897 matches
-
în pământ de rușine?" (Vântul și pălăria). Fapt ce determină o deplasare a imageriei spre recele absurd, unul care nu e cu toate acestea absorbant, ci tratat în linii prudente, tincturat de scepticism. Astfel că rațiunea reușește a ține în chingi revărsarea informului, mărginit prin-tr-o liniatură explicativă: "Toate obiectele picură o ceară înăuntrul lor / ca și cum un suflet ascuns / se îndrăgostește fără să mărturisească // Dintre lipitori și lichele saltimbanci oratori / dintre vietățile stelare / dintre cei proaspeți și ofiliți de orgolii / care imploră
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
și vor fi deviat cursul canalelor spre muzeele-cimitire. În replică constructivă, acești "viitoriști" clamau necesitatea de a fi absolut original, de a respinge orice imitație, de a distruge vechea sintaxă împreună cu eul care o închega, de a elibera cuvintele din chingile gândirii logice anchilozate... Se puteau regăsi aici, în expresie hiperbolică, multe dintre căutările modernismului anterior, de la simbolism la expresionism ori cubism, pe fondul unei necesități tot mai adânc resimițite de a da un nou impuls vital creației, într-o epocă
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
șaptelea e serios. Nu mai este vorba de lăieții, de acei văicăreți aliați de ocazie... Putem zice, o baladă în lege, nu epopee eroi-comică, - balada lui Argineanu. Epica ei merită a fi desfășurată, - și o vom face strângând-o în chingi, urmărind cavalcada vorbelor: Viteazul se repede în turci, sare, surpă, calcă, aleargă, străpunge, taie, rupe, zbiară, înjură, sfarmă, iar sfârtecă, scapă de ei, gonește, îi lasă în urmă de izbeliște, calul nu-și mai întețește, se oprește, privește... ...De pulbere
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
salon sunt imobile, intervine brancardierul. Și, la un transport, apar amintirile, a căror forță este direct proporțională cu greutatea pacientului. La dl Pleșu au putere mare: "Omul se pune pe treabă. Scoate dintr-o geantă un brâu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care și le pun hamalii de mobile și piane, ca să ridice greutatea mai ușor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mișcări experte și, până să perorez compătimitor, mă ia în brațe ca pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
acesta, despărțirea obștei scriitoricești de trecutul comunist. Uniunea Scriitorilor fusese înființată de regimul comunist, în 1949, cu scopul de a-i înregimenta ideologic pe oamenii scrisului. Ceea ce a și izbutit în epoca dogmatismului și mai târziu, cu unele slăbiri ale chingii în perioadele scurte de dezgheț. Societatea Scriitorilor, în schimb a funcționat, în cele câteva decenii de existență, fără constrângeri ideologice. Mă întreb însă de ce abia acum a apărut ideea de a schimba numele Uniunii Scriitorilor, cu o întârziere, la urma
USR sau SSR? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7259_a_8584]
-
mă gândesc, Patrice. O libelulă-nfometată-mi dă roate. E seară și-ascult broaștele și singuraticul cuc, și pe tine te-ascult, pe jos e-o grămadă de sîmburi. Soarele-alunecă-n spatele lacului, dezlipit, ca-ntotdeauna, de pământ, spre-a elibera noaptea din chingi. Pe urmele lui, lumina protestează un pic, dar își strânge lucrurile, liliecii bat din aripi, neliniștiți. Haideți, lilieci, să ne urnim din loc, șopârlele și-au găsit deja pietrele sub care să se culce, vă invit să-l însoțiți pe-
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
sub un calapod doctrinar de care autorul nu a putut scăpa. Sunt pagini terne, trase la echer și măsurate cu șublerul ideologiei oficiale. O senzație de deșertăciune te încearcă văzînd cum un spirit atît de șlefuit a fost schilodit de chinga limbajului de propagandă. „Transformarea socialistă a societății românești are repercusiuni și în viața culturală, care prezintă caractere și aspecte noi, reflectînd schimbările social-economice și politice, precum și noua concepție despre stat, națiune, om și muncă." (p. 448) Cred că e nevoie
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
politic, la angajamentul artistic. Un cerc al perfectei înțelegeri între sistemul literar și cel politic. Obiectele negocierii de succes: devotamentul politic al scriitorilor, păstrarea etichetei marxist-leniniste și sprijinul pentru Dej, pe de o parte și, de cealaltă parte: renunțarea la chingile realismului socialist, cosmopolitism, măiestrie artistică recunoscută ca valoare și... Mihai Beniuc. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4887_a_6212]
-
asupra cărților, femeilor, naturii, prietenilor și, nu în ultimul rând, vieții literare de calitate. Pe de altă parte, poetul se simte prins, încă din anul 1982, în care începe odiseea editorială a volumului sau de debut Furtunile memoriei (1984), în chingile unui destin nedrept, deocamdată confuz, tot mai clar și mai necruțător, însă, pe masura ce trec anii. La început, el crede ca iubirea poate să biruie, fie că este vorba de iubirea abstractă față de Bibliotecă - zeul tutelar al existenței sale lumești și
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
să aștepte, cu oarece speranță, semeție, îndepărtarea orei reci - "Să nu răspunzi că ești bolnav de vreme./ Cîntă. O să asculte, o să te cheme - / Ora e umedă și rece - / Și o să plece." (Ora rece), nu la fel de ușor se desprind de datorii, chingi gravitaționale, dacă amintirile sînt pentru suflet ce e atracția pămîntului pentru trup: "Cîte puțin sînt dator/ Fără să-mi fi dat nimic, tuturor - / Și lemnului uscat, și bălții stătute,/ Și florilor, și pietrelor, și vitelor bătute,/ Și oamenilor din răstignire
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
parte a existenței Ivan a trăit-o exemplar, susține Alioșa. Urmează cea de-a doua, în albia căreia ar fi binevenit să-și găsească menirea de a-i readuce la viață pe ipochimenii lipsiți de dimensiunea viului, mortificați, prinși în chingile mortifiante ale inerției, căci e limpede că programul propus de fratele cel mic implică timp, vocație de educator, iar, în anumite cazuri, în cele de vârf, geniu. Altminteri, cum să izbutești ceea ce și-au propus marile spirite fondatoare ale omenirii
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Apostol Bologa e un nou Hyperion, născut în târgușorul Parva de pe valea Someșului și programat să răstoarne, la momentul oportun, ordinea stabilită a lumii. În clipa când „zidurile începutului și sfârșitului” devin de nesuportat, dezertarea - din armată, dar și din chingile respectabilității provinciale - apare ca singurul mod posibil de a depăși cercul strâmt al regulilor fixate de canonul dublei monarhii. După moartea prematură a tatălui, Apostol pleacă la studii „buimăcit, cu sufletul zdrențuit de îndoieli și sigur că și-a pierdut
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
într-o transpoziție regală, pus să-și lepede „hlamida neagră”. Găsim aici acea deschidere lejeră a creației către lume, comparabilă cu mîncarea preparată de unii bucătari din localurile moderne chiar în fața consumatorilor. Notele poeziei în cauză: o dezinvoltură strînsă în chingi stilistic-temperamentale, un elan mai mereu jugulat de melancolie, o sinceritate sentimentală, nemilos biciuită de cea expresivă. Puțin cunoscut din pricina izolării d-sale bistrițene, Victor Știr e neîndoios unul dintre cei mai înzestrați poeți ai generației ‘80. Victor Știr, Adulter cu
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
din timpul când istoria se retocmește pe versuri. Saltul de valoare între, de pildă, Trecutul. La mănăstirea Dealu și Umbra lui Mircea. La Cozia e incontestabil, deși ele aparțin aceleiași perioade. Să fi funcționat spusa călugărului ca o izbăvire de chingile istoriei, ale realității, până la urmă? Să-și fi căpătat poezia cadența prelungă, ca fața unui sfânt, din această conștiință că lucrurile, simbolurile, locurile nu sunt așa cum le vedem (căzute, ca la Dealu), ci așa cum vrem să ne apară? Tot ce
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
de copii. La școală, fiecare ține de familia lui, nu de comunitatea spontană a clasei. Nu-i vedem jucându-se împreună, sau vorbind, arătându-se independenț i. Copiii lui nenea Iancu sunt niște juni de epocă victoriană, crispați, ținuți în chingi la poza de grup cu maturi. Și nu cred că arată așa doar din neîndemânarea lui Caragiale în ale psihologiei vârstelor mici. Cred, mai curând, că în societatea de tranziție, între o lume rurală în care îndatoririle părintești aveau ceva
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
sovietice. Inclusiv prima parte a dipticului său romanesc, „Pentru o cauză dreaptă”, pare o operă realist-socialistă întârziată, ceea ce nu împiedică cenzura să opereze numeroase intervenții în text. Abia cu partea a doua, Viață și destin, Grossman își eliberează talentul din chingile metodei comuniste de creație, oferind unul din romanele excepționale ale secolului XX, mărturie impresionantă a teribilei epoci trăite de autor. Comparația cu Război și pace sau referința la umanismul cehovian nu sunt doar opinii ale criticilor francezi, precum Bertrand Dermoncourt
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
antipatici. Fără îndoială, lumea e împinsă înainte de visători, de indivizii cu imaginație înaripată. Dar mă consolez constatând că și scepticii au un rol. Ei nu sunt nici Diogene, nici butoiul filozofic în care-și exersa cinicul grec harul. Dar măcar chingile care împiedică destrămarea butoiului tot ar putea să fie! Rezultă din cele de mai sus că răspunsul meu la întrebarea din titlu e negativ: nu, nu sunt mulțumit de mine. Și nu pentru că nu „performez” la înălțimea unor proiecte ori
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
Popescu, cea care, de altfel, a și scris Prefața. Destule lucruri ar fi de subliniat în această remarcabilă prefață. Unul, totuși, mi se pare de neocolit. Anume felul în care Simona Popescu își continuă pledoaria pentru eliberarea lui Naum din chingile unei etichete durabile. Aceea a suprarealismului, înțeles școlărește. Demersul e mai vechi (, din 2000, și Clava, din 2004, reprezentând două din etapele lui). Doar că acum argumentele devin și mai acute. Nu totul e vis și nu totul e dicteu
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
la lucrurile petrecute dincolo de platourile de filmare. E vorba, îndeosebi, de „echipajul de lebede” al lui Truman Capote, de femeile sofisticate, pline de îndrăzneală și de bani, al căror comportament și imaginație au pus bazele viitoarei „eliberări a femeii” din chingile conservatorismului opresiv al timpului. În schimb, istoria palpitantă a cântecului „Moon River”, premiat cu Oscarul, constituie în sine un capitol plin de farmec. Dincolo de toate acestea, cartea lui Sam Wasson este un ghid încântător al lumii fastuoase a literaturii și
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
cu adevărat un intelectual și, în al doilea rînd, de a cerne studioșii cu merit de impostorii cu virtuozitate înșelătoare. Odată încheiat stagiul de antrenament, urmează etapa a doua, a eliberării. Tînărul trebuie să-și ia zborul lăsînd în urmă chingile filologice în care a stat legat pînă atunci. Eliberarea nu se face în virtutea unei gratuite pofte de răzvrătire, cînd orgoliul îl îndeamnă să plece de lîngă maestru spre a-i nega ideile, ci din imboldul instinctiv că, fără eliberare, nu
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
religie, riscă a cădea întrun hybris producător de monștri precum teroarea Revoluției franceze ori cea a bolșevismului, cu incomparabila-i hecatombă de victime. Singularizarea rațiunii e suspectă. Michel Foucault, între alții, a arătat că ambiția rațiunii de a prinde în chingi toate înfățișările vieții, de a le restructura conform unor proiecte nesăbuite, poate duce la consecințe funeste. Actuala societate de consum, căzută pradă unui materialism devorator, areligios și amoral, are în fond același țel cu „măreața orînduire” preconizată de doctrina marxist-leninistă
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
nu putea să joace decît o singură carte: să se molipsească de etosul lor, împrumutîndu-le entuziasmul și scriind patetic, dintr-un elan de simpatie inițială, a cărei intensitate se transmite cititorului prin contaminare. În schimb, dacă ar fi intrat în chingile jargonului academic, ar fi omorît tema, preschimbînd-o într-o înșiruire funestă de prețiozități erudite. Așa însă, Ricardei Huch i-a reușit o carte mare, pe care o citești cu conștiința că asiști la o procesiune de intrigi, drame și portrete
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
notație, cum fac copiii care învață o limbă străină, de la simplu la complex. Al doilea nivel e cumva involuntar, fiindcă nu știi niciodată dacă absurdul conotat livresc e din voința autorului, sau se naște spontan, din toată dezorganizarea strânsă în chingi a lumii în care trăiește. Așa cum nu poți să știi ce salt se întâmplă, ce ruptură de nivel, când începi, în fine, să vorbești o limbă străină. Ceea ce poți să știi, cel puțin după ultimele precepte de didactică, este că
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul Tău sfânt să mă atingă / triunghiul păcătos și să îi stingă / corcita ardere: șerpar și chingă” (Înger bizantin). Autoarea definindu-se, în ceea ce lirica ei are cu adevărat autentic, ca o poetă a distanțelor spațiale, dar mai ales temporale, cu o remarcabilă știință a cantilenelor melancolice și, de aici, ca o poetă a nostalgiei. Exilul (din
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
împotriva limbajului mediată printro răzvrătire împotriva vieții. O reacție devastatoare, cum ar veni, prin procură: „Dorm mai jos decît meritam. Slava și încordarea unui cîine/ înhămat la sanie iarna mi le doresc mai abitir decît toate/ respirația fierbinte coama zbîrlită chinga pieptului umflat de efort/ o alergare sub soarele cu tălpi subțiri dacă voința la comandă/ n-ar șopti scufundă-te scufundă-te/ cîine fruntaș nedepășit de viclenia orizontului/ lup cu gura plină de lună” (Amor mic cu literatura). Sau, atît
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]