699 matches
-
doar ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămîne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul În piept...) uneori pe Blok, Anenski, Gumilov... Și pe atîția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai tîrziu, evident, i-am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămînilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într-un cuvînt, dragostea noastră va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu felinarul în mai mare măsură ca altele. într-adevăr, Diogene caută mai puțin un om anume, așa cum ar putea găsi sau recunoaște în mulțime, și se află mai degrabă, ironic, în căutarea omului lui Platon, a umanității reduse la chintesența ei - pentru că, bineînțeles, nu întâlnești ideea, așa cum nu întâlnești nici forma inteligibilă, și riști la fel de puțin să dai nas în nas cu un concept ca și cu un hipogrif sau un centaur! Tot așa cum nu există Omul demn să merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poticnește în mijlocul unei rețete de șapte propoziții, în altă parte numai de trei... în cele trei scrisori rămase de la Epicur, filosoful își oferă deja gândirea într-o formă sintetică, astfel încât destinatarii - Pythocles, Herodot și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în operația sintetică? De fapt, acest Tetrapharmakon este expus clar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
va “trăda” cumva și sinceritatea gestului generosului dar și curiozitatea lăuntrică de a-ți citi pe față bucuria acoperirii unei nevoi sau pur și simplu a unui moft demult reprimat, a unei dorințe. A te bucura de bucuria altuia, iată chintesența gestului lor la scara reciprocităților minore, latură a educației comprehensive, adânc altruiste și persuasive și nu aflată sub zodia invidiei mioritice, în care “capra vecinului” rumegă cu tăișul vorace al caninilor și mărunțește bucuria măruntă pentru a o transforma într-
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
ARP, anul III, nr. 9 / 2008) etc. Nucleele lirice din teritoriul poetic negulescian - tonul oracular-neoexpresionist, ori psalmic-paradoxist, ezoterismul articulat cu farmec, autobiografismul meditațional-biblic, eroul liric evoluând ca „un etern balerin-cosmonaut“ între dionisiac și apolinic, între profan și sacru, între esențe / chintesențe derivate din monumentalitatea expresionist-brâncușiană, ori blagiană / gottfried-benn-iană, evadarea din mrejele magnetice ale sferei Yin spre a plonja în cele de tip Yang, survolarea registrelor thanatic-bacoviene spre priveliștea ființei, ori spre „poarta“ «Republicii» lui Platon, cultivarea mitemelor păgâne (mai rar), sau
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
de la «pământul de gânduri, / alunecând prin duminica limpede» (De-ar ști să vadă omul); e un Demiurg în limpiditate duminical-paradoxistă, în ultimă instanță, căci lumina «arde lumina», peștii îneacă apa și «cârdurile îngerilor» lasă urme, actul „demiurgic“ proiectându-se în chintesență «mai mult decât / zvonul trupului viu» (Quinta essentia), fiind «ars la suflet / din toate părțile» (ibid.). Acest „suflet ars“ (adică purificat, grație elementului cosmic, foc), suflet ce-a fost „exilat“ în piatra deschisă cu flacăra-laser țâșnind din ochi, după cum simte
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
lumesc în tine nu piti, în viața asta scurtă, păgâna, vicioasa tu, om de rând, avar lipsit de sensuri, găsește în iubire a traiului decentă căci anii ți-s puțini, nu te-ntina cu-eresuri, învață cu ardoare a lumii chintesența în eul tău șăgalnic privește că în Ceruri, în adâncimea-ți dulce te scalda cu prisos înoată în credința, înoată-n adevăruri, ca libertății sfinte să-i mai aduci prinos închină-ți frumusețea din chipul tău de zeu și dă
NEPRIHĂNITĂ FRUMUSEȚE-N FLOARE, DE CE A RISIPIRII FIRE EȘTI? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362960_a_364289]
-
de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine/ Să mă îmbrac în mantii de culori/” (Aș vrea),. apoi muzica se întețește: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec/” (Sunt), și crește, urcând în intensitate: „Mă-nvăluie apele tulburi ce curg/ Șuvoaie m-acopăr dar eu le ignor/ Mi-e gândul durut de tristețe și dor/ Îmi tremură trupul în tristul amurg/” (Ploaia), sau coboară
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
pictorul și grădinarul Soami pe la anul 1500! Este o platformă dreptunghiulară, cu laturi de 10 și 30 de metri, acoperită cu pietriș alb, ingenios “greblat”, o suprafață complet lipsită de copaci, dar “decorată” cu 15 roci “lucrate” de trecerea secolelor, chintesență a artei Zen, care lasă interpretarea filosofică la latitudinea (și longitudinea) fiecărui vizitator. De exemplu: Cel bogat spiritual poate fi sărac material (deși lumea modernă este obsedată de versiunea inversă). Kuri, clădirea principală a templului abia se zărește printre copacii
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
Un câmp de flori de suflet nesfârșit” (Aș vrea ... Acest demers liric grăbește cristalizarea Crezului poezic, care este subsumat în versurile următoare: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec.// Stindardul ce flutur mereu printre semeni/ E alb și el poartă sub falduri Lumina!/ Suntem frați cu toții în toate, și-asemeni/ Copacului-țară, sfințim rădăcina// Cu picuri de rouă ce lin se-nfiltrează/ Spre secile-adâncuri uscate de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Lună o pânză de vise/ Așterne-se tandru-n pridvorul Iubirii.../ Desfac legătura de chei, uși închise/ Deschid - lasănd loc cuvenit implinirii.// (...)// Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec//”. (Sunt, Oradea, 7 octombrie 2009). Poeta nu se sfiește, cu acest prilej să-și manifeste dragostea de meleag, fără a fi suspectată de patriotism vetust, retrograd, fără acoperire. Ba, s-ar putea afirma că aceste
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
mai valoros tezaur al nostru (nu afirmăm acest lucru din triumfalism) fiindcă ea cuprinde și salvează dinamic trăirea și viața noastră, credința și modul teologic de existență al Sfinților noștri. Tradiția ascetică a Sfinților alcătuiește izvorul civilizației noastre, a cărei chintesență este principiul creștin potrivit căruia „Mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20, 35), care, în acest fel, nu împărtășește lăcomia, avariția egoistă și isteria individualistă. În consecință, nu este greu să îndreptățească cineva neliniștile, zbaterile și frământările
DESPRE STEFAN CEL MARE SI SFANT AL MOLDOVEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360936_a_362265]
-
partid, riturile obedienței, imperativele conștiinței și paradoxurile istoriei care, cum se știe, este o zeiță oarbă.” (Baptista-Bastos, A Aproximaçăo a Um Retrato, Lisboa, Bertrand, 1996) Acest NU saramagian împotriva puterii, religiei, a strâmbătății felului cum este tocmită lumea, a devenit chintesența crezului său civic care l-a însoțit toată viața. Regăsim acest refuz, nuanțat și adesea convingător, în interviuri, discursuri publice, conferințe ale căror miez, cu aprobarea scriitorului, au ieșit la lumină adunate într-o carte notabilă: „José Saramago en sus
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
Nu e vorba de etate Și nici de obezitate, Ori, abuz de calorii, Jaf prin oale, farfurii... Cu un deșt mi-a arătat (Științific demonstrat!) Pe-un tabel de sus în jos, Din computeru’ lui scos, Că, de fapt, în chintesență, Am doar o deficiență, Ce nu e la rotunjime, Ci-i mai mult la...înălțime(!?) C-ar fi trebuit să am, În costumu’ lui Adam, Eu, la greutatea mea, Înc-un metru și ceva! --------------------------- Valeriu CERCEL Hamilton, Ontario, Canada 7 ianuarie
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367937_a_369266]
-
ne dor... Spune-mi ce forță te mai ține Să mă privești și-acum cu drag Când tinerețea s-a tot dus Iar frumusețea a apus Pe-al anilor șirag? Iubirea este! Ea ne dă Răspunsul simplu la-ntrebare! Ea...chintesența vieții noastre Și zbor spre zările albastre... Iubirea ce nicicând nu moare! Învață să ierți! Învață să ierți...e-atâta durere Și lacrimi sunt multe...prea multe... Atât e de greu să găsești Un suflet duios să te-asculte... Iubește
POEMELE IUBIRII 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368048_a_369377]
-
divino-umană a lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. De ce a trebuit să devină Om Una dintre Persoanele Sfintei Treimi? Dumnezeu Se face Om pentru ca omul să devină Dumnezeu - Dumnezeu prin har și prin împărtășire, iar nu după natură. Acest răspuns patristic reprezintă chintesența cel mai nobil exprimată în legătură cu rațiunea Tainei celei din veac ascunse și nici de îngeri știute. Sfântul Grigorie Teologul arată că păcatul a produs în ființa umană moartea și coruptibilitatea, așa încât singuri nu ne-am fi putut izbăvi; și totuși
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
nisip. El nu crește înălțimi decât foarte rar, dar adoră să culeagă rotunjimile propriilor sale margini și foarte rar, poartă cu sine amintirea unui trecut mustind de gloria trăitului, nu de faima muritului, înainte de a începe să trăiască cu adevărat. Chintesența universului rezidă în amploarea timpului culoare, ce îi permit să nu stagneze niciodată. Doar atunci când timpul, în toata plenitudinea lui va înceta să se mai scurgă înspre un înainte, invariabil de altfel, întregul repezentat de acesta se va prabuși în
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
fenomenologiei temporalității liturgice din ciclul pascal al Bisericii. În comparație cu Ieromonahul Macarios Simonospetrinul cu ale sale cercetări istorico-teologice, exegeza lui Andre Scrima rămâne un manifest avangardist între studiile fenomenologice contemporane. În viața, gândirea și, mai cu seamă, viețuirea creștină liturghia este chintesența totalizatoare a temporalității: trecutul sacru este absorbit sapiențial, prezentul se trăiește apocaliptic, iar viitorul este anticipat profetic. În acest sens Sfânta Liturghie este „operatorul transcedental al unei sinteze eshatologice” - susține Mihail Neamțu. În tărâmul liturghiei, excesul uitării, exaltarea imediatului și
PARINTELE ANDRE SCRIMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367335_a_368664]
-
vârstă de șaptesprezece ani. Se îndrăgostise de Costache (așa îl chema pe croitor), atât de mult încât atunci când îl vedea, simțea că îi fuge pământul de sub picioare. El reprezenta pentru ea soarele care răsărea de peste deal în fiecare dimineață și chintesența existenței sale în acest sătuc dintre munți. De la bal și de la Claudiu, prietenul de câteva zile de vacanță, nu se mai împrietenise cu niciun băiat. Îi ocolea cu asiduitate și nu accepta nicio apropiere a vreunuia dintre pretendenți la dragostea
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
vicii să mă lepăd, și să-mi păstrez independența. M-am achitat de datorie, muncind cinstit, cu dăruire, și mi-am crescut cu drag copila - a ochilor lumină vie. Nu-i sunt nimănui datoare, am o fire generoasă, Leoaică în chintesență, nu țin supărări în casă. Așa m-au educat ai mei, să nu încalc poruncile, și să mă rog la Dumnezeu, de câte ori îmi este greu. Cred în forța creatoare, Dumnezeu m-a ajutat, datorită lui mai sunt și trăiesc, cum
MĂRTURISIRE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366898_a_368227]
-
citește Filocalia este interpelat personal de scrierile filocalice. Celelalte scrieri de nuanță teologică sau alte scrieri cu caracter duhovnicesc nu știu dacă-l interpelează atât de mult pe omul contemporan cum o face Filocalia. Iar aceasta tocmai pentru că ea exprimă chintesența vieții după care suspină tot omul. Te regăsești în aceste texte, îți găsești eul tău cel mai profund fiindcă Filocalia se constituie ca un răspuns la întrebările Părinților din vechime. Aceștia au ajuns să primească soluții la problemele duhovnicești cu
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
acea vârstă de șaptesprezece ani. Se îndrăgostise de Costache (așa îl chema pe croitor), atât de mult încât atunci când îl vedea, simțea că îi fuge pământul de sub picioare. El reprezenta pentru ea soarele care răsărea de peste deal în fiecare dimineață, chintesența existenței sale în acest sătuc dintre munți. De la bal și de la Claudiu, prietenul de câteva zile de vacanță, nu se mai împrietenise cu nici-un băiat. Îi ocolea cu asiduitate și nu accepta nici-o apropiere a vreunuia dintre pretendenți la dragostea
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]