227 matches
-
nu-i poate refuza nimic, ea este cea care-i face planul cuceririlor de moment, amante sau provincii. În tot imperiul, n-are alt rival În afară de Nizam, iar În acel an de grație 1092 este pe cale să-l doboare. Satisfăcută, Chinezoaica? Nici pomeneală? De Îndată ce rămâne singură sau Împreună cu Djahane, confidenta ei, plânge - lacrimi de mamă, lacrimi de sultană - blestemă soarta nedreaptă, și nimeni nu se gândește s-o Învinuiască. Cel mai mare dintre fiii ei fusese ales de Malik Șah drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui, dar epoca e pompoasă, ceremonioasă: „Rege al regilor, Stâlp al Statului, Protector al Cârmuitorului Dreptcredincioșilor...” Blestem și deochi, noul moștenitor n-a Întârziat, la rându-i, să moară. Tot atât de brusc ca și fratele său. Din cauza unei febre la fel de suspecte. Chinezoaica avea un ultim fiu, i-a cerut sultanului să-l desemneze pe acesta drept succesor. Problema era mai greu de rezolvat, de această dată, copilul avea un doar an și jumătate, iar Malik Șah era tatăl a trei alți băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gust pot avea smochinele atunci când te știi de trei ori osândit, de Dumnezeu, de sultan și de Asasini? În cele din urmă, iftar-ul se termină, e deja noapte. Malik Șah se ridică dintr-o mișcare, e grăbit să ajungă la Chinezoaica sa ca să-i povestească despre strâmbăturile vizirului. Nizam, În rândul lui, se reazemă În coate, apoi se saltă anevoie pentru a se ridica În picioare. Corturile haremului său nu se află departe, bătrâna verișoară Îi va fi pregătit un decoct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dus sultanul, inconștient, dar Încă viu. Se grăbește să Îndepărteze toți curioșii, n-o păstrează alături decât pe Djahane, două-trei apropiate, și un medic al curții care ține mâna lui Malik Șah. — Stăpânul Își va mai veni În simțiri?, Întreabă Chinezoaica. — Pulsul slăbește, Dumnezeu a suflat În lumânare, ea pâlpâie Înainte de a se stinge, n-avem altceva de făcut decât să ne rugăm. Dacă aceasta e voința Preaînaltului, ascultați bine ce am să vă spun. Nu este tonul unei viitoare văduve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a-l sâcâi pe Cârmuitorul Dreptcredincioșilor În propria-i capitală, iar numele acestuia avea să fie proslăvit În predicile din toate moscheile imperiului. Atunci când curtea sultanului a luat drumul spre Isfahan, Malik Șah e mort de câteva zile, dar Chinezoaica tot le mai ascunde oștenilor vestea. Cadavrul e lungit Într-un car mare, tras de șase cai și acoperit cu un coviltir. Dar mașinația nu poate dura la nesfârșit, un trup neînsuflețit care n-a fost Îmbălsămat nu poate rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trupului său.” Dispariția sultanului a sfârșit prin a deveni cunoscută, dar Terken se justifică lesne: cea dintâi grijă a ei a fost aceea de a-i ascunde vestea dușmanului, atâta vreme cât armata și curtea se aflau departe de capitală. În realitate, Chinezoaica a câștigat timpul care-i era necesar pentru a-și instala fiul pe tron și a lua ea Însăși frâiele puterii. Cronicile din epocă nu se Înșeală asupra acestui aspect. Vorbind de trupele imperiale, ele spun, de acum Înainte, „armatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de trupele imperiale, ele spun, de acum Înainte, „armatele lui Terken Hatun”. Vorbind despre Isfahan, ele precizează că aceasta este capitala lui Hatun. În privința numelui sultanului-copil, el avea să fie aproape uitat, nu va fi amintit decât ca „fiu al Chinezoaicei”. Împotriva sultanei se ridică, totuși, ofițerii din Nizamiya. Pe lista lor de condamnați, Terken Hatun se află pe cea de-a doua poziție, imediat după Malik Șah. Fiului celui mai mare al acestuia din urmă, Barkyaruk, În vârstă de unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
transportați nu se-ntorc niciodată. Alții gălbejiți scriu scrisori, zic totu’ e bine. Minunat. — Felu’ Ăsta de gălbejiți nu Înțeleg scrie. GĂlbejiți care pot scrie, toți bogați. Nimic mîncat. Trăit cu orez. O sută de mii gălbejiți aici. Doar trei chinezoaice. — Cum așa? Nu lasă guvern. — A dracu’ situație, Îi zic. Faci afacere el? — Poate. — Afacere bună. Mai bună ca politică. Grăma’ de bani. Multe afaceri. — Ia o sticlă de bere. — Tu nu mai Îngrijorezi? — Sigur că nu, Îi zic. Grăma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mi-ați făcut-o, a zâmbit el, dar m-am simțit bine”. — Printre atâția negri, numai tu străluceai. — Aveam colegi, colege din statele socialiste printre care vietnamezi, chinezi și de-ai noștri din România. Nu te-ai îndrăgostit de vreo chinezoaică? — Când iubita mea era în țară? — Și dacă iubita ta este căsătorită? — Nu cred. Dragostea cu care m-a primit nu mă înșală. — Cezar, acum pe bune, vreau să-ți spun ce am dorit și mai înainte, că eram gata
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Mă refeream la băutură. N-avem. Suntem antialcolici! Poate c-aveți dumneavoastră, fără să știți, oarece tărie prin sac. Că văd c-ați adus și sacul ăsta care seamănă izbitor de roșu cu sacul în care au găsit-o pe chinezoaica aia din o mie de bucăți. Cunoașteți? Cunoaștem și chiar am aici ceva... Urmează o chestie atât de suspăncită că e cazu’ să dați afară din camera de lectură copiii, pisica birmaneză și gunoiul. Individul numit cu un singur nume
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ca o panoramă albă-strălucitoare. I-am privit cu nesaț. Marco, lângă mine, mi-a spus numele fiecărui vârf mai proeminent și-a fiecărei ape care șerpuia-n zare. L-am lăsat să converseze cu o româncă însoțită de prietena ei chinezoaică, foarte dornice să ne pozeze aflând că suntem scrii tori, și am înconjurat terasa ca să ajung la pano rama orașului. Și-acolo m-am trezit, singur pe toată latura din spre oraș a terasei, în fața ființei din muzeu! Era lipită
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mele. Tot felul de lucruri ar putea fi posibile atunci când ceea ce azi se prezintă drept știință bizară fixează ștacheta mai sus pentru următoarea invenție care se va realiza în viitorul extrem. CAPITOLUL 10 Un război invizibil: viitorul individului Prietena meu chinezoaică În urmă cu câțiva ani, susțineam o prezentare la New York City, la Rainbow Room, elegantul, legendarul restaurant de la etajul șaizeci și cinci al Rockefeller Center. Discursul meu era sponsorizat de TNS-Global, un lider pe piața de cercetare și știința afacerilor. Audiența era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Întoarcem la New York. Aș vrea să-mi spui dacă ți se pare ca e Îndrăgostit de mine. — S-a făcut, o să fiu ochi și urechi. — Fetelor, mergem acum la un curator celebru, zise Charlie de Îndată ce urcară În mașină. Soția lui, chinezoaică, e o foarte bună pictoriță. Ne ducem la studioul ei. Va fi o mică petrecere acolo În seara asta. — Minunat! se entuziasmă Desert Rose. Ți-e foame? Ți-am luat o felie de pizza. — Chiar Îmi e foame. Mulțumesc! Văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
copii fericiți ce săreau Încoace și-ncolo, Într-o libertate absolută. Era deja târziu când ajunseră. Față de New York, unde artiștii stau Înghesuiți În apartamente minuscule, atelierul acela spațios era un adevărat șoc cultural. Pictorița se numea Huan Lee Pong, o chinezoaică În jur de șaizeci de ani, căsătorită cu un curator WASP1 grăsuț, cu părul cărunt. Păreau un cuplu birasial neconvențional, dar nu și la o privire mai atentă. Când Kitty intră În bucătărie și ceru un pahar cu apă, soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
decese. Câte au fost? Două? Slab, slab! Zece? Minunat! Mă Împrietenesc cu oameni precum avocații, antreprenorii de pompe funebre, medicii legiști și gardienii din New York. — Cum ai Întâlnit-o, atunci, pe Desert Rose? — Ne-am cunoscut la Închisoare. — O, sigur! Chinezoaica râse din toată inima. Pare foarte palpitantă meseria asta! spuse ea cu amabilitate. — Da, partea cea mai frumoasă e că ajung să vorbesc despre ea la astfel de petreceri! — Nu prea Îți place... — Mi-am dat demisia. Săptămâna trecută. — Hmmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Se și culcă cu ea? Întrebă Kitty. — Nu, nu o poate suferi. — Ce ciudat! — Îl copleșește, e o femeie destul de ușoară, zise Desert Rose, luându-i din nou apărarea lui Charlie. Nici eu nu pot s-o sufăr. E o chinezoaică foarte tânără, nu stă legal În State, lucrează aproape gratis, probabil de asta o și păstrează. Era o bârfă interesantă, dar Kitty nu se putea gândi la altceva În afară de chei. — Oare de ce-a evitat toată seara Întrebările despre chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
erau vedete rock. Charlie le studie și zâmbi. — Vai de mine, Desert Rose, arăți uluitor În seara asta! Apoi se Întoarse spre Kitty. Și tu arăți foarte bine! Apoi, văzând-o venind pe Tracy Lee, asistenta lui de la galerie, o chinezoaică tânără, destul de urâțică, Îmbrăcată În stil gotic, Într-o rochie Barbarella de catifea neagră, fără mâneci, Împodobită cu plasă și cu tone de cruci, brățări și lănțișoare, se Îndreptă spre ea și-i spuse același lucru. — Arăți uluitor În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apucatul. Toată istoria omenirii. Istoria ta. Așa. Îi apropie tălpile și le leagănă, apucîndu-i strîns degetele. Cu ochii Închiși, Wakefield se gîndește că ar trebui să se ridice, dar nu poate. — M-ai prins de... picioare. — Îndreaptă-te. GÎndește-te la chinezoaice. Pentru că aveau picioarele bandajate, trebuiau să gîndească pe spate. Au scris poeme. ținîndu-i picioarele În palme, Reverendul Telluride recită: — „Iubitul meu nu va veni la mine În seara asta, eu nu pot merge la el. VÎntule, poartă-ne tu iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ții niciodată de cuvânt. Ultima dată când o crezuse pierduse meciul. Fusese În sâmbăta Paștelui. Proful de italiană organizase o excursie culturală, facultativă, la ruinele de la Ostia antică. Din clasa a treia B trebuiau să fie cinci - printre care și chinezoaicele și marocana, pe care proful Încerca În toate felurile să le implice În activitățile școlare, căci avea un fix cu integrarea elevilor străini, care nici n-aveau de gând să se integreze și nu vorbeau cu nimeni. De fapt, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și asta era adultă, dar diferența o dădea rasa. O rasă cu piele prea lucioasă, prea netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut niciodată prin cap gândul că ar fi diferite. Țara lui era plină de rasiști. El însuși era în ceea ce privește relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau, mai curând, ca și când toate ciclurile pe care le avusese în viața ei i-ar fi venit simultan. Ascultă, a gâfâit ea către moașă cu ochii în lacrimi. Fă-mi o nenorocită de rahianestezie, da? Acum. În clipa asta. Moașa chinezoaică, frumușică și placidă, verifica hârtia pe care se înregistra ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda. Trebuie să dilați patru centimetri. Până acum n-ai decât trei. —TREI? a zbierat Amanda. Dar mă lupt de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mea. De pe culoar răzbat hohote de râs. iar fumează Hind și Nadine. ies Adina Dabija 148 din cameră și mă plimb pe coridor fărĂ țintă. În dreptul afri- cancei din Coasta de Fildeș miroase a vanilie și a bețișoare parfumate. De la chinezoaica de alături răzbate un abur de ceai cu aromă de iasomie. În dreptul camerei lui Sophie, franțuzoaica, miroase a coji de portocale și a șampon Garnier. Fiecare cămĂ- ruță este o pată de culoare care Își Înșurubează propriul tunel de mister
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf Într-o zi ploioasă de noiembrie, Șaman 179 așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure Încă o dată balsam pe sufletele păcĂtoase. Eu stăteam Întotdeauna Între Dana și chinezoaica Xiao Yu, care pierduse la divorț custodia fiului său de cinci ani În favoarea tatălui, iar băiețelul rămĂsese acasă, În Shanghai, și acum ea se topea de dorul lui. Știam că Père Joseph venea zilnic la universitate, unde avea amenajat un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe sub ușa de la camera mea. De pe culoar răzbat hohote de râs. Iar fumează Hind și Nadine. Ies din cameră și mă plimb pe coridor fără țintă. În dreptul africancei din Coasta de Fildeș miroase a vanilie și a bețișoare parfumate. De la chinezoaica de alături răzbate un abur de ceai cu aromă de iasomie. În dreptul camerei lui Sophie, franțuzoaica, miroase a coji de portocale și a șampon Garnier. Fiecare cămăruță este o pată de culoare care își înșurubează propriul tunel de mister în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
capele amenajate în cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf într-o zi ploioasă de noiembrie, așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure încă o dată balsam pe sufletele păcătoase. Eu stăteam întotdeauna între Dana și chinezoaica Xiao Yu, care pierduse la divorț custodia fiului său de cinci ani în favoarea tatălui, iar băiețelul rămăsese acasă, în Shanghai, și acum ea se topea de dorul lui. Știam că Père Joseph venea zilnic la universitate, unde avea amenajat un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]