658 matches
-
adesea în jurnalist, îi place să identifice personaje și situații ieșite din comun în cele mai banale situații. O noapte de Revelion într-o cârciumă din Cracovia își dezvăluie farmecul prin urmărirea - și analiza - flirtului dintre un american și o chelneriță autohtonă. O zi toridă țărmul cretan e prilejul întâlnirii unui Poseidon modern, cu o biografie ciudată, de speculat pe întinderea unui roman întreg. La fel, premeditata vizită la ștrand în vederea acostării unei teme cât de mici se lasă cu un
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
M-a observat imediat.Avea părul coafat la fel și purta aceleași haine ca în urmă cu două luni. Am simțit un fel de duioșie la vederea ei. M-am ridicat în picioare. - Bine-ați venit, s-a auzit vocea chelneriței. Mutsuko mi-a zâmbit și s-a apropiat de mine. - Și doar am ajuns cu un sfert de oră mai devreme, cu gândul să vă aștept eu pe dumneavoastră! mi-a spus cu privirile plecate. - A trecut ceva timp de când
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
Pe de altă parte, mă simțeam ușurat că nu plecase undeva, departe, în toată perioada în care nu ne întâlniserăm. - Special am venit în ținuta aceasta, spuse Mutsuko. - Special? - Nu observați nici o schimbare la mine? Am privit-o din nou. Chelnerița a venit să ne ia comanda și Mutsuko a cerut o cafea cu gheață. Lăsând la o parte impresia dată de hainele ei, Mutsuko nu-mi părea nici obosită, nici copleșită de tristețe. Avea părul aranjat cu grijă, iar felul
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
adesea cu Kate Middleton, o femeie de 32 de ani a renunțat la jobul ei pentru rolul de sosie. Doar pentru că seamănă cu Ducesa, femeia este plătită cu 650 de dolari pe zi, informează DailyExpress. Heidi Agan era o simplă chelneriță până când lumea a început să remarce asemănarea uluitoare dintre ea și Kate : Oamenii mă arătau cu degetul și spuneau ‘uite-o, e ea!’”. Chiar și fetița ei, în vârstă de 10 ani reușește cu greu să o distingă pe mama
A renunțat la job pentru a fi sosia Ducesei de Cambridge by Popa Ana Cristina () [Corola-journal/Journalistic/57536_a_58861]
-
simte nervozitatea pe care el i-o transmite... un scurtcircuit de poli greșiți. Îi vine în minte momentul în care s-a născut Cosmo. Și în noaptea aceea tremurau. - De ce suntem aici ? - Ca să vorbim despre vacanța copiilor... A sosit șnițelul. Chelnerița i-l pune în față. Gaetano ridică furculița, o îndreaptă spre Delia. Pentru o clipă i se pare că-l vede pe Cosmo când îi cere ceva și așteaptă cu aceeași privire în gol. Gaetano apucă și cuțitul, taie bucăți
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
exploatează ceea ce definește pe scriitorii americani, uneori până la exces: insistența pe viața socială, investigarea mediilor și a lumilor proprii - de la universitate la suburbie, de la orășelul tipic la New York-ul unicat, relațiile de familie, tipologiile sociale pregnante: primarul și polițistul orașului, chelnerița și patroana ei, bogătașul locului și intrusul, jurnaliștii transformați în haite de vânători, imposibil de evitat. Dar trăsăturile personajelor sunt accentuate până la caricatură, contururile și dramele sunt îngroșate. Universul orășelului Aurora unde se petrec întâmplările, apariția insistentă a unor imagini
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
său « NU» aruncat Istoriei, Lumii, Cerurilor” (cu portrete extrem de relevante ilustrate de Mircea Barnaure), avea o latură robită simțurilor care se transforma, pe neașteptate, în cele mai rafinatpolizate rime. Astfel, aflăm că necunoscuta inspiratoare a Orei albastre era o „găunoasă“ chelneriță „pe care am iubit-o și am urât-o și căreia i-am căzut pradă. Mă înșela de un an de zile cu un negustor de brânzeturi care nu-și putuse plăti polițele, pe care le-a preluat apoi ea
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
discuție l-a făcut să vadă adevărul, deși îl durea dragostea pentru ea, era bucuros că reușise să iasă din plasa țesută cu meșteșug pe plaja însorită a Mediteranei ,acolo unde o cunoscuse. La început nu a dat nici o importanță chelneriței în costum de baie, cu o urmă de șorț în fața care se chinuia să ascundă chilotul minuscul. Nu i-a plăcut modul agresiv în care se insinua în fața lui ori de câte ori venea la masa lor. Sânii uriași dădeau pe afară din
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
pentru ca el să-i observe în toată imensitatea lor. Târziu în noapte, după ce consumase mai multe pahare de whisky, ospătărița a devenit dintr-o dată frumoasă. A așteptat nerăbdător să închidă barul, iar la plecare, ca suvenir de la local, a luat chelnerița. Multe zile minunate au petrecut împreună, a fost tot timpul într-o stare euforică provocată de farmecele Sophiei dar și de cantitatea mare de băutură pe care o consuma zilnic. Femeia s-a dovedit a fi o artistă în arta
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
-n bucătăria restaurantului. Aici, șefa restaurantului, Irina Stângaciu, împreună cu cele trei tinere:Sofica, Dana și Raluca, toate trei frumoase și inteligente, pregăteau de zor mâncărurile comandate de Buhăianu. Fetele erau angajate pe singurul post din schema restaurantului: „factotum”. Adică, bucătărese, chelnerițe, barmanițe, spălătorese, femei de serviciu și, de puțin timp în urmă, când lui Buhăianu i-a venit ideea asta trăsnită, sunt și „sirene vesele”. Un fel de cântărețe, dansatoare și animatoare pentru...onorabilii clienți. Ideea se dovedise comercială, întrucât cele
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
lui Beliov era aproape goală. Ne așezaserăm într-un colț la o masă rotundă, având tăblia dintr-o marmură albă cu vinișoare roz. Scaunele din jurul ei erau de metal, niște perinițe pufoase protejau însă posteriorul clienților de răceala acestuia. O chelneriță nurlie, cu bonețică și șorțuleț alb, se prezentase cu promptitudine să ne ia comanda. Pe Beliov îl cunoștea, fiindcă i se adresa mai cu seamă lui, după ce schițase o reverență prin îndoirea ușoară a genunchilor. Câte porții doriți? ne întrebase
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
o mână, pe rând, spre fiecare dintre noi, Beliov. Cum câte? mă arătasem nedumerit. Câte una, nu-i așa?... Firește, una! a râs cu condescendență Olimpia. Numai să fie de vanilie cu pișcoturi. Mie, ca de obicei, i se adresase chelneriței Beliov, și nu uita de supliment. Pentru a fi mai explicit în privința suplimentului despre care vorbea, el îndepărtase în plan vertical degetul mare de cel arătător al mâinii sale drepte. M-am lămurit de ce Beliov se interesase câte porții dorim
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
fi mai explicit în privința suplimentului despre care vorbea, el îndepărtase în plan vertical degetul mare de cel arătător al mâinii sale drepte. M-am lămurit de ce Beliov se interesase câte porții dorim, abia după ce înghețata ne fusese servită. Fiindcă lui chelnerița îi adusese o farfurie plină. Iar alături îi pusese un pahar cu rom. Beliov gustase romul cu vârful buzelor, apoi, mulțumit, îl turnase peste înghețată. Olimpia începuse să râdă iarăși, dar nu de colegul ei, ci de mine, fiindcă probabil
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
că nici dracu’ nu poate stârpi hoția din România - acum mă întreb de ce dracu’ ar fi avut vreun interes să o facă - a început de la o nimica toată, curând după ce Beliov s-a scotocit în haină pentru a plăti consumația. Chelnerița i-a adus pe o farfurioară nota de plată și un rest de câțiva pfenigi. Beliov i-a cules până la unul și i-a strecurat în buzunar. Puteai să lași fetei restul, observase Olimpia zâmbind. Ei, ei, Alimpiușka, i-a
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
care, nu știu cum se face, dar erau icoane vechi. Ni se spusese că dacă ajungem după 5 seara, nu vom mai avea masa de seară. Ne-am întors pe la 7, flămânde cum nu se poate, și eu le-am rugat pe chelnerițele de la restaurant să ne dea un ceai cu niște felii de pâine. Eu știam puțin rusește - după 8 ani de rusă, la liceu. Drăguțe s-au înmuiat în fata bietelor de noi și ne-au satisfăcut rugămintea (căci nu aveam
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
pentru că nu înțelegea nimic și nu-și dădea seama, ce căuta în valuri omu’ lui și cum a prins peștoaica. Și ce muzică, dom’le! Parcă vine de undeva, după stâncile alea. Însă...uite că dintre stânci a ieșit o chelneriță cu ceva pe tavă. Trache se ciupi: nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, ... Citește mai mult 0-Misterioasele sireneTrache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pentru că nu înțelegea nimic și nu-și dădea seama, ce căuta în valuri omu’ lui și cum a prins peștoaica. Și ce muzică, dom’le! Parcă vine de undeva, după stâncile alea. Însă...uite că dintre stânci a ieșit o chelneriță cu ceva pe tavă. Trache se ciupi: nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, ... XXXII. TRANDAFIRUL SIRENEI-6, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015. 8-Chiolhan cu „castraveciori” Între timp
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
era îmbibat de rouă. Arăta ca propria ei stafie. 4tc "4" Nu era nevoie să mă uit peste meniu. Știam deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu figura ei specifică vârstei mijlocii, înfășurată într-un șorț alb cu volane și garnisită cu un coc roșcovan îngălat de fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a replicat instantaneu: —Johnny, eu cred că tu glumești. Nu-ți amintești excursia de anul trecut la schi? S-a întors și a continuat să povestească unei fete de lângă ea. Când Simsy și-a scos-o să i-o arate chelneriței din cabană și am început toți să râdem. Cred că labradorii o aveau mai mare. Au râs cu toții nostalgic. Simon nu părea cât de puțin rușinat; hohotea alături de ceilalți, și a zis: Era destul de drăguță fata aia. Cum o chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dădeam drumul pe spate, punând frână, când acesta părea că se duce la vale sub picioarele noastre. La poartă, unde portarul maiestuos și, totodată, umil părea un împărat în dizgrație, Iag mai cumpără niște samahoncă și reuși să convingă două chelnerițe să se plimbe și să vină cu noi acasă. Jos, în pasajul întunecat și plin de ecouri, unde a trebuit să le așteptăm, am făcut cunoștință. Se numeau Nelly și Kitty, dar Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Auzind de la Zander că stăm bine, că avem cincisprezece ruble, făcu o mutră acră. Apoi zâmbi, după care rămase fără expresie și bătu tare cu inelul în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să adune mucurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi spus că nu se aștepta de la noi decât la o porcărie, o recunoscui în ea pe Nelly. Fără să mă privească, deși o salutasem și o întrebasem ce mai face, în timp ce ștergea grăbită sticla de pe masă cu o cârpă, chelnerița îmi răspunse încet „bine mersi“. Avea fața plină de pete cărămizii, bolnăvicioase; după ce termină de strâns masa, privi speriată spre bufet, după care se plecă rapid spre Hirghe, spunându-i că și-a terminat tura și că așteaptă jos. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu treizeci și cinci. Privind la grămada adunată în fața bărbatului, Boris simțea fiori reci pe spinare. Nici nu știa dacă la casierie sunt destui bani ca să poată schimba jetoanele acestuia. Urmăriseră împreună pe ecran schimbul de crupieri și jocul care se reluase. Chelnerițele își făceau datoria, turnând șampanie în paharul norocosului ori de câte ori acesta sorbea din el. Câteva femei în rochii de seară cu spatele gol, tot angajate ale cazinoului, se lipeau lasciv de acesta. Așezau jetoanele în fișicuri și îl îndemnau să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu cercuri roșii în loc de ochi, unele, în mod ciudat, nu au desenată gura, spațiul de jos e doar întunecat, în dreapta intrării, se află o ușă și niște scări care coboară undeva. Groapa cu lei!, glumeau studenții. Toate mesele, ocupate. O chelneriță tânără servește repede, nimeni nu țipă la ea, nimeni n-o ciupește de fund, se vede că e iubită de clienți. Se apropie de cei doi tineri care s-au așezat de curând într-un colț, la cea mai retrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el trebuie să o ia de nevastă. La masă, Rita și părul ei ca mierea. E veselă, simte că bărbatul e topit după copil, mă va lua sigur, îi vine să chiuie. E fericită... — Ce doriți, dom’ profesor, întreabă respectuos chelnerița, se vede că îl știe de mult. — Rita? — Grătar, cartofi, salată. — Idem, adică la fel, râde el. Adu-ne și două beri. Rămân singuri și se lasă tăcere. Studenții de pe la mese trag cu coada ochiului la proful lor de actorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]