1,541 matches
-
dumnealui a șters-o... — Nu țin minte să-l fi văzut vreodată pe omul ăsta, zise Rowe. Individul replică, agitîndu-și pălăria: Voi repeta sub jurămînt tot ce-am spus. Beavis urmărea scena cu gura căscată. — N-avem timp de gîlceavă, chicoti domnul Prentice. O să faceți cunoștință mai tîrziu. Deocamdată, am nevoie de voi amîndoi. — Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu mai pricepea nimic: În locul acuzației de omor, care-l făcuse să bată atîta drum, era pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
demult, fără să-i găsesc însă vreo explicație. - Extraordinar, am afirmat. - Da, într-adevăr... După o pauză în care am fumat trei-patru țigări, l-am descusut mai departe pe moș. - Și ce se fabrică în ea? Chiar sticlă? - Aș, de unde, chicoti Francisco. Nu nu, cu totul altceva. N-o să ghicești niciodată. - Nici nu vreau să încerc... - Bine, nu-ți mai pun răbdarea la încercare. În fabrica aceasta se produce gri. - Gri!? - Da, gri, culoarea. - Adică fabrică vopsele? - Nu. Fabrică o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul, le duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Domnul J.L.B. Matekoni îi auzise vorbind și avea o părere proastă despre trăncăneala lor. — Ești miștocuță! Ai mașină? Aș putea să ți-o reglez. Aș putea s-o fac să meargă mai repede. Cele două tinere dactilografe de la Ministerul Apelor chicotiră și grăbiră pasul. — Ești prea slabă! Nu mănânci destulă carne! O fată ca tine trebuie să mănânce mai multă carne ca să poată avea copii mulți. De unde ți-ai luat pantofii ăștia? Sunt cumva pantofi Mercedes Benz? Pantofi rapizi pentru fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fost cuminți, copii? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte cuminți, răspunse cel mai mare dintre copii. Toată săptămâna am făcut fapte bune. Suntem de-a dreptul obosiți de-atâtea fapte bune. Domnul J.L.B. Matekoni chicoti. — În cazul ăsta, meritați niște dulciuri. Îi înmână un pumn de bomboane băiatului celui mai mare, care le primi politicos, cu ambele mâini întinse, așa cum cerea tradiția botswaneză. — Să nu-i răsfeți pe copiii ăștia, îi strigă Mma Potokwane de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
poate, adăugă Mma Ramotswe, dar ține minte, la fiecare nevastă din Botswana care-și înșală soțul, sunt cinci sute cincizeci de bărbați care-și înșală nevestele. Mma Makutsi fluieră. — Ce cifră impresionantă, se minună ea. Unde-ați citit asta? — Nicăieri, chicoti Mma Ramotswe. Am inventat-o. Dar asta nu înseamnă că n-am dreptate. Mma Makutsi se simți în al nouălea cer când porni să rezolve primul ei caz. Nu avea permis de conducere, așa că fu nevoită să-l roage pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vârstă dădu din cap a încuviințare. — Da, o știm. — Cine e? Tânăra își recuperă bățul și se uită în ochii lui Mma Makutsi. — Aia-i o doamnă foarte importantă! Vine aici, stă în fotoliu și bea ceai. Asta face. Cealaltă chicoti. — Dar e și o doamnă foarte obosită, adăugă ea. Biata de ea, muncește atât de mult încât trebuie să stea întinsă în dormitor mult timp, să-și recapete puterile. Cea tânără izbucni în hohote de râs. — Aaa, daaa, confirmă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-o să le mai folosească. O s-o roage pe Mma Ramotswe să aprobe plata lor către unchiul ei. — Cine-i bărbatul care locuiește în casa asta? întrebă ea. N-are și el o nevastă? Întrebarea le făcu pe amândouă să chicotească. — Ooo, ba are o nevastă, o informă cea mai în vârstă. Locuiește în satul lor natal, lângă Mahalapye. El se duce acolo în week-end-uri. Doamna asta-i nevasta lui de la oraș. — Și nevasta de la țară știe despre nevasta de la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu sunt chiar atât de bătrână. — Ești încă tânără, o complimentă domnul J.L.B. Matekoni. În ziua de azi nu ești considerat bătrân decât pe la șaptezeci de ani sau chiar mai mult. S-au schimbat vremurile. Așa ne place să credem, chicoti Mma Ramotswe, dându-i fotografia înapoi fetiței. Și-acum domnul J.L.B. Matekoni vă duce înapoi sau urmează să luați masa în oraș? — Am fost la cumpărături, lăsă domnul J.L.B. Matekoni să-i scape. Mai avem una-alta de făcut. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi se ascunse chicotind când ea îi zâmbi. Urma trecerea frontierei și coada ce înainta greoi în fața clădirii albe în care funcționarii în uniformă învârteau formulare prost tipărite și ștampilau pașapoarte și permise de trecere, plictisiți și formali în același timp. Odată încheiate formalitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
idee salvatoare amicului meu. Eu o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și tu scrie repede. Acuma, cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
brebenei... ieftin, trei la zece... ieftin, proaspete... - Nu. - Pentru franțuzoaica lu’ matale... - N-am. - Hai, pentru franțuzoaica lu’ matale, uite-aici, abia le-am cules, îs proaspete, abia s-a uscat roua, trei la zece... - N-am. - N-ai zece mii? chicotește mucosul, fără să-i vină să creadă. - Franțuzoaică n-am... - Cumpăr-așa, pentru gagica aia care stă pe gard... ieftin, trei la zece... unde mai găsești... hai, nenea, cumpără... - Du-te și dă-i de zece mii flori... - Să-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis invitație... - Da... Arată ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara, ne salută un cioclu de la Politehnică. Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece? Sună a Schopenhauer și mă și văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu un caniș prin lumea decăzută, pe care-o detest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
orice vietate care-ți taie calea? Alt panou publicitar: Nubby’s e Localul Barbecue Obligatoriu pentru Aripi de Pui Savuroase, Gustoase. Alt panou publicitar: Dairy Bite - Guma de Mestecat cu Aromă de Brânză Adevărată cu Nivel Redus de Grăsimi. Seth chicotește. Seth roșește și-și răsucește părul pe deget. Zice: — Mă faci să par un obsedat sexual. Milă. Lângă el mă simt așa de masculină. — O, iubițel, zice Brandy, nu-ți amintești nici jumătate din alea cu care ai fost. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cât de tare poți până cobor eu să te ajut. Clanța se mișcă. Vălurile mele sunt toate pe măsuța cu cosmetice, departe de mine. Ușa se deschide destul cât să se lovească de piciorul cu toc cui al lui Brandy, chicotind tolănită și pe jumătate plină de Valium, pe jumătate despuiată acolo, printre doctoriile de pe jos. E destul de deschisă ca să-i văd fața lui Parker cu singura-i sprânceană unită, și destul de deschisă ca fața să mă vadă pe mine șezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la o zi la alta, "știți, eu niciodată cînd beau nu..." Ziaristul a chicotit ,,eu dimpotrivă, numai cînd beau, asta-i bună, eu dimpotrivă" și a plecat lăsîndu-se acoperit de sînul abundent al femeii. Era mai înaltă ea ori mai scund el. În astfel de situații e mai bine să nu-ți exprimi opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
săptămînă. Radul Popianu credea că pricepe mai mult decît ceilalți tîrgoveți ce vor și încotro se îndreaptă cei doi noi veniți în așezare, dar mai toate din cîte făcuseră îl amuzau și nimic altceva. Dacă ar fi putut, ar fi chicotit, dar la vîrsta lui așa ceva... Mai toată lumea era prinsă, cei mai bătrîni mai bombăneau, dar tineretul, tineretul se înșurubase cu totul. Cînd făcea rondul, ca de obicei, pe ulițe și prin grădini trebuia să fie foarte atent să nu dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș‑iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu‑n alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dar la școală ați auzit zvonurile. Despre cum un bun reflexolog poate fi momit de partea întunecată. Pentru a stimula doar anumiți centri ai plăcerii de pe talpă. Pentru a provoca ceva despre care se vorbește doar în șoaptă. Pe care, chicotind, oamenii o numesc „o treabă la labă”. Liftul se deschide înspre un coridor lung care duce la un singur rând de uși duble. Pereții sunt din piatră albă, lustruită. Podeaua e de piatră. Ușile duble sunt din sticlă mată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fumătorii de iarbă și poeții și casnicele și noi am stat cu ceștile de carton în mâini ascultând-o pe doamna Clark. Sânii ei care ți se vârau în ochi și botișorul ei siliconat i-au făcut pe unii să chicotească. Cineva a întrebat dacă există un număr de telefon la care cei de afară să-i poată contacta pe cei dinăuntru, și doamna Clark a spus da. A spus: — Numărul e 1-800-ȚEAPĂ. În momentul acela mai mulți s-au cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu antrenorul personal, se lasă pe genunchii lui ascuțiți și osoși. Firește, într-o zi, una dintre femeile astea se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o scoată din țâțâni, Luana rămase în pat să lenevească. Era singură, mama lucra în schimbul de dimineață. După-amiază aveau să meargă să-i cumpere obiectul mult dorit. Se rostogoli pe-o parte și pe alta, ca o pisicuță la soare, chicotind la gândul că verii ei nu vor putea începe ziua fără ea. Se vor privi unul pe altul, la nesfârșit, dacă ea nu le va da ideea jocului din acea dimineață. Nici micul dejun pe care, obligatoriu, îl mâncau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jupon din voal roz, și-a legat mândră fundele rozii iar buclele "de aur" și le-a pieptănat cu mare grijă. Se privi în oglindă cu ochi luminoși. Parcă sunt unul din sfințișorii pictați pe pereții din biserică, își spuse chicotind și se grăbi să iasă afară. Dan era așa de țeapăn în costumul cu vestă și cravată, încât numai ochii din cap reușeau să i se mai miște. Vanda o gătise pe Ema într-o rochie dreaptă și lungă, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și retragerea partenerii sale, bărbatul mărunțel cu chelie o invită pe Sanda la dans. Chipul femeii se lumină și cuplul valsă cu o ușurime de fluture. Luana chicoti de bucurie în ascunzătoarea ei. Fericirea mamei o făcea fericită. Când valsul se termină începu un tangou, ritmul preferat al Sandei. Bărbatul ar fi continuat bucuros jocul de pași dacă nu s-ar fi simțit smuls, cu brutalitate, din brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care dăduse dovadă. Urmă Rosti Seneg. Se așeză și el turcește așteptând, fără tragere de inimă, mâinile care să-i acopere ochii. Băieții se mișcară în spatele lui apoi unul din ei o ghionti pe Luana să-i ia locul. Fetele chicotiră. Rosti, serios din cale-afară, se foi în locul lui. Dacă-mi faceți ceva vă bat pe toți. Colegul Seneg purta, cu mândrie, o mustăcioară delicată, abia mijită, care pe Luana o impresionase încă din prima zi de școală. Când fata, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]