200 matches
-
era afară pe trotuar, dând cioroiului niște instrucțiuni în legătură cu un afiș pe care îl punea în vitrina din fața barului. Cioroiul aruncă o țigară care ar fi aprins părul domnișoarei Lee dacă țintașul nu ar fi fost atât de îndemânatic. Dar chiștocul zbură cam la doi centimetri peste capul domnișoarei Lee. Cioroii ăștia prea începuseră să o facă pe deștepții. George va trebui să treacă printr-un cartier de-al lor, într-una din nopțile următoare, ca să mai arunce în ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
persoană în apartament cu Govorov? Se opri din nou pentru a trage adânc din țigară. și, ceea ce este și mai surprinzător, cum putea fi el atât încuiat în apartament cât și coborând pe scări? Porfiri termină de fumat țigara până la chiștoc. Îl stinse între degetul mare și arătător și i-l înmână lui Tolkachenko cu un 'Poți să iei asta' absent. Tolkachenko se încruntă la chiștoc în timp ce Porfiri își aprindea o a doua țigară. Este un mister dar... Porfiri fuma cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atât încuiat în apartament cât și coborând pe scări? Porfiri termină de fumat țigara până la chiștoc. Îl stinse între degetul mare și arătător și i-l înmână lui Tolkachenko cu un 'Poți să iei asta' absent. Tolkachenko se încruntă la chiștoc în timp ce Porfiri își aprindea o a doua țigară. Este un mister dar... Porfiri fuma cu hotărâre profesională. Mă simt încrezător că îi vom descurca ițele. Dumneata ce spui? Salitov nu răspunse, fiind adâncit în gânduri furioase. ă Logica. Haide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
natural și putea intra foarte ușor în pielea personajului pe care îl juca. Fața lui Salitov se cufundă în confuzie. Se utiă de la Porfiri la cadavru și înapoi la Porfiri. ă Dar de ce? Porfiri ridică din umeri. Avea încă un chiștoc de aruncat. Tolkachenko îi ignoră privirea premeditat. ă Fiecare lucru la timpul său, Ilia Petrovici. Fiecare lucru la rândul său. Capitolul douăzeci Govorov vorbește Porfiri privea afară pe fereastra din biroul prokuror-ului spre Strada Gorokhovaia. Fiindcă simțea nevoia să fumeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
important precum faptul de a sta sprijinit de ușă și de a privi fumul de țigară. Scrumul cădea nestingherit pe podea. Porfiri era învălui de fum, studiindu-l ca pe un mister ce putea fi rezolvat. Când termină țigara, strânse chiștocul, simțindu-i căldura aspră între degetul mare și arătător, în timp ce se îndepărta de ușă. Camera deveni vizibilă, iar el își aminti că se aflau în Ajunul Anului Nou și că mai târziu era așteptat acasă la Nicodim Fomici. PAGE FILENAME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ba mint, căci fumez tutun și beau distilate de cereale). Oricum, de puținele dăți când pe la Începutul anilor ’60 cineva mă provoca să facem vreun joint, cu hârtie din aia lipicioasă și impregnată cu salivă, ultimul fum fiind tras cu chiștocul Înfipt În ac, Îmi venea să râd. Dar ieri mi-o ofereai tu, și am crezut că poate era modul tău de a te oferi, și am fumat cu Încredere. Am dansat strâns lipiți, cum nu se mai face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e că toți trăiește din asta. Unii care au strânse, care scriu acasă să le aducă țigări bune... La un Kent merge două Viceroy, se învârte la suma aia. Cu cât e țigara mai scumpă... Se face penala și din chiștocuri, dacă nu ai, nu ai. Acum e greu la meseviști să te descurci, că e cuștile astea, nu poți și tu să fii la un geam, la o aia. Dar nu ne lăsăm! Un ciorap gros mai rar se vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
decât un comitet electoral. Dacă ieși viu dintr-un comitet, ești pregătit apoi pentru orice josnicie. — Cărui fapt Îi datorez dezonoarea prezenței tale aici? Zero Își atinse nasul precaut - nara Îl ardea de parcă ar fi avut Înfipt În ea un chiștoc aprins. Ezită, conștient că nu se mai prezentase În fața tatălui său de la Crăciun, și de atunci trecuseră mai bine de patru luni. Pe de altă parte, nici măcar nu se comportase prea bine la masa de Ajun, pe care Maja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
peste tot, mai că nu se dădea de ceasul morții și plângea și suspina și nu mai știa unde să-i caute. Se așeză pe prispă să-și tragă oleacă sufletul și, așa cum își ținea capul în palme, vede un chiștoc. Pe loc se ridică și înțelege unde îi sunt iezii și cine a vrut să-i o așa mare nenorocire la casă. Fiindcă femeile din sat, după cum bine v-am spus la început, îi știau de frică și se temeau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
16 pentru a duce corpul la institutul medico-legal. Yves putea face astfel Încît corpul fratelui ei să se afle la debarcader la ora aceea? Putea, firește. Își reținu o Înjurătură prinzîndu-și degetele Într-un sertar. Chiar avea nevoie acum de chiștocul ăla! Dacă nu cumva femeia de serviciu, Coursin, i-l aruncase cînd făcuse curățenie, avea să-i arate el... Dar Îl dibui, ascuns sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă el În telefon. Evident că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sosit, domnule doctor. O conduc În sala de consultații? Tresări, Întoarse capul, Încuviință. TÎnăra sa secretară remarcă țigara pe care o ținea Între degete, apoi se Îndepărtă. Și ea reîncepuse să fumeze după moartea unei prietene, așa că Înțelegea... Yves strivi chiștocul al cărui gust i se păru dintr-odată amar. CÎnd intră În sala de consultații, brusc Își aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal cînd se reîntorsese acasă noaptea. La ora 3 noaptea. Ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gheața nu avu nici un efect. Cu bustul gol, cu un prosop Înfășurat În jurul taliei, Își Întorcea pe dos cu mare atenție toate buzunarele, scotocea toate colțișoarele pe unde-și ținea lucrurile, cu speranța să dea măcar peste un amărît de chiștoc de țigară. Se auzi atunci o bătaie la ușă. Nu avu cînd să răspundă că ușa se și deschise, iar Marie apăru În prag, desculță, purtînd doar un tricou alb. - Mi-e mult prea dor de tine... Se pomeniră deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase În seara aceea la Brest. Și Își spuse că era un biet idiot. Și-l imagină pe skipper jucîndu-și rolul de fante și strivi cu furie al nu situ cîtelea chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond pieptănat cu grijă, cu privirea albastră și hotărîtă. - E cam tîrziu pentru o depoziție, rosti polițistul cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
câteva sfaturi despre modă. Nu că ar avea nevoie. Mă blagoslovi cu un zâmbet de star de matineu. — Ce s-a întâmplat? Hai sus! Habar non2 ai tu cine a venit! —Ba am, zise Hugo tărăgănat. Era și timpul. Stinse chiștocul de țigară și se uită la mine. —Hai, dragă. Prima ta întâlnire cu steaua din distribuția noastră. Aveam multă treabă, dar, ca de obicei, m-am lăsat dusă de curiozitate. Să lipsesc de la întoarcerea fiicei rătăcitoare? *** Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poate părea un accident. — De unde știi... .? Vocea lui Sally se pierdu încetul cu încetul, acesta hotărându-se că nu ține neapărat să audă răspunsul. După ce dădu pe gât cel de-al doilea Bloody Mary, își aprinse o altă țigară de la chiștocul celei de dinainte. I-am văzut urmele de pe gât când eram jos, acolo, cu Marie, zisei eu. Vânătăi. Bineînțeles, nu pot fi sigură, dar... —Brr... Sally tremură, cu capul și umerii scuturându-i-se ca un câine de apă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
N-a fost vina lui Hazel. Hazel nu greșește niciodată. E o chestie care te poate enerva când repeți cu ea și te tot dai cocoș, dar, până la urmă, ajungi să-i fi recunoscător. Își aprinse o altă țigară de la chiștocul celei de dinainte. Știi, Shakespeare ăsta nu prea mi se potrivește, zise el. M-am dus la școala de teatru, frumos, nu m-a ajutat cine știe ce, dar am zis să fac Visul doar pentru că impresarul meu mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și să-i strige: „Vino aici, și încearcă cu asta!“ Ajunsese atât de obsedat, încât simțise chiar dorința să o pună la încercare pe învățătoare; să descopere cum dracu’ era în stare ăla să o excite atât de tare pe chiștocul ăla de femeie. O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a unuia dintre războinicii cu păr prea lung. Făcu pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini cu degete boante, frecându-se repetat una de cealaltă, ca și cum le-ar fi fost frică să nu se piardă, trădând nervozitatea celui care sunase la o ușă oarecare - dar poate că tocmai această
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Căutați pe cineva? Încercă să pozeze în gazdă surprinsă, dar politicoasă, cu toate că i-ar fi trântit ușa în nas individului, în doi timpi și trei mișcări. - Cred că ați greșit adresa, continuă după ce observă că buzele crăpate continuau să strângă chiștocul de țigară. Dar se întâmplă frecvent, nu trebuie să vă faceți probleme. Am ieșit un pic la aer, în felul acesta, această ploaie insistentă ne-a trimis pe toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru de glumă, pentru eventuala
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să vă faceți probleme. Am ieșit un pic la aer, în felul acesta, această ploaie insistentă ne-a trimis pe toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru de glumă, pentru eventuala destindere a atmosferei. Vizitatorul slobozi un oftat, iar chiștocul de țigară zbură pe verandă. Ar trebui să te pun să dai cu mătura, gândi... Apoi mișcă din cap întrebător, privind ostentativ către încheietura mâinii stângi, acolo unde ar fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta niciodată ceas
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
existat prin zonă. Lovi plafonul deasupra portierei din dreapta și se îndreptă către caldarâm afundându-se în Land Rover. Săriră scântei în toate direcțiile, iar casele de pe partea cealaltă a străzii rămaseră fără curent. Degetele Omului cu Tatuaj încercară să păstreze chiștocul de Camel între ele, ca pe o ultimă dorință, însă se destinseră brusc și țigara căzu între picioarele chircite. Tunetul care se făcu auzit în același moment păru un simplu gong care anunța sfârșitul unei alte reprize...” Merse către fereastră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca nicio satisfacție. Înfipse chiștocul în scrumieră și simți o mână pe umăr. - Hai să-ți spun cum se poate muri prostește! Vru să dea cu tifla impertinentului care îi deranja momentele de meditație, însă renunță. - Mai bine îmi spui că va apărea soarele peste
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare. Își mișca repede spatele ca de mâncărime șrse uita drept în ochii lui Bozoncea. Acesta apucă oasele îngălbenite și tocite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te lăsa, Sandule!" și el tăia. Bătaie mare. Veniseră poterele grămadă. Presării erau în razie. Tocmai atunci îl găsise s-o fure. Oacă ținea taxiul și eu i-am păzit fuga. Dracu știe cum am scăpat... Vocea-i tremura. Scuipă chiștocul ars. Mi-a plăcut și mie... Da cui nu-i place? Așa coardă, mai rar. A trăit el ce-a trăit cu ea, a pus Stăpînu ochii pe dânsa. Ce-a făcut, ce-a dres, i-a suflat-o! A
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înnoptau sub maluri. Gheorghe cînta: Mingea mea, Mingea mea, ' S-a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine mai e! spuse Sandu, așezîndu-se. Trase în piept aerul proaspăt și-și scoase chiștocul. Bozoncea își trânti șapca în praf. Avea poftă de glumit. Trecuse o săptămână și nu-i luaseră ibovnica. Asta însemna că Nicu-Piele își ținuse gura. Strigă la Gheorghe: - Treanță! -Ei? - Sîntem, mă, boieri? - Sîntem. - Avem, mă, ce ne trebuie? - Avem
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]