193 matches
-
Unde mereu am poposit... Mi-e dor de ulița nebună Plină ochi de copiii mici Cu fete crude și cuminți Râzând la fiecare colț. Aș vrea să povestim din nou Noi, fetele pline de viață, Pe podulețul de la școală Cu chicote până în seară. Reflexii de lumină, inocență și magie 81 Și vreau s-adorm din nou cu ea, Cu veșnica prietenă a mea Să râdem ceasuri multe, multe De dragul dulcilor povești! Și vreau să fiu din nou acolo La locul veșnic
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
de față: fiți cu grijă și nu vă temeți. Facem un ocol, cu mic cerc, să vadă, bolnava, și partea opusă ei, a oceanului de omăt, și-apoi, ne vom duce direct la București. Una din moașe dă un scurt chicot. O fi de groază? O fi de bucurie? Oare, de ce-o fi, acel chicot? A, da, iată de ce e. Gata,își completează, ea, chicotul, pe care i-l preia, ca la o comandă, cel al noului venit pe lume
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să vadă, bolnava, și partea opusă ei, a oceanului de omăt, și-apoi, ne vom duce direct la București. Una din moașe dă un scurt chicot. O fi de groază? O fi de bucurie? Oare, de ce-o fi, acel chicot? A, da, iată de ce e. Gata,își completează, ea, chicotul, pe care i-l preia, ca la o comandă, cel al noului venit pe lume. Da. Primul chicot, slobozit în cabina elicopterului, al noului născut, pe un asemenea atroce timp
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
omăt, și-apoi, ne vom duce direct la București. Una din moașe dă un scurt chicot. O fi de groază? O fi de bucurie? Oare, de ce-o fi, acel chicot? A, da, iată de ce e. Gata,își completează, ea, chicotul, pe care i-l preia, ca la o comandă, cel al noului venit pe lume. Da. Primul chicot, slobozit în cabina elicopterului, al noului născut, pe un asemenea atroce timp, la o asemenea înălțime, și-ntr-o astfel de împrejurare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de groază? O fi de bucurie? Oare, de ce-o fi, acel chicot? A, da, iată de ce e. Gata,își completează, ea, chicotul, pe care i-l preia, ca la o comandă, cel al noului venit pe lume. Da. Primul chicot, slobozit în cabina elicopterului, al noului născut, pe un asemenea atroce timp, la o asemenea înălțime, și-ntr-o astfel de împrejurare; chicotul Copilului Zăpezii. Era un băiețel, de mai bine de trei kg, perfect sănătos, căruia așa i-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe care i-l preia, ca la o comandă, cel al noului venit pe lume. Da. Primul chicot, slobozit în cabina elicopterului, al noului născut, pe un asemenea atroce timp, la o asemenea înălțime, și-ntr-o astfel de împrejurare; chicotul Copilului Zăpezii. Era un băiețel, de mai bine de trei kg, perfect sănătos, căruia așa i-a și rămas, ulterior și pentru întreaga viață, numele: COPILUL ZĂPEZII! CHELTUIELI - ZERO! Jenică Teleleu aruncă,îngâmfat, deoparte, nota sosită de la guvern, prin care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nopții. Mai darnică se arăta însă cu străinii. La ea trăgeau în fiecare vară mecanicii care dădeau grâul la treier, colindând prin sate. Timp de o săptămână, cât ținea aria, în tinda femeii se auzeau seară de seară bușeli și chicot. Scurtele nopți de vară se țineau tot într-o petrecere. Spre deosebire de oamenii din partea locului, acești „mehalnici” plini de unsoare și cu chipuri înțepate de puncte măslinii îi erau pe plac Ioanei care le făcea de mâncare și le cumpăra rachiu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cumperi un catîr sănătos ar trebui să ne propui ceva mai bun decît o biată pricină chioară. Drept răspuns se stîrnește un hohot de rîs imens, marcat pe ici, pe colo de plesnetul palmelor peste coapse și pe genunchi și chicote ascuțite. — Măi, al dracului...! exclamă cu admirație un ascultător cînd izbutește să-și tragă sufletul. Cred că o să se potolească un timp! Povestea despre „catîrul sănătos și pricina chioară“ a avut Într-adevăr mare succes, căci oamenii sînt mari amatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
îl întrebă el arătîndu-i titlul unui roman de Aldous Huxley. — Da, dar mă enervează. Descrie o lume pe care nu prea ai motive s-o îndrăgești sau în care să crezi. — Nu prea ai motive? spuse domnul Drummond cu un chicot de veselie anarhică. Nu-ți dă nici un motiv, Duncan. Nici unul. Zero. Și are dreptate. întoarse pagina și citi, în timp ce Thaw și Drummond mîncară. — Azi e ziua de leafă! spuse Drummond brusc și tare. Domnul Drummond își ridică privirea. — Am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcu cu mîna. El dădu din cap, se uită distrat în altă parte și, peste trei minute, ajunse lîngă ea ca din întîmplare. Așteptă pînă îl observă, apoi zîmbi. — Salut, Duncan. Ce mai faci? — Bine. Dar tu? — O, foarte bine. Chicotul agreabil nu sugera că prezența lui o amuza, ci faptul că era amuzant că stau și conversează tocmai acolo. Mi-a plăcut plimbarea noastră de vineri. — Și mie, foarte mult. — Aitken e o companie plăcută. — Și tu ai fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piept. O blondă înaltă, cu o haină neagră și un rucsac, stătea ghemuită pe drum, cu mîinile peste față. — Eu sînt aia? șopti Rima. Lanark dădu aprobator din cap, se duse la fată și îngenunche lîngă ea. Rima scoase un chicot isteric: — Ai uitat? Ai făcut asta deja. Dar tristețea celei din fața lui îl făcu să n-o bage în seamă pe cea din spate. El o prinse de umeri și zise insistent: Sînt aici, Rima! E-n regulă. Aici sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la distanță de parcă ar fi fost lințoliul unui lepros. Arată chiar mai impresionant decât mi-am imaginat, spuse Ignatius. — Nu scuturați chestia asta pe sub nasu’ meu, fetelor, le zise cineva celor două femei, stârnind în mulțime un alt val de chicote. Ignatius puse aparatul de filmat în acțiune și îl îndreptă spre stindard și spre muncitori. Vreți, vă rog, să clătinați din nou, toți, bețele și pietrele. Muncitorii se executară, veseli. Myrna avea să se înece cu cafeaua ei espresso când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la manșete, inelele roșii, dinții, ochii, toate străluceau. În centrul unui mic grup de oaspeți eleganți, un cowboy cu un bici de călărie îl lovea ușor pe unul dintre admiratorii săi, care răspundea printr-o cascadă de țipete exagerate și chicote de plăcere. În mijlocul unui alt grup, un tip sportiv, îmbrăcat într-o jachetă din piele neagră, făcea demonstrații de judo, spre enorma desfătare a discipolilor săi hermafrodiți. — O, învață-mă și pe mine mișcarea aceasta, țipă cineva de lângă sportiv, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
impact imediat. Tot ce era critic la adresa Americii era perfect. — Firmele americane cheltuiesc pentru publicitate mai mult decât orice altă țară din lume, spuse Koss. Bineînțeles, este necesar să o facă, dată fiind calitatea produselor americane ... Din întuneric se auziră chicote. — Și inteligența publicului american ... Râsete temperate, înăbușite. — Așa cum remarca recent unul dintre redactorii noștri, majoritatea americanilor nu-și pot găsi nici dosul, cu propriile mâini. Râsete la scenă deschisă. Spectatorii se încălzeau la spusele lui. — Un popor primitiv și lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tunel al suferinței prin care Dumnezeu o silea să se târască, va ieși la capătul celălalt de nerecunoscut, nu va mai fi femeia slabă care fusese odată. Ca pentru a-și pecetlui hotărârea, Rose s-a silit să scoată un chicot Înfundat, Însă acesta i s-a oprit În gât. În schimb, a oftat, un oftat mai degrabă de Îngrijorare decât de surpriză pentru că ajunsese Într-un raion pe care prefera să nu-l viziteze: Dulciuri și Ciocolată. Pe când trecea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
armean. — A, da? a spus el indiferent. Nu se prindea, nu-i așa? se Întreba Rose În sinea ei mușcându-și obrajii. Apoi, ca și când ar fi eliberat un sughiț Îndelung reprimat care Îi stătea În gât, a dat drumul unui chicot de râs. Dar e drăguț... foarte drăguț... el va fi răzbunarea mea! și-a zis ea. — Ascultă, a spus Rose, nu știu dacă-ți place arta mexicană, dar mâine seară e deschiderea unei expoziții de grup. Dacă n-ai alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era lucrul pe care știa să-l facă cel mai bine și mai des - adică, până În ziua În care boala ei s-a agravat. Odinioară, ea și Asya obișnuiau să râdă mult Împreună: Petite-Ma Într-un șuvoi prelung de chicote muzicale, Asya Într-o izbucnire neașteptată de hohote bogate și răsunătoare. Acum, deși profund Îngrijorată de starea de sănătate a bunică-sii, Asya respecta de asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și tot rahatul ăsta... Dacă aș fi lăsată În pace... Dacă ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Motel, la intersecția a două drumuri vechi, unul care merge prin deșert pînă În Arizona, celălalt printre munți, către Colorado. Mexicanul repetă „sii-ren-aaa“ și face cu ochiul. Wakefield găsește locul și adoarme În vaierul vîntului care scutură ferestrele și În chicotele și gemetele fetelor bete și ale camionagiilor care vin și pleacă toată noaptea, trîntind ușile și zgîlțîind paturile. Dimineața, o zăpadă de un alb strălucitor Învăluie dealurile și totul este straniu de liniștit. Wakefield o apucă pe drumul vechi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
diferența dintre mărfuri și noua economie. O „tîrfă a artei“ ecvestră, purtînd pantaloni de călărie și o brasieră cu giuvaeruri trepidează la brațul unui moșotei cu joben și fular de mătase, Montmartre ca. 1910. Wakefield Încearcă să-și Înăbușe un chicot. — Nu te lăsa amăgit, baby. Bătrînul are un imperiu de mașini unelte. ți-ar putea scoate dinții unul cîte unul. Wakefield simte o Împunsătură de neliniște. Ce caută el aici? Misteriosul baron al cherestelei nu și-a făcut Încă apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai născut un copil, foarte diferit de fratele lui. În timp ce primul fusese gras și perfect, dar mort, acesta era plăpând, zbârcit, dar dotat cu niște plămâini de taur. Meryt a râs la auzul acestui sunet, iar camera a izbucnit în chicote, hohote și râsete de ușurare și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi și plângea și râdea cu nepotul în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să-mi iau mai bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al lui Eddie și-mi înăbuș un chicot. Arătați foarte bine, doamnă Geiger, zic. Pe cuvântul meu. Nu știu cum, reușesc împreună cu Eddie să o dezlipim din fața oglinzii, să o facem să iasă pe ușă și să se suie în Porsche-ul lui Eddie. Are dreptate Eddie, o să fie foarte cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și un birou... cred că-și aduce laptopul cu ea. — Da, doamnă Geiger. — Melissa e o fată foarte isteață. Trish aprinde o țigară cu bricheta ei Tiffany. Extrem de motivată. Una din fetele din City. — Am înțeles, spun, înăbușindu-mi un chicot în clipa în care Nathaniel reușește să-mi dea jos espadrila. Cu ce se ocupă ? E avocată, spune Trish, și eu ridic privirea, rămasă fără grai. Avocată ? O avocată vine să stea în casa asta ? Nathaniel mă gâdilă pe talpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apucă rîsul. Abține-te. Abține-te. — Vrei să Încerci și tu, Emma ? spune Kerry. Să mergi ca mine ? — Ăă... nu prea cred, zic. Cred că... În mare, am prins ideea. Fără voia mea, nu pot să-mi țin În frîu chicotul, pe care Îl transform, cu greu, Într-o tuse. — Emma, Kerry nu vrea decît să te ajute ! spune mama. Ar trebui să-i fii recunoscătoare ! Ești foarte bună cu Emma, Kerry. Îi surîde cu toată fața, iar Kerry Îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chiar se Întîmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima o mică tresărire de mîndrie, cînd o aud. Eu și Connor. Cuplul perfect. Modele pentru alții. — Ei, nu e chiar atît de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă. Nu v-am văzut niciodată certîndu-vă. — Sigur că ne certăm ! Îmi scormonesc creierii, străduindu-mă să-mi amintesc cînd m-am certat ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]