2,711 matches
-
toată dragostea mea Totul În natură e liric În esența ideală, tragic În soartă și comic În existența sa. George Santayana Partea Întâi Ostende 1. Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tropăitul de pași, mirosul de ulei, luminile intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele de cifre - pata neagră din mintea casierului. Vântul se opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest interval. Ca niște nomade corturi cenușii i se păru lui Myatt fumul, În timp ce-și căuta un drum prin noroi. Uită că pantofii lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât de mult Îl iubeau cei săraci. Dar fantoma lui Czinner, cel ghemuit la adăpost, În timp ce vântul de răsărit mătura cheiul și marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să plângă când Își amintea așa ceva, Înainte de-a se Întoarce la clădirea de cărămidă și la ceai și la copiii care-și imaginau subtile metodă de tortură. Dar după serviciul funerar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un contract. O să-l pierd! Și pe prietenul meu. Se temuse de această călătorie din cauză că nu Înțelegea ce-i spuneau conductorii, din cauza mâncării ciudate și a necunoscutului de la capătul acesteia. Existase un moment, atunci când casierul strigase după ea, când traversa cheiul umed de la Ostende, când s-ar fi Întors bucuroasă Înapoi. Dar din acel moment se Întâmplaseră „lucruri“. Așa, s-ar Întoarce la aceeași cameră cu chirie, la pâinea prăjită și sucul de portocale de la micul dejun, la lungile așteptări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuise s-o ascundă. „Avem oferta aceasta la Constantinopol. O primești sau refuzi. Mai sunt o duzină de fete pe scară“. Apoi Myatt Îndesându-i biletul În geantă, proprietăreasa ei sfătuind-o una și alta, brusca spaimă de străinătate pe chei, la Ostende, cu casierul care strigase În urma ei să-și aducă aminte de el. În lumina făcliei, o surprinse din nou aerul de revelație din privirea doctorului, dar era o revelație Înghețată, care nu se mai schimba. Privi În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de arțar. Intarsii de sidef și de alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice ea. Scoate cu unghiile ei roz un inel de chei din geanta asortată în alb și galben. — Vă dați seama că, orice-ați face în viață, nu va mai avea nici un sens peste o sută de ani? zice. Credeți că peste un secol o să-și mai aducă aminte cineva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de gură și zice: — L-ai omorât pe copilul tău adevărat. N-ai decât să mă omori și pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ciclului romanesc Valea Brândușelor, a traversat ultima jumătate de secol ca un cal nărăvaș cu frâul cenzurii însângerându-l adesea, aștept romanul Cristina, sau morile de vânt ale vremurilor ca pe un finis coronat opus, sperând că va aduce la cheiul prezentului corabia cu cei plecați cândva la drum, să vedem câți au mai ajuns, dacă au atins țărmul visat și ce bagaje poartă cu ei... Și, revenind la cartea în chestiune, Cursa rapidă, plecată iarăși din rada marelui port Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Patria era o oliță. 10. Încurcate sunt căile domnilor Când mama, cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată, s-a grăbit să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care-și lepădaseră cizmele și dresurile de lână, amândoi erau pământii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o soluție mult mai simplă și mai puțin dezgustătoare. O frunză veștedă ateriză pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire. Păcat numai că nu știa și cît de curînd... Rowe o luă de-a lungul cheiului, În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite, și pescărușii se plimbau, lăsîndu-și În mîl tiparele pașilor lor delicați. obișnuitele cărucioare cu copii lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chemă la telefon pe un anume Prentice. — Noi vă trimitem Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i va spune ea? Luă autobuzul 19 pînă la Oakley Street, iar de acolo autobuzul 49 Îl duse la Podul Albert. Păși pe pod fără să se gîndească la nimic. Refluxul lăsa să se vadă mîlul negru de sub antrepozite. Pe chei, un om arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama de ce și porni grăbit mai departe, cu mintea goală pe gînduri. Lumina soarelui de amurg se revărsa ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tăi - vorbesc de prietenii adevărați - n-a crezut vreodată că ești un asasin... S-a vorbit chiar atît de mult despre asta? — Păi, firește... — N-am știut, zise Rowe. Și gîndul i se duse În altă parte - de-a lungul cheiului, pe care un om hrănea pescărușii... Un altul trecea cu o valiză... Aici pierdu firul gîndurilor, dar deodată Își aminti de fața unui portar de hotel, și se văzu pășind pe niște coridoare interminabile. Văzu apoi deschizîndu-se o ușă, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
semnat de Adrian Cioflâncă este analizată statistica oferită de CURS și IMAS în 2004: „s-ar părea că românii depind de televizor precum scafandrii de tubul de oxigen. [...] Televizorul e un veritabil ghid în viață - cel mai important furnizor de chei de lectură pentru decriptarea actualității, sursă esențială de informații, de plăceri, de norme, de valori, de ierarhii, de gusturi, de opinii etc. S-ar putea spune că oamenii au ajuns să nu-și mai trăiască o bună parte din viața
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la peronul șase. În dreptul vagonului de mărfuri. Ai trei minute. Dar... — Șterge-o, sau trebuie să te arestez? Organizația e puternică. Comanda poliției, căile ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă urmărește din ochi. Rapidul sosește cu toată viteza. Încetinește, se oprește, mă șterge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vreau să-l bag în seamă și avansez plin de elan, în timp ce personajul feminin se blochează pe marginea unei trepte, în mulțimea care împinge, până ce eu reușesc s-o duc jos, treaptă cu treaptă, ajutând-o să pășească pe pavajul cheiului. Își revine; aruncă o privire mândră în jur; își reia drumul fără să se oprească; pasul ei nu ezită; se îndreaptă spre Strada Morilor; eu abia reușesc să mă țin după ea. Povestirea trebuie să facă efortul să se țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o otrăvești, ai tratat cu nu’ș ce otravă boabele de cafea... mi-a adus vreo câteva, a trebuit să ronțăi vreo două, să vadă... da’ nu te-ai lăsat, ai injectat substanțe în țevile de canalizare, ai tu niște chei și tot deșurubezi și torni acolo toate căcaturile, care nu te-omoară pe loc, nu, nu... mai încolo, când nu se-așteaptă nimeni... că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
reușit să Înfulec un sandviș Într‑un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mână o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care‑mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori către un perete lateral, fapt ce va crea o iluminare fără umbre contrastante; - în fotografia profesională de studio se folosesc două sau mai multe flash-uri, care funcționează sincron datorită fotocelulelor. În acest mod, putem realiza regii de lumină („chei de lumină”) complexe (figura 2.35); Fig. 2.35. Sistem de două flash-uri care lucrează sincron (principiul master-slave) - flash-urile mai pot fi folosite și în fotografierea personajelor aflate în plin soare. Lumina flash-ului va avea un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
ar să fie, e a treia zi când pierd vasul ăsta! — N-ai cu ce să mituiești pe careva? Eu unul n-am. — Hai, gata, ne cărăm! Azi n-am avut noroc! Când mulțimea s-a risipit, a rămas pe chei, printre mame cu prunci la sân, copii blegi, bătrâni și femei care nu-ndrăzneau să se aventureze departe de ponton. O să vină iar mâine, Își spuneau, uitându-se la vasul care se Îndepărta lăsând În urmă un V bine desenat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lăsa, se auzea un copil mic plângând. Trebuie că i-o fi sete, și-a zis el, așa de sete, că nici măcar de plâns nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat genunchii sub bărbie. Mai târziu, pe jumătate adormit, orașul imaginar s-a Întors la el, de astă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apar femei dezbrăcate și bărbați îmbrăcați. În clubul de striptease din Asta contează, în studioul pictorului din Atingerea pensulei, în sala de operație din Foaia de observație, în scenă voyeuristă din Bucuria întoarcerii, în scenă violului din Cu canoea prin chei, în scenă cu târgul de sclavi din Doctor Livingstone, presupun...“ Adrian aruncă o privire în direcția lui Șam, care devenea tot mai agitat la auzul acestei enumerări. — Și-a făcut că lumea temele, nu-i așa? — Se agață de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Adrian continuă lectură cu glas tare, părând să se distreze pe cinste. — „I-am spus că am auzit de tămbălăul pe care l-a făcut când a fost exclus din echipa ce a filmat scenă violului din Cu canoea prin chei. A susținut că scandalul l-ar fi făcut de fapt actrița, de parcă n-ar mai fi văzut-o nimeni niciodată fără chiloți. L-am întrebat cum s-ar simți el dacă i-ar smulge cineva chiloții în văzul unui mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Întârziere peste ora 10 era un semn de alarmă pentru prieteni. Ajan punea mâna pe telefon și nu se lăsa până nu Îi dădea de urmă. La nevoie era liber să intre chiar În casă folosind al doilea rând de chei pe care le deținea În calitate de nou proprietar. Cu drepturi depline abia după moartea mea. Accepți? l-a Întrebat el pe Ajan. Accept, a zis armeanul fără șovăire. Suport și cheltuielile de Înmormântare. Cu o cafenea și un apartament În Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
evident dintr-o grămadă de obiecte aranjate pe măsuță. În stânga era un telefon. Pe-un bilețel post-it lipit pe butoane erau mâzgălite o săgeată care arăta spre receptor și cuvintele: FORMEAZĂ COMANDA RAPIDĂ 1 - FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar lângă ele o fotografie polaroid înfățișând un jeep galben, vechi; alături de ea, era un alt bilețel post-it, pe care scria: CONDU-MĂ. De unul din cârligele cuierului era agățată o jachetă de piele maro, cam ponosită. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]