ca de Crăciun, se pun pe chefuit cu zilele - căci carnea trebuie consumată repede, să nu se strice -, iar taraful Căloi a intrat În repaus medical din pricina vocilor gâjâite și a degetelor Înțepenite; Titel Meșteru se fălește - În așteptarea unui investitor serios și cu posibilități financiare solide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreme urma să afle că, În fiecare joi de după plecarea sa, mama lui fierbea coleașă cu care Îi Îmbia pe copiii vecinilor. Dragul nostru Monstrulică, nu te preface că ai uitat de promisiunea făcută, așa că fă-ți vânt Încoace să chefuim, să ne amintim de locotenentul Foameangât, să-l Înjurăm și să-l iertăm. Tu ești tot burlac? Noi pe-aicea ne-am cam Însurat și am Început să facem copii și să ne rotunjim burțile de oameni Împliniți și serioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strecurat În sânge, l-ar fi iuțit și l-ar fi Încins. Se apropia Crăciunul și nu trecuse nici măcar o zi din postul legiuit pentru marea sărbătoare fără ca el să nu-l Întâlnească pe nașul său, notarul. De fiecare dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a cârciumii, se Întâmplase să se destrăbăleze și cu muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tulburel și se Înveselea de unul singur. Când bătălia se terminase și băieții veniseră, după tradiție, să-și azvârle ciomegele În foc, el era deja bine aghesmuit și se străduia, cam fără spor, să pregătească grătarele și carnea pentru fript. Chefuise Împreună cu luptătorii până Îl doborâse băutura. Ajunsese a doua zi acasă cu o căruță În care zăceau de-a valma, cuprinși de somnul rău al vinului neașezat, toți războinicii ce luptaseră pentru Satul cu Sfinți. Câțiva ani mai târziu - Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doi. Aflase despre tânăr că era boier, se numea Văcărescu Iancu, fiul cluceresei Elena Dudescu și al lui Alecu Văcărescu și că își făcuse studiile la Viena și Pisa. Dar imaginea tânărului studios fu imediat înlocuită de imaginea petrecărețului care chefuise cu lăutari țigani la marginea orașului. Și generalul află amănunte despre local și împrejurimi înzăpezite, despre fumul fripturilor și despre ulcelele băute până la fund în repetate rânduri și preschimbate imediat în cioburi, după obiceiul chefuitorilor, amănunt care stârnise entuziasmul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fără permisiune, călare, cu un pui de sarazin drept escortă și cu trei claponi atârnați de șa; se duce la o fată de moravuri ușoare și, Înavuțind-o cu acei claponi, găsește ocazia unei desfătări ilicite... Pe urmă, În timp ce el chefuiește, micul maur fuge cu calul, iar templierul nostru, mai murdar, mai asudat și mai zburlit ca oricând, se Întoarce acasă cu coada-ntre picioare și, căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din banii Templului) la cunoscutul cămătar evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plăcerile. Chiar dacă nu existau motive pentru bucurii, le căutau, le inventau implicânduse cu patimă în tot ceea ce simțeau sau făceau, deschizându-și sufletul larg pentru a simți și alții ce simțeau ei. aici se certau ca la ușa cortului. Aici chefuiau plini de veselie, când plângeau, când râdeau, treceau rapid de la o stare la alta, fiindcă le plăcea să trăiască fiecare moment, făcându-și o viață plină. Poate în acestea consta frumusețea deosebită a traiului țiganilor pe de o parte, chiar dacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
evaziv. Stimulați de Teofana, au mai cântat și ceilalți creându-se o atmosferă de voie bună. S-au distrat pe cinste că nu le mai venea să plece. Sărbătoritul era în al noulea cer, mai ales că se și cam chefuise pentru că toți noroceau cu el și-l îndemnau la băut. De fapt nici ceilalți nu erau într-o stare mai bună. Teofana a socotit că este timpul să plece. S-a ridicat, s-a scuzat, și-a îmbrăcat paltonul în timp ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o să zici! M-he! Zacuscă de smochine! Treaba ta, dacă nu mă crezi. Mi se clatină. Dar eu, cât oi trăi, n-am să uit niciodată iepurele ăla. Iepure de pază! Și cum mai strălucea, domnule, cum strălucea... Aleluia! Să chefuim! Da! Să pitrecem! Foaie verde, bob de linte, Lunga vară e fierbinte, Când te scoli c-un ceas-nainte Și trăiești ca Kunta Kinte! Cioc-boc, boboc și poloboc! Păi, ce faci, neică? Te-ai stâlpit?! Torna, torna, fratre! În traducere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prin toate sălile prin care am trecut. II Eram o dată la Tamluk și pornisem să mă plimb în susul apei. Atunci am simțit cât sunt de singur. Mi-aduc aminte că, numai cu două zile mai înainte, se logodise Norinne și chefuisem noaptea întreaga; băusem mult, dansasem până la amețire, sărutasem toate fetele și plecasem în zori cu automobilele la Lacuri. Plănuisem și o serată a pijamalelor, așa cum fusese și cea din martie trecut, când am avut eu conflictul și match-ul de box
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de la Ilie Sturza. ― Nu-i pentru prima oară când se vorbește de crâșme care aparțineau mănăstirilor. Ce are deosebit aceasta? ― Apoi, călugării greci “și-au făcut... deasupra crâcimii trapeza sfintii monastiri”. ― Da! asta zic și eu minune, părinte! Dedesubt se chefuia în lege și deasupra, în trapeză, sfințiile lor călugării, cu fețe smerite așteptau, strachina cu mâncare de post și pâine de secară! ― Nu-i pentru prima oară când mă surprinzi, fiule. Cu ce te-am surprins, sfințite? ― Cu viziunea ta asupra
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu viață. Un amănunt nelipsit de importanță: viața mea ordonată și cuminte de școlar ținea toată ziua; cum se lăsa noaptea începea cealaltă viață, hoinară și aventuroasă. Această delimitare avea în ea ceva organic. Niciodată n-aș fi putut să chefuiesc ziua sau să învăț noaptea. Mai mult: prietenii mei nocturni nu-i recrutam dintre colegii de școală, ci dintre studenți sau funcționari. Aveam atunci nevoie de alți oameni, din altă categorie socială, deoarece tot ceea ce atingea mediul școlar constituia pentru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcură o manifestație zgomotoasă de simpatie. Fiecare dintre ei se crezu dator să mă înștiințeze că Charlot era în formă. Scuturase la cărți, cu sistemul lui infailibil, pe niște greci de o mare sumă de bani, pe care o topise chefuind, și acum dormea necontenit de două zile și două nopți. Ce mărunți și inexistenți îmi apărură semenii aceștia! Ce mă interesau pe mine Charlot și grecii lui, ce-mi păsa că doctorul căzuse la examenul de internat sau că Gleber
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fotoliu, ferin-du-se să n-o descopăr. După primul antract locurile lor rămaseră goale. Plecase cu bărbatu-său, nereușind să reziste până la urmă în vecinătatea mea și a polonezei. Mi-am frecat mâinile cu o satisfacție diabolică. În noaptea aceea am chefuit până în zori. Reușitele acestea mărunte îmi gâdilau, nici vorbă, orgoliul, dar erau departe de a mă satisface. Îi dăruisem casa, transferasem pe soțul ei, îl avansasem, și de curând colaboram regulat la ziarul pe care-l citea. Egal cu zero
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a început să domnească Ela, fiul lui Baeșa. El a domnit peste Israel la Tirța. A domnit doi ani. 9. Slujitorul său Zimri, care era mai mare peste jumătate din carăle lui, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirța, chefuind și îmbătîndu-se în casa lui Arta, căpetenia casei împăratului la Tirța. 10. Zimri a intrat, L-a lovit și l-a ucis, în al douăzeci și șaptelea an al lui Asa împăratul lui Iuda. Și a domnit el în locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Deschid ochii, n-are rost să mă mai mint. Cine știe când o să pot dormi. Măcar de-ar face vecinul de deasupra încă un chef de-ăla, pe cinste, cum știe el. Că are alde Bordeianu un talent de a chefui - nota 10 cu felicitări! Și, nu doar așa, la sărbători, pentru el există mai multe feluri de sărbători: legale, nelegale și întâmplătoare. Mai ales astea, întâmplătoarele, îmi cam dau insomnii, nervozitate, dureri de cap... Acum, însă, e liniște, liniște profundă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pentru că a Îngăduit așa ceva - știi, cu eliberarea negrilor - acolo, În Sidney, și pe vremea aia Îl ajuta pe John Arthur să construiască Închisoarea din Columbus, Carolina de Sud... Doamne, cei mai negri din cîți negri ai văzut vreodată beau și chefuiau și risipeau banii celor care plăteau taxe și umblau Îmbrăcați În cele mai grozave costume, cu trabuce mari În gură, cu picioarele proptite pe birouri de mahon, mai zi ceva dacă poți, și cum mai miroseau... păi, nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o să vină el la tine mai Întîi, chiar dacă Își dorește asta. Va trebui să te duci tu la el. Crede-mă, știu că Îl cunoști bine, dar eu Îl cunosc de mai multă vreme. — N-a ieșit În oraș să chefuiască În fiecare seară? Am presupus că s-a Întors de Îndată la viața pe care a dus-o Înainte să ne Întîlnim. — Doamne Sfinte! exclamă Linda. De unde ți-o fi venit ideea asta? — Și Lola? Nu se vede cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
îngăduia să o sărute pe frunte, întrebându-l când avea să mai vină. Și toți trei am început să discutăm o nouă problemă: cea despre fiii noștri. Rodoald se împrietenise la cataramă cu Ansoald și, în ciuda marii diferențe de vârstă, chefuiau împreună, și la palat nu prea mai exista vreo slujnică sau sclavă cinstită care să nu se teamă pentru pudoarea ei atunci când îi ieșeau în cale. Rodoald, deși nu împlinise opt ani, era atras ca de un magnet de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]