641 matches
-
copilului crescut la sat. George Călinescu spune despre marele povestitor: ,,Forța lui Ion Creangă stă în capacitatea de a sugera farmecul neegalat al vârstei. El nu are de spus despre copilărie mai mult decât alții, o spune însă mai altfel. Chiotul lui este mai plin, sună ca o voce minunată, distinsă, într-o gloată''. De copilărie, ca de o vârstă a fericirii, își amintește și Mihai Eminescu: Fiind băiet, păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă izvor, Iar brațul drept sub
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
După mineeee!... Vodă se avântă nebunește în iureșul luptei. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpustește asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. Capete însângerate sar într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecă de pe cai. În chiote de luptă, oastea de voinici se avântă după stăpânul lor. Căpitanul Buzduganlovește cu buzduganul în stânga și în dreapta ca să-și facă loc spre domnitor. BUZDUGAN: Măria Ta, ești înconjurat!... Rezistă că-ți suntem alături! Măria Sa, înconjurat de turci, lovește din răsputeri
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Mânuța-ți neliniștita în pârga îi adună. Ești mică, ai patru ani și-n obrăjorii colorați Dulceața roșie din ei vor să și-o pună... Azi, flamanda vreme inspiră vară, din nou, În brațele-i căzute sfios în rugăciune Și chiotul de bucurie l-aud că un ecou Din timpu-ntors părelnic spre vârsta-mi ce apune... Mă reazim, iar, de amintirea dilatata... Clipă, sub cireș, îți aduce chipul înflorit, Rotește timpul spre-napoi -încă odată- ``Te aștept -aici- Alină , în timpul nevenit
CIREŞ ÎN RUGĂCIUNE (1 IUNIE) de LIA RUSE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/363518_a_364847]
-
ochilor. Pe ziduri se perindau chipuri hidoase, care se transformau ca niște umbre, când în păsări răpitoare, când în animale sălbatice. Pe rând, pe metereze, se aprinseră ca din senin făclii, ale căror flăcări pâlpâiau în diferite forme. Urmară câteva chiote, zbenguieli ale diavolilor, râsete sinistre rostogolindu-se în ecouri, apoi, pe rând, făcliile se stinseră și umbrele dispărură în negura nopții. - Ce-a fost asta? - întreabă Miron. - Necuratul ne-a transmis un salut din împărăția sa! - râse Preda. - Sincer mă
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
apăru ca o negură la orizont. - Domnia Ta, călăreții însoțiți de norul de praf ce se ridică spre bolta cerului vin în întâmpinarea noastră. Sunt trimișii lui Vlad să ne însoțească la cetatea de scaun. În curând cetele se întâlniră în chiote de bucurie, că locuitorii aceluiași neam vor lupta sub un singur steag, al tânărului domnitor, Mihai Valdescu! După două zile de goană și o singură înnoptare la un boier gras și pus pe șotii, dar cu suflet de bunic, ajunseră
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
2016 Toate Articolele Autorului Ne-am destrămat atât de mult încât mai mult nu cred că este cu putință, decât dacă începem din urât să plămădim în noi altă ființă. Nici nu mai știm cum arătam atunci când am intrat cu chiote superbe să ne-mbătăm în vesele spelunci unde sorbeam esențe tari din verbe. Și dacă-am vrea să mai ieșim de-aici am fi de fapt doar niște biete umbre prea slabe, prea molâi și mult prea mici să stea
DESTRĂMAŢII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361051_a_362380]
-
îl rechema seara, cu un fluierat. Breazu venea în galop iar Aneta îl mângâia, îl bătea pe un picior, iar el îngenunchia și o lua în spinare, apoi pornea în iureș pe pajiște, într-un trio cu spirite aprinse în chiot și veselie. Lupta cu apăsrile vieții au țintit-o de mică, pe Aneta Stan dar încă de atunci, viitoarea floare și rază de bucurie și lumină a cântecului dobrogean s-a luptat și a biruit! Mama sa a avut un
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
în fața clapelor, umanitatea ar fi fost lipsită de Simfonia destinului. Entuziasmul muzicanților și pasiunea cu care nuntașele băteau mărunt ritmul pe loc, răsucindu-se din șale cu voluptate și pasiune, tremurîndu-și umerii și împingîndu-și sînii în față, țipetele de extaz, chiotele și chicotele, creionau un tablou specific sfîrșitului de secol, care s-a cramponat, poate in extremis, pentru că altă soluție nu se întrevede la orizont, de globalizarea și mondializarea planetei. Chiar, mi-am zis, noi, pămîntenii, cînd ne gîndim la marțieni
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
Dar nu am nici o vină...nu vreau să-i fac zile negre...negre, negru, noroi, umbră, întuneric, moarte...cuvintele se îngrămădeau cu o viteză fantastică trăgând după ele imagini înfiorătoare de Iad și cimitir...oasele dansau într-o nebunie de chiote asurzitoare, călcând în băltoace de sânge roșu, un roșu curat în care îmi venea să mă așez...am atins cu palma lichidul vâscos și am început să mă ung cu el pe gât, pe brațe și pe glezne...mirosea puternic
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
nopțile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin și chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți... “7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la stația de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoșat de soare și beam
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
La luptă, bravii mei oșteni!... Zdrobiți vrăjmașul!... Înainteee!... După mineeee!... Victoria este aproape!... Capete însângerate cădeau într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecau de pe cai. Oștenii văzură cum vodă deschide o cărare însângerată în rândul dușmanilor. Atunci, în chiote de luptă, o ceată de voinici se avântă după stăpânul lor. - Măria Ta!... Întoarce-te, Măria Ta!... Măria Sa, înconjurat de turci, lovea din răsputeri cu paloșul și buzduganul. Voinicii încercară să se apropie de el, dar dușmanul mult mai numeros
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Vindecări miraculoase Risipă de iubire și iertare Pluteau peste păcatoșii ticăloșiți Copii posedați de duhuri rele Schilozi, ațineau calea Mântuitorului Femei bolnave se atingeau de El cu credința Și se tămăduiau. Dumnezeu întrupat Primit cu osanale în jocul luminii Cu chiote de bucurie aruncate Printre ramurile de finic Pe asin purtat spre jertfă Știind că profeția lui Isaia se va împlini Și peste cinci zile avea să calce pe moarte Cu moartea Să Fiu ascultător Ce împlinea voia Tatălui Avut-a
PORUNCA CEA MARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367526_a_368855]
-
singuratici de toate vârstele - femei și bărbați, toți amatorii de toate vârstele și cu toate tipurile de schiuri, sănii și săniuțe, „papuci zburători” și saci de plastic. Îi plăcea aici și intra cu lejeritate în grupurile de orice fel, cu chiote, râs și voie bună. Se pricepea destul de bine și nu putea ignora privirile admirative ale celor pe lângă care trecea săgeată, ca și când asta făcea dintotdeauna. Dar..., cum nemulțumitului îi ia Dumnezeu darul, la a treia coborâre s-a întâmplat să aibă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
dedesubt să doarmă. Este un gest elementar de a suna la ușa respectivilor cu două, trei zile înainte de eveniment și de a-i invita frumos să participe la petrecere. - Foarte bine, intervine domnul Ghezuntertoit, numai că muzica la tonuri înalte, chiotele și râsetele se propagă multidimensional și sferic. Încât, cu toată bunăvoința, și vecinul de sus va avea o noapte albă. - Dar ce-ați crezut? zâmbește Boris. Că n-am știut? Am știut de la început că o să ridicați problema. Eu personal
SCHIŢE UMORISTICE (92) – CUM SE ORGANIZEAZĂ O SERATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366982_a_368311]
-
-i întuneca apele, cei din trăsură puteau vedea sălciile, care umbreau malurile săpate în neorînduială de veacurile ce trecuseră peste ele, șezând ca niște fecioare despletite în apa amestecată cu resturile menajere ale așezării. Copiii, pe jumătate dezbrăcați, alergau în chiot vesel de-a lungul versanților bătrânului râu. Femeile, cu mânecile suflecate, spălau rufele sau băteau inul, săltând vesele gălețile cu apă. Vadul Sacagiilor, de unde cei care se ocupau cu valorificarea apei de băut o luau direct din apele Dâmboviței, de
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
șoaptă și cânt; se nasc noi poeme în noaptea senină. Se-aprind parcă ruguri de dor, spre apus și ard vechi tristeți într-un nimb. În lumină, țărâna suspină născând ghiocei; prelung cântă cerul înflorind în chemări... Un zumzet, un chiot șipotește prin nori. Râzând, Primăvara la viață îmbie și oameni, și păsări, și fluturi, și flori... Frumos și senin să ne fie!! Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi
PRIMĂVARĂ de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363721_a_365050]
-
marfa de preț m-a copleșit de greu... ...ce ai făcut cu viața - cu smaraldul tu - orb căzut cu trăsnetul - din frunți? căci Dumnezeu doar își desface faldul iar tu-n amurg - orgolios - te-afunzi ...ești veșnic - între chin și chiot - veșnic dar hohotu-ți agonizează-n sfeșnic... *** ACOLO soției mele, Elena aerisind luminile din păsări ne sprijinim de cer spre-a trece-n liniști: acolo nu-s recolte și nici miriști doar cântec de incendii hialine timpul acolo meditează-oceane zeii-ospețesc în
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
incredibilă plăcere le străbătu ființele care acum, iată, cunoșteau botezul bărbăției, marea lor bucurie estompând, preț de o clipă, gemetele și zvârcolirile cumplitei creaturi. Urletele combatanților, răgușite de acum de efortul izbânzii, se contopiră cu acelea ale privitorilor și cu chiotele cam stranii ale muierilor. Extenuat de uriașul efort psihic atât de prelungit moșu’ încercă și el un urlet de victorie, dar nu reuși decât un fel de cârâială precum o găină cu gâtul tăiat. Așadar, considerând că-și făcuse, pe
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
lui Nicodim că nu el e cel de-acolo, că nu lui i se-ntâmplă răul... Vătaful satului apucă un ciomag de la un megieș și înaintă falnic: - Hoțule, vei fi pedepsit după legea noastră! Țipetele se întețiră, înghițind și-un chiot gângav de bucurie, ieșit din gâltejul unui om bubos, cocârjat, c-un ochi albit și doi colți lupești în gură... Nicodim îl zărise prin mulțime și-și aduse aminte că umbra aia strâmbă îl însoțise și-n alte împrejurări primejdioase
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
așa cum mă înfiorau în copilărie, corul ciripitor al rândunelelor, zborul planat al berzelor care au cuiburi cu pui pe stâlpii înalți din drum, miresmele salcâmilor și ale teilor în floare, cântecul cucului din nucul aflat nu departe de casa noastră, chiotul nunților și al cântecelor care amintesc de voinicia haiducilor, dârzenia în muncă a țăranilor noștri, păstrată din moși-strămoși și câte alte frumuseți care îmi brodează dreapta credință și dragoste pentru pământul natalˮ. Elena Buică își scrie cărțile dând impresia că
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
și melodii în care susură istoria Curții domnești, dragostea, veselia sau jalea argeșenilor! Veșnicia și nemărginirea, pâraiele, râul, lacul, pădurea, livada, câmpul, glezna și crestele muntelui cântă și radiază strălucire în glasul Elisabetei Turcu. Dar și omul cu trăirile sale, chiotul și bocetul, ardoarea vieții și tragismul timpului finit al ei, extazul și frâul lui, silueta speranței și piatra de moară din spatele ei, aburul visului și zidul de piatră al realității...! În cântecele Elisabetei Turcu e viața în act, fericirea în
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
să încercăm pescuitul. Deja se luminase, dar acest lucru nu a făcut decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Lipsa vizibilității mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul nostru persista. Din când în când scoteam chiote a la Tarzan, poate ne răspundea cineva. Nimic. O liniște mormântală, umezeală și o ceață care îți pătrundea în oase. Doar pescărușii se așezau lângă barcă, așteptând să le aruncăm ca de obicei peștii mai mici. Am aruncat ancora și
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
al îmbrățișării celor ce se dăruiesc întru totul și de-a pururi Iubirii. • Fiecare Curcubeu își surprinde fruntea de raze în altițele iilor regalelor Fecioare în care înfloresc mugurii atâtor și-atâtor chemări. • Fiecare tresărire de Zări e ca un chiot de raze ce se zbenguiesc în șuvițele de soare ale frumoaselor Fecioare dace. • Fiecare șoaptă de Râu legănată-n suspinul Sălciile duioase se alină în surâsurile Fecioarelor danubiene, suind ca un regal recital în inimile lor doldora de dor și
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
o CÂNTARE A CÂNTĂRILOR DORULUI CELUI DRAG. Tezaur al sufletului pelasgo-daco-român, DRAGOBETELE reprezintă suflul melodic al Universului ce respiră și se inspiră din el. Destinul său este iubire din iubire născut, împlinit în iubire, renăscut. Cuvântul, cântecul, portul, muzica, urătura, chiotul, fiorul, dorul, s-au întrupat în chipul frumos al Dacoromânului, în iureșul plin de grație al HOREI, al Jocurilor. Hora este un cuvânt pelasg -primordial și atestă în pământul și în sufletele noastre permanența Thraco - Daciei, ca Patrie a lumii
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
zeului Timp, cetățenii planetei sacrificaseră miliarde de vieți inferioare, transformate în delicioase preparate culinare, spre satisfacerea infinitei pofte de petrecere „omenească”, într-un uriaș dezmăț planetar, în care Bătrânul An moare și Anul Nou sosește triumfal, însoțit de urale și chiote de bucurie. Ce pocnete, ce bubuituri, ce jerbe multicolore, azvârlite de canonada artificiilor în străfundurile de întuneric ale cerului!.. Saltimbancul Timp, ca un adevărat magician, scotea din întunericul Viitorului său, fulgurante sclipiri de speranțe, himerele viselor roz, cu care se
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]