229 matches
-
Laterza di Bari, Croce scrive, ribadendo îl pensiero dell'anno precedente: "îl concetto di potenza e di lotta, che îl Marx aveva dagli Stați trasportato alle classi sociali, sembra oră tornato dalle classi agli Stați, come mostrano nel modo più chiaro teoria e pratica, idea e fatto, quel che și medita e quel che și vede e tocca", p. xiv. 24 B. Croce, Contro îl secolo decimottavo, în Id., L'Italia dal 1914 al 1918, op. cît., pp. 110-111. Lo scritto
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
debbo dirvelo în pubblico, perché proverei vergogna a continuare a dirlo solo tra me e me, o în conversazioni private, come faccio da qualche tempo în qua. Perché non mi persuade? O, meglio, în che cosa non mi persuade? E'chiaro che per gran parte mi persuade assai bene, giacché mi ritrovo me stesso, ossia îl risultato del mio decennio o poco più di viva attività filosofica"16. E Croce ricorda la sua critică al sistema hegeliano, la sua ostilità alla
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
più apertamente îl cosiddetto idealismo attuale come un complesso di equivoche generalità e un non limpido consigliere pratico, quel che ancoră rimane în piedi, perché ancoră fă lavorare coloro che pur lavorano în filosofia e storia e critică, aiutandoli a chiari e distinti concetti, è sempre la "metodologia", che allora egli fondò e che nel corso degli anni è venuto particolareggiando e provando storicamente, con la speranza che altri continui questo lavorio critico, indispensabile per la sana vită degli studi"35
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
părinți bolnavi. Tatăl cu Alzheimer și mama cu Parkinson. Un cuplu cu boli mintale. Minunat! M-am temut, dar nu aveam încotro. Am fost condusă să văd casa și familia. Spre norocul meu, printre picioare se amestecau și două fetițe: Chiara, de cinci ani, și Elena, de doi ani. Și tot pe acolo se învârteau vreo cinci pisici... Păr de pisică peste tot, copii care țipau și doi bătrâni la pat. O confuzie totală. M-am speriat. Am zis pe moment
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
deja nu mai era cea ruptă și veche cu care venisem. Aveam inima cât un purice. Mi s-a prezentat casa, două apartamente unite între ele, două terase enorme, în total șapte camere și trei băi. La un moment dat Chiara mi-a dat mânuța și m-a tras după ea: — Vino, vino după mine! M-a dus în camera lor plină de păpuși și jocuri, mi-a spus să mă așez pe pat, apoi a declarat: — Toți oamenii pe care
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pus în ordine. În bucătărie, zeci de chestiuțe din inox a căror folosință nu o știam, zeci de ceșcuțe diferite, fiecare pentru fiecare gust. Căci cănița de lapte a Elenei de doi ani este cu căprițe, cănița de lapte a Chiarei de șase ani este cu Mickey Mouse, ceștile bătrânilor sunt de sticlă și tot așa... Nimeni nu făcea nimic, în schimb la dezordine se pricepeau toți. Peste toate trona părul de pisică, iar Nino (bolnav de Alzheimer) mă chema din
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ani, grăsuță și cu părul numai cârlionți, nu mer gea la culcare până nu saluta luna. — Ciao, luna! Noapte bună! În serile când era înnorat, se speria și trebuia să i se explice că luna e doar obosită și doarme. Chiara, șase ani, vorbea cu arborii. Este o mică balerină, cu o sensibilitate și o intuiție formi dabile. Preferă să meargă desculță și declară că dansează pentru că ar avea inimă de țigancă. Scrisoarea 149 Eu te-aș ruga să-mi explici
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
indiferent de munca pe care o fac, sunt cu fruntea sus. Sunt apreciată și iubită aici. Și nu mă iau după ce-mi spun adulții, pentru că, din păcate, nu mai am încredere în nimeni. Privesc însă cum se luminează ochii Chiarei când mă vede, cum îmi zâmbește Elena... Acum are patru ani și spune că suntem amiche per la pelle, adică prietene la cataramă. Chiara mai vorbește cu arborii ei, își pune mâinile la tâmple ca și cum s-ar concentra, apoi îmi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
adulții, pentru că, din păcate, nu mai am încredere în nimeni. Privesc însă cum se luminează ochii Chiarei când mă vede, cum îmi zâmbește Elena... Acum are patru ani și spune că suntem amiche per la pelle, adică prietene la cataramă. Chiara mai vorbește cu arborii ei, își pune mâinile la tâmple ca și cum s-ar concentra, apoi îmi spune că voi fi fericită. Eu o întreb: — Auzi, ia vezi, o să am vreodată o casă cu flori și cu un cățel în curte
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
În căruța domnului/ de la apa somnului - / Gheorghe Șincai, tatăl/ și fiul/ răposatul/ și viul...// La râul Vavilonului/ au pe ce tărâm/ doisprezece fiii omului/ plânsem/ și-acolo-l văzum.// Departe de țeară/ la râul ce cure/ plânsem de apa noastră chiară/ și cu trei gure:/ Câte-or fi toamne/ de când am purces/ și ne-am dat pre mâna ta, Doamne,/ cu mult înțăles?” Vine iarba (1968) aduce în prim-plan satul matrice, evitând din nou orice reprezentare pitoresc-idilică. Vitalitatea naturii, lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Când părintele Mondrone îi trimitea lui don Calabria vreo publicație care coincidea cu ideile și preocupările sale, apărea o bucurie de nestăvilit, iar el devenea un propagandist atent. Pentru două opere, în chip deosebit, a devenit promotor și propagator: Parole chiare agli uomini che pensano (Cuvinte clare pentru cei care gândesc) și Sacerdote ascoltami (Preotule, ascultă-mă), o culegere despre cele mai bune scrieri ale sfântului Alfonso M. de Liguori despre preot. Don Calabria ar fi voit ca revista Civiltà Cattolica
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
abandoneze în mâinile Divinei Providențe. Opera nu trebuie să posede nimic. Dacă rămâne ceva, trebuie să fie depus total în mâinile episcopului. Membrilor Operei le rămâne bucuria de a fi muncit gratis pentru Împărăția lui Dumnezeu, începând zilnic de la zero. Chiara Lubich și focularinii. Chiara Lubich, fondatoarea Movimento dei Focolarini (Mișcarea focularinilor), în 1948 a vrut să vină la Verona și să se întâlnească cu don Calabria, pentru a avea o confirmare că ceea ce făcea era după voința lui Dumnezeu. «L-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Providențe. Opera nu trebuie să posede nimic. Dacă rămâne ceva, trebuie să fie depus total în mâinile episcopului. Membrilor Operei le rămâne bucuria de a fi muncit gratis pentru Împărăția lui Dumnezeu, începând zilnic de la zero. Chiara Lubich și focularinii. Chiara Lubich, fondatoarea Movimento dei Focolarini (Mișcarea focularinilor), în 1948 a vrut să vină la Verona și să se întâlnească cu don Calabria, pentru a avea o confirmare că ceea ce făcea era după voința lui Dumnezeu. «L-am întâlnit pe don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Movimento dei Focolarini (Mișcarea focularinilor), în 1948 a vrut să vină la Verona și să se întâlnească cu don Calabria, pentru a avea o confirmare că ceea ce făcea era după voința lui Dumnezeu. «L-am întâlnit pe don Calabria - scrie Chiara Lubich. - Am intrat în cămăruța lui cu o colegă. Am avut îndată impresia că mă aflu în prezența unui suflet al lui Dumnezeu, pentru certitudinile față de Mișcarea focularinilor care se născuse de curând și pentru atmosfera pe care o lasă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
apăsă. Când ajunse la ultima cotitură a scărilor, simți deja mirosul de ceapă, iar asta-l ajută mult să urce mai ușor și ultima rampă. Aruncă o privire la ceasul de la mână Înainte să introducă cheia În ușă. Nouă treizeci. Chiara avea să fie Încă trează, așa că o putea cel puțin să o sărute de noapte bună și s-o Întrebe dacă-și făcuse temele de casă. Dacă era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o putea cel puțin să o sărute de noapte bună și s-o Întrebe dacă-și făcuse temele de casă. Dacă era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa ar fi inutilă. — Ciao, papà, strigă Chiara din camera de zi. El Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa ar fi inutilă. — Ciao, papà, strigă Chiara din camera de zi. El Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră În cameră, aprinse imediat becul veiozei de deasupra ei. — Vrei să orbești? Întrebă el, probabil pentru a șapte suta oară. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se Îndrăgostesc, dar el are o soție nebună Încuiată În pod, așa că nu se poate căsători cu ea, chiar dacă sunt Îndrăgostiți până peste cap. Tocmai am ajuns la partea când are loc un incendiu. Sper să ardă de vie. — Cine, Chiara? Întrebă el. Guvernanta sau soția? — Soția, prostuțule. — De ce? Ca Jane Eyre, zise ea, pocind numele, să se poată căsători cu Mister Rochester, nume pe care-l schimonosi la fel de tare. Fu pe cale să mai pună o Întrebare, dar fetița se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Avea să fie tot acolo și tot al lor și dimineață. — Să pun astea În chiuvetă În locul tău? Întrebă el, referindu-se la veselă, fără să fie convins de Întrebare. Nu. Le pun eu. Tu du-te și spune-i Chiarei să meargă În pat. Cu farfuriile s-ar fi descurcat mai ușor. — S-a stins incendiul? Întrebă el când intră În camera de zi. Fetița nu-l auzi. Era la sute de kilometri și de ani depărtare de el. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Era la sute de kilometri și de ani depărtare de el. Stătea adusă de spate În fotoliu, cu picioarele Întinse În față. Pe brațul fotoliului erau două cotoare de măr, iar pe podea, lângă ea, era un pachet de biscuiți. — Chiara, zise el, apoi mai tare: Chiara. Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și seama că era tatăl ei. Își coborî imediat privirea În pagină, dându-l uitării. — Chiara, e timpul să mergi În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de ani depărtare de el. Stătea adusă de spate În fotoliu, cu picioarele Întinse În față. Pe brațul fotoliului erau două cotoare de măr, iar pe podea, lângă ea, era un pachet de biscuiți. — Chiara, zise el, apoi mai tare: Chiara. Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și seama că era tatăl ei. Își coborî imediat privirea În pagină, dându-l uitării. — Chiara, e timpul să mergi În pat. Ea Întoarse pagina. — M-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea, era un pachet de biscuiți. — Chiara, zise el, apoi mai tare: Chiara. Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și seama că era tatăl ei. Își coborî imediat privirea În pagină, dându-l uitării. — Chiara, e timpul să mergi În pat. Ea Întoarse pagina. — M-ai auzit, Chiara? E timpul să mergi În pat. Încă citind, fetița se ridică din fotoliu Într-o mână. La capătul paginii, făcu o pauză destul de lungă, să ridice privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și seama că era tatăl ei. Își coborî imediat privirea În pagină, dându-l uitării. — Chiara, e timpul să mergi În pat. Ea Întoarse pagina. — M-ai auzit, Chiara? E timpul să mergi În pat. Încă citind, fetița se ridică din fotoliu Într-o mână. La capătul paginii, făcu o pauză destul de lungă, să ridice privirea din carte și să-i dea un sărut, apoi plecă, ținând degetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai atentă. Viața creștină Într-o epocă a Îndoielii, Transcendența spirituală și Iisus: viața ideală. Autorul celei din urmă era reverendul Michael Foster. Tatăl lui? Muzica era, credea el, rock. Recunoscu unele dintre nume, căci Îi auzise pe Raffaele și Chiara pomenindu-le; se Îndoia că ar fi recunoscut muzica. Porni CD player-ul și apăsă tasta „Eject“ de pe panoul de control. Ca un pacient care-i arată doctorului limba, acesta se deschise și scoase tăvița pentru CD. Goală. O Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
știa că se va Întâmpla, bila se strecură la locul ei de drept În numărul 28 și el câștigă mai bine de trei milioane de lire. Salariul aproape pe-o lună, o vacanță pentru ei la vară, un computer pentru Chiara. Privi cum grebla crupierului alunecă spre el, Împingând jetoanele cuvenite pe postav până ce se opriră În fața sa. Le ridică În căușul palmelor, Îi zâmbi Paolei și, pe cea mai puternică voce pe care-o auzise la Casinò de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]