196 matches
-
Lynn arestată. Exley l-a plesnit direct În figură. Omul de la laborator arătă spre o etajeră cu rafturi răsturnate: — ..okay, deci partea din față a tipografiei arăta mulțumitor, așa că făptașul nostru nu i-a dat atenție. Aici am găsit niște chiștoace de țigară Într-o scrumieră. Două mărci diferite. Deci putem bănui că frații Englekling au lucrat pînă tîrziu. Să presupunem că făptașul a descuiat ușa din față, s-a strecurat În vîrful picioarelor și i-a luat ca din oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe podea, espadrilele aruncate sub birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
al lui Forrester de încropelile indienilor făcute din pânză de cânepă și bețe de bambus. N-au cum să facă foc, așa că se strâng la un loc oropsiți, ghemuindu-se unul în altul, ca un stol de păsări, trăgând din chiștoace. Moti Lal urcă pe marginea șanțului, să-l atragă pe Forester într-o altă discuție fără rost, apoi îl urmează până la cort și se proptește în ușă. În cele din urmă, Forrester este forțat să cedeze și-i vorbește. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bunăstare dar mai puțină libertate de acțiune, deci plictiseală (nu ?). La Paris am văzut aspiratoare de praf și gunoaie de pe stradă care semănau cu o roabă cocoșată. La Londra probabil că nu e nevoie pentru că nu e praf, iar pentru chiștoacele aruncate pe stradă (pe nevăzute) personalul are un fel de baston cu clește la capăt cu care îl ia când îl vede (la noi cândva erau cuie în vârful bastonului...). O dată pe săptămână, pe o stradă anume, e târgul de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
capete câteva kilograme de povidlă; țin minte că mă uitam foarte atent la mișcarea șodurilor ei în timpul muncii destul de obositoare...Ă Da, povidlă! Cred că așa se spune în Basarabia la magiun. Tata nu fuma. Eu am fumat prima dată chiștoace umede, culese chiar din closetul infernal al haltei din Belcești. M-a prins un unchi de al meu, tinerel, frate vitreg (se pare!Ă de-al mamei, și m-a spus... A fost prima bătaie cu cureaua aplicată de taică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
toți, până hăt noaptea târziu, da canci. Cu mine a parolat o vreme și, fără să-mi sufle vrunu, am răspuns la toate Întrebările. N-a rămas cameră necăutată. A mea a controlat-o prolix, care-a umplut-o dă chiștoace și scrum. Numa morcovu ăla dă Poyarré, care cine știe ce pile are, și - pă bune - alde Grandvilliers n-a fostără deranjați. N-a luat-o la Întrebări nici pă Clementine, care dase pă față furtișagu. Toată ziua s-a vorbit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca să le apere de proiectilele rătăcite care se trăgeau peste rîu. În picioarele goale, Jim traversă salonul pînă la ușa din spate. O pasarelă Îngustă trecea printre sacii de nisip, iar nisipul scurs din ei era acoperit cu sute de chiștoace de țigări aruncate de doctorii francezi plictisiți. Croindu-și drum printre cioburile de sticlă, Jim porni să străbată ieșirea de incendiu. O scară de metal ducea la aripa opusă, legată print-un pod ruginit de salonul aflat sub cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
puști și tărgi de pînză. CÎnd fețele palide ale tinerilor marinari englezi se Întoarseră spre soare, o miasmă de boală și răni ieși din camera Întunecată, Învăluindu-l. Caporalul japonez se uită fix la Jim, chircit În pijamua lui printre chiștoacele de țigări. Trînti ușa și Jim Îl auzi țipînd, În timp ce Îl lovea pe unul dintre soldații japonezi cu pumnul. O oră mai tîrziu plecaseră toți, lăsîndu-l pe Jim singur În salonul de copii. CÎnd răsună claxonul În Avenue Foch, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
legat de Shanghai, anii petrecuți În lagărul de la Lunghua Îl goliseră de viață. După ce ajunsese În lagăr, Jim se bucurase să-l găsească acolo, dar acum Își dădea seama cît de mult se schimbase domnul Maxted. Ochii lui căutau mereu chiștoacele de țigară aruncate de paznicii japonezi, dar numai Jim era destul de iute ca să le culeagă. Jim Îl lua În rîs din cauza asta, dar Îl ajuta pe domnul Maxted din nostalgie pentru visul lui din copilărie de a ajunge să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
viitoare marți, vă așteptăm cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu mă duce, am strâns chiștoace de pe jos, am măturat cu o perie tocită și câinele mă enerva groaznic, credea că mă joc cu el, poc! i-au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la distanță și se joacă cu mine fără mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lansare, câte-o sută de oameni. Zach s-a ridicat și și-a trecut degetele prin păr. Salmon-ul e considerat ca ultima zonă sălbatică, dar odată ce treci de Black Canyon, zona devine o suburbie. Dacă nu-ți așezi cortul peste chiștoace de țigări și sticle, trece pe lângă tine o barcă de viteză, care coboară pe același curs pe care tu ai navigat cu ochii-n patru. Sau vezi câte-un cretin care escaladează pereții canionului nu de dragul priveliștilor și nici ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele țigărilor răsucite de mână sunt curbate fiecare altfel, dar întotdeauna vizibil; scrumiera îmi comunică zilnic dacă criza mea face progrese.“ Privind lucrurile din perspectiva zilei de azi și de îndată ce împart evoluția anilor de până acum în trei secțiuni - a nefumătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devenit mai târziu autonomă și a alimentat omnivorul roman, astfel încât pentru continuarea acestei relatări nu mai pot fi folosite decât niște rămășițe. În niște fotografii făcute de Hannes, fratele Trudei Esser, Geldmacher și cu mine fumăm împreună cu Franz Witte niște chiștoace semănând cu cele de trabuc. Cât de importanți părem, fiecare în rolul lui! Ah, prietenii mei! Amândoi continuă să-mi lipsească. Amândoi s-au stins de tineri. Amândoi au înnebunit din cauza talentului lor, dar și a lor înșiși; am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum, cum și-o pune cu Pelicanul. D-aia, parcă îmi pare rău că nu mi-am băgat pipa Militarului în cur, că de multe ori, dimineața, când nu avea țigări, Pelicanul îi lua pipa și punea în ea toate chiștoacele rămase de seara, ca să tragă un fum. Valeria n-am iubit-o de fapt niciodată. Cred mai repede că mi-am dorit-o foarte tare în pat, poate doar pentru faptul că n-am avut-o. Mai era ceva. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuțit cum mi-a trecut mie prin capul ăsta prost, pentru că dacă ar fi vrut să mă facă, ar fi putut să o facă în timpul cât eu dormeam, deci a scos un chiștoc de țigară, de fapt un pumn de chiștoace, și pe care, fără să-și mute privirea de pe mine, mi le-a întins mie să-mi aleg cea mai bună țigară de acolo. Mă fixa. A dat scurt din cap ca să mă îndemne, sau ca să nu mă jenez să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai rărit și am reușit să-l zăresc din nou pe omul meu. I-am mulțumit tot dintr-o mișcare a capului și nu am refuzat oferta lui de încă o mahorcă, pentru că, drept să-ți spun, erau cam scurte chiștoacele și mai mult de două fumuri nu scoteai din ele. Văzusem în filme cum eroii reușeau să evadeze din lifturi prin tavanul pe care, dacă știai cum, puteai să-l ridici, după aia, nu știu cum, reușeau să deschidă ușa de la etajul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de bere abia aduse de la bar. Atunci, făcând impact Între ele, adevărurile se umflau, acoperindu-se de o spumă albă care urca până la buze și mustăți, iar de aici picura pe masă și de pe masă pe jos, amestecându-se cu chiștoacele și scrumul de țigară căzut din belșug pe mozaic. Conversația le Înfierbânta chipurile, iar tăcerea le răcorea... Vântul cel bun, sosit de nicăieri, strecurându-se pe sub haine, le insufla mereu și idei din cele mai neașteptate. Deși uza de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l ținea tot timpul la Îndemână, inclusiv atunci când cineva, prefăcându-se că aprinde o țigară, striga: foc. Oliver și Braic se Întâlniseră de câteva ori În timp ce se plimbau prin curte, foșnindu-și pașii printre frunzele căzute pe alee. Braic ocolea chiștoacele de la distanță, temându-se deopotrivă de apă și de foc. Fața lui era pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe computer. Noimann mergea clătinându-se pe stradă. Abstracțiunile cu fund și coapse alungite Îl Împingeau din spate. Noimann Însă nu se grăbea. Clătinându-se pe picioroange, cifrele așteptau alături, semănând acum cu niște păsări cu ciocuri mari, care ciuguleau chiștoace În bălțile umede ce se lățeau pe asfalt. O Întreagă carte de algebră se ținea de capul lui. Tot ce nu Învățase stomatologul Paul la timpul potrivit În școală Îi apărea acum În față, desigur, Într-o formă cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot felul de firimituri...” „Scuzați”, se Înroși picoloul, poate că ar fi fost cazul să fiu mai atent... Acum am Înțeles aluzia...” „N-ai Înțeles nimic”, zise inginerul, „dar n-ar fi rău să Încerci să-l percepi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe jumătate. Curentul rece de pe culoar era atât de puternic, Încât, dacă voiai să Înaintezi Într-o direcție sau alta, trebuia să te ții cu mâinile de bară sau de pereții compartimentului. Duduitul roților trenului acoperea conversațiile. O mulțime de chiștoace și tot felul de hârtii zburau În zigzag, săltate de ritmul roților trenului ce tocmai intra Într-un tunel. Noimann privi În față și În spate: nicăieri nu se vedea urmă de Mathilda. Atunci Încercă să-și aprindă iarăși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și În spate: nicăieri nu se vedea urmă de Mathilda. Atunci Încercă să-și aprindă iarăși o țigară, dar țigara se smulse din degetele lui și dispăru pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a spus el. Părea foarte Îngrijorată. A lăsat mesaj s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Urăsc lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo Mi-am dat seama că ambiția să mă țină, asta e rețeta la pușcărie, dar nu să mă tai. Ambiții mici. Ambiția să fac douăzeci de chiștoace învelite în ziar. Să face curios pe Biblie. Că altfel ce să fac? Că ne luăm în fiecare zi din te miri ce. Pe pușcărie nu faci decât să te urăști... Că ăla are, tu nu ai. Păi, cum suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]