195 matches
-
duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci minute pentru a-i desprinde, ca pe-o bandă adezivă, din asfalt, obrazul ciuruit de mici schije de smoală, chiștoace de țigări, nisip. Îl încărcară, ca pe-un covor rulat de sufragerie. Și-l transportară, pe umeri, ca pe un trofeu, până în hoceagul lor din Radu Calomfirescu. 400 DANIEL BĂNULESCU Primul asalt al potopului, cu bobul mărunt și rotunjit ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fetele lui Chirică le treceau nădușelile. Își potriveau părul spălăcit, căzut pe ochi, și se uitau în toate părțile. - Spune, nene Oprică, se îndesa Petre, strângând ciorapul cu bile la piept. - Vă spun, da ce-mi dați? - Io ți-adun chiștoace! - Io fur bani de la mama... - Io ți-aduc țuică... - Bine, se învoia ăl mare. Întâi u jura pe toți: - Să moară mă-ta, Petre, că nu spui la nimeni? -Să moară! - Să moară mă-ta, Naie? - Să moară! Și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știa s-o țină, chit că-l picai cu ceară. Dar copiilor putea să le spună. Ce știau ei? Și, pe urmă, era rost de țuică, de câte... Lăsa să treacă o vreme. Ceilalți, numai ochi. - Băi, și mi-adunați chiștoace? Și mi-aduceți bani și țuică? 122 -Aducem. - Bine. Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țigară. În timpul seminarului de o zi am făcut patru pauze Ă plus cea de prânz. După ce s-a terminat seminarul, mi-am luat materialele și am plecat. În timp ce ieșeam, am rămas uluit să văd mai mult de o sută de chiștoace aruncate pe tot trotuarul și pe peluză. Știu câte erau pentru că le-am strâns chiar eu. Obsedatul de curățenie! Înainte să vă Închipuiți că am cine știe ce obsesie pentru curățenie, am să vă spun de ce m-am străduit să curăț mizeria
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
că nu. Eram de părere că n-ar fi tocmai bine pentru reputația spitalului dacă aș fi recunoscut cine o făcuse. Dumneavoastră ați vrea să primiți Îngrijiri medicale de la o organizație care Își bate joc de mediul Înconjurător? Am cules chiștoacele cu scopul de păstra renumele clientului meu. Oare mediul fizic al unei afaceri are vreo importanță pentru felul În care suntem percepuți? Nu demult, ședeam Într-un avion lângă cineva care a găsit firmituri de pâine pe măsuța din fața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
șotron, dar atenția îmi este atrasă și de alte manifestări ale lipsei de educație elementară și de bun simț. Peste tot, pe trotuar și pe spațiul verde (care ar trebui să aibă iarbă și flori, dar nu are) sunt semănate chiștoace și ambalaje de la țigări, bilete de la mijloacele de transport în comun, hârtii de tot felul, capace și sticle de la sucuri, deși coșurile pentru gunoi, vopsite cu o culoare care te invită să le folosești, se află la tot pasul. Încercând
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și vieții lui. N-avem prea multă vreme, spusese ea puțin după aceea. Faulques avea să-și aducă aminte de vorbele ei În ani anii care urmaseră, așa cum și le amintea În seara aceea, În mirosul răspândit În jur de chiștoacele lui Ivo Markovic, stând neclintit În fața frescei a cărei cauză directă era Olvido. N-avem prea multă vreme. Ea o spusese Întâmplător, cu un zâmbet vag pe buze, chiar În noaptea zilei când se cunoscuseră. O zi lungă, plăcută, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
teritoriu ostil, Îi spunea să aibă grijă unde punea piciorul. S-a uitat iar În jur, atent la semnele de primejdie. Era aproape - chiar Markovic Îl avertizase cu o zi Înainte - de linia Întunecată. În turn mirosea a tutun. A chiștoace stinse. Era ciudat, fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-a Încruntat. Chiștoace recente. Alarma i s-a intensificat În creier. S-a mișcat cu grijă, molcom, de parcă Markovic ar fi putut să se ascundă acolo. N-avea sens, s-a gândit, urcând alertat pe scara În spirală. Nu era stilul lui. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Paradoxurile vieții. Plângea fiindcă Îi era teamă că aveau să mă omoare, și de murit a murit ea. Cu copilul. Iar eu sunt aici. Markovic a repetat gânditor „iar eu sunt aici,” și a rămas cu ochii la cele trei chiștoace puse de Faulques pe masă. A stat așa un moment, absorbit, apoi și-a atins nasul. E adevărat, a spus. Mi-am luat libertatea să vin azi-dimineață, când ai coborât În sat. Voiam să arunc o privire. Am stat o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zborul Între uscat și faleza unde marea era liniștită, iar vuietul pietrelor duse de resacă murise. Abia atunci Faulques s-a uitat În fine spre locul unde stătea Ivo Markovic și n-a văzut decât o jumătate de duzină de chiștoace zdrobite pe jos. Pictorul de război a rămas multă vreme pe jos, fără să-și schimbe poziția, până când discul roșu al soarelui a depășit linia mării, lângă Insula Spânzuraților, și primele lui raze orizontale i-au Încălzit pielea, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Matei: Nu... În biserică... (toți rămîn încremeniți) În holul bisericii... Octav:...Da eu zic că mai bine-ar fi în altar...! Matei:...În occident se dau concerte în biserici... Urlă și se zbănțuie ăia... și dimineața popii adună de peste tot chiștoace, sutiene și seringi folosite... Ei și? Octav: Bani să iasă. Matei: Da, băiețică. Numai că nu prea ies. Asta-i! C-au pus ăștia niște impozite de ne-ndoaie. Octav: Te pomenești că ești nemulțumit...! Matei: Păi sînt. Că ăia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îmi amintesc, de asemenea foarte bine. Stiam că țigările sunt foarte importante pentru deținuți. Max Bănuș amintește în cartea sa că atunci când au apărut primele țigări au fost scene incredibile, de nebunie, deoarece de ani de zile oamenii fumau doar chiștoace pe care le găseau și atunci se înghesuiau cincișase, unul peste celălalt, ca să le apuce. Unii deținuți strângeau acele chiștoace și le schimbau pentru mâncare. Oamenii suportau mai ușor chinurile foamei decât ale lipsei de tutun. De aceea mama mea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
că atunci când au apărut primele țigări au fost scene incredibile, de nebunie, deoarece de ani de zile oamenii fumau doar chiștoace pe care le găseau și atunci se înghesuiau cincișase, unul peste celălalt, ca să le apuce. Unii deținuți strângeau acele chiștoace și le schimbau pentru mâncare. Oamenii suportau mai ușor chinurile foamei decât ale lipsei de tutun. De aceea mama mea punea în pachetele pe care le trimitea la închisoare tatălui meu, multe pachete de țigări Mărășești, așezate foarte frumos unele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
un gît zgomotos, plimbînd-o din gură în gură. Dacă se flutura prin preajmă comunitarul, ascundeau sticla în tufișul din apropiere. Cînd era comunitarul pe care-l cunoșteau, îi dădeau și lui o gură de băutură. Dacă rămîneau fără țigări, colectau chiștoace pe care le aruncau ăia care nu prețuiau îndeajuns țigara încît s-o fumeze pînă la filtru. Se mai duceau la păcănele și la alte jocuri de noroc. Se luau de fetele care treceau pe lîngă ei și care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
un gît zgomotos, plimbînd-o din gură în gură. Dacă se flutura prin preajmă comunitarul, ascundeau sticla în tufișul din apropiere. Cînd era comunitarul pe care-l cunoșteau, îl dădeau și lui o gură de băutură. Dacă rămîneau fără țigări, colectau chiștoace pe care le aruncau ăia care nu prețuiau îndeajuns țigara încît să s-o fumeze pînă la filtru. Se mai duceau la păcănele și la alte jocuri de noroc. Se luau de fetele care treceau pe lîngă ei și care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
buze. Gîtuindu-și strigătul de durere. Radu era foarte bucuros că nu era ghicit. I-a dat un chiștoc găsit pe stradă și a rîs cînd pe Cornel l-a apucat tusea. Au urmat și altele. Cornel scotocea prin scrumiere după chiștoace bune pentru Radu. La televizor a fost un caz cu doi băieți, dintre care unul l-a obligat pe celălalt să poarte zgardă și s-o facă pe cîinele, lătrînd în patru labe. A filmat totul și așa s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
te uiți în cîte-o vitrină și-ți vine să pui bombe - e mai ceva ca-n Big Brother. Cojile de semințe plutesc prin aer și se opresc la marginea trotuarului, lîngă ambalaje de marsuri și cipsuri, pachete de țigări și chiștoace. Cîte-o javră se strecoară printre bulanele negre, argintii, roșii, galbene, maro ale gagicilor. Care tot freacă aerul dintre ele, pînă ăla, săracul, cred că ejaculează. Că altfel de unde cîte-o rafală de vînt, din senin, pe bulevard. Dactăr Nicu, Omul Păianjen
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
mă luați cumva cu pleonasmele, că mă mut la altă masă! Gore stă cu ziarul de sport În dreptul ochilor, tolănit pe scaun. Are o șapcă vișinie pe al cărei cozoroc stă scris Rapidulețul, gustul ciorbei, iar lângă scrumiera burdușită cu chiștoace se odihnește o bere pe jumătate golită. Gicu, care trăiește viața În roșu-albastru și suferă intens fiindcă Lăcătuș pare a-și face din nou bagajele, privește pierdut către castanul din fața porții, insensibil la acordurile antrenante care se insinuează din boxe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
piept, Învelită În tricolor și cu Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte În interpretarea excepțională a lui Vali Vijelie... Privirea lui Sandu Șpriț varsă melancolie pe față de masă, iar vânticelul tomnatec suflă scrumul din scrumierele În care stau chiștoacele la taifas, un fel de șezătoare a micilor vicii care dăunează foarte grav sănătății, vorba ălora de după calupurile publicitare. Mda, ascultați-mă pe mine, că am experiența dezastrelor naționale, se duce țara de râpă, că bani de pensii nu mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
acum, cum și-o pune cu Pelicanul. D-aia, parcă îmi pare rău că nu mi-am băgat pipa Militarului în cur, că de multe ori, dimineața, când nu avea țigări, Pelicanul îi lua pipa și punea în ea toate chiștoacele rămase de seara, ca să tragă un fum. Valeria n-am iubit-o de fapt niciodată. Cred mai repede că mi-am dorit-o foarte tare în pat, poate doar pentru faptul că n-am avut-o. Mai era ceva. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuțit cum mi-a trecut mie prin capul ăsta prost, pentru că dacă ar fi vrut să mă facă, ar fi putut să o facă în timpul cât eu dormeam, deci a scos un chiștoc de țigară, de fapt un pumn de chiștoace, și pe care, fără să-și mute privirea de pe mine, mi le-a întins mie să-mi aleg cea mai bună țigară de acolo. Mă fixa. A dat scurt din cap ca să mă îndemne, sau ca să nu mă jenez să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai rărit și am reușit să-l zăresc din nou pe omul meu. I-am mulțumit tot dintr-o mișcare a capului și nu am refuzat oferta lui de încă o mahorcă, pentru că, drept să-ți spun, erau cam scurte chiștoacele și mai mult de două fumuri nu scoteai din ele. Văzusem în filme cum eroii reușeau să evadeze din lifturi prin tavanul pe care, dacă știai cum, puteai să-l ridici, după aia, nu știu cum, reușeau să deschidă ușa de la etajul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
roșu și asta a fost picătura care a umplut paharul. Ai vrut s-o faci să sângereze pe bune. Zi-mi cum i-ai hăcuit sânii. Zi-mi... Manley urlă: — Nu! Sears izbi cu bastonul în scrumieră. Sticla plesni, iar chiștoacele zburară în toate părțile. Roșcatul își mușcă buza. Sângele țâșni și i se scurse pe bărbie. Sears spulberă grămada de sticlă spartă și cioburile se împrăștiară în toată încăperea. Manley se smiorcăi: — Nu, nu, nu, nu, nu! Știai exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să le apere de proiectilele rătăcite care se trăgeau peste rîu. În picioarele goale, Jim traversă salonul pînă la ușa din spate. O pasarelă Îngustă trecea printre sacii de nisip, iar nisipul scurs din ei era acoperit cu sute de chiștoace de țigări aruncate de doctorii francezi plictisiți. Croindu-și drum printre cioburile de sticlă, Jim porni să străbată ieșirea de incendiu. O scară de metal ducea la aripa opusă, legată print-un pod ruginit de salonul aflat sub cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]