508 matches
-
Jefri Lion contra lui Kaj Nevis. Acesta din urmă se dovedise un demn reprezentant al Răului, iar în costumul de luptă unquian, dat de Tuf, păruse invincibil. Lui Tuf nu-i mai rămâne decât să-și pună pe cap un chipiu verde, cu cozoroc, din garderoba defunctului echipaj și să se declare, în oglindă, „inginer ecolog” ... Totul a durat 130 de pagini, fiind nu numai cel mai lung, dar și cel mai plin de suspans capitol! Să mai precizez doar că
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
ce ne încântă auzul cu glasuri diafane. Transpir, trebuie să mă schimb în costum de marinar. Aleg costumul de căpitan, că doar nu sunt doar un simplu marinar! Doi prichindei mă salută marinărește și o fetiță mă întreabă de ce port chipiu. Mă înclin respectuos, zâmbesc, îi fac cu ochiul, apoi urc pe scenă ocolind un brotac verde, gălăgios, pus pe șotii. Cânt live melodiile ” Un Vapor numit Speranță” și ”Mare albastră”, lăsându-mă purtat de valurile înspumate ale creației mele interpretative
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
mici ce ne încântă auzul cu glasuri diafane. Transpir, trebuie să mă schimb în costum de marinar. Aleg costumul de căpitan, că doar nu sunt un simplu marinar! Doi prichindei mă salută marinărește și o fetiță mă întreabă de ce port chipiu. Mă înclin respectuos, zâmbesc, îi fac cu ochiul, apoi urc pe scenă ocolind un brotac verde, gălăgios, pus pe șotii. Cânt live melodiile ” Un vapor numit Speranță” și ”Mare albastră”, lăsându-mă purtat de valurile înspumate ale creației mele interpretative
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > CHIPIUL ALB Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CHIPIUL ALB Mergeam în rând câte doi tropăind pe pavajul de granit, în stânga se înălța masiv, negricios, zidul marelui combinat, în dreapta se înșirau
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > CHIPIUL ALB Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CHIPIUL ALB Mergeam în rând câte doi tropăind pe pavajul de granit, în stânga se înălța masiv, negricios, zidul marelui combinat, în dreapta se înșirau înghesuite, construite după același tipic, case cu un singur etaj, cu pereții mohorâți, ce împrumutaseră parcă, printr-un
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
Vâț mergea alături, corectându-ne cadența, unu-doi, unu-doi, unu-doi, rostea, aruncând mereu priviri bănuitoare în urmă, acolo ne aflam noi, cei suspectați de a nu ne supune autorității lui, mai ales eu eram bănuit de nonconformism, cu chipiul meu cel alb, care atrăgea toate privirile trecătorilor. Oricât se străduia Vâț să iasă în evidență, oricât de autoritar își rostea comenzile, atenția tuturor se îndrepta spre mine, primeam zâmbete de simpatie, ocheade din partea fetelor, grațioase în ținuta lor de
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
să iasă în evidență, oricât de autoritar își rostea comenzile, atenția tuturor se îndrepta spre mine, primeam zâmbete de simpatie, ocheade din partea fetelor, grațioase în ținuta lor de primăvară. Cât nu s-a străduit Vâț să mă deposedeze de acel chipiu, câte nu mi-a oferit în schimbul lui! Câte avantaje pentru simpla îngăduință de a-l purta și el din când în când. Zadarnic, țineam la chipiu ca la ochii din cap, purtându-l mă simțeam altul, mai plin de importanță
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
lor de primăvară. Cât nu s-a străduit Vâț să mă deposedeze de acel chipiu, câte nu mi-a oferit în schimbul lui! Câte avantaje pentru simpla îngăduință de a-l purta și el din când în când. Zadarnic, țineam la chipiu ca la ochii din cap, purtându-l mă simțeam altul, mai plin de importanță, mai plin de farmec pentru fetișcanele după are și eu eram tentat să-mi întorc privirea, mai independent față de Vâț, care nu ne dorea altminteri decât
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
rămăsese în urmă, așa făcea seară de seară, intra în prima bodegă întâlnită în cale, ne lăsa în seama omului său de încredere, Vâț, firește, care ne cătănea mai abitir decât cel mai zelos dintre absolvenții unei școli de gradați. Chipiul îl obținusem cu ceva timp în urmă de la un vaporean pe o navă fluvială la Orșova, îi dădusem pe el două sticle de răchie șparlite din cămara bunicului meu la care mă aflam în vacanță. Nu era el tocmai nou
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
îl obținusem cu ceva timp în urmă de la un vaporean pe o navă fluvială la Orșova, îi dădusem pe el două sticle de răchie șparlite din cămara bunicului meu la care mă aflam în vacanță. Nu era el tocmai nou chipiul, dar se ținea bine, cum s-ar zice, avea un cozoroc rigid, cu însemne marinărești deasupra, albul pânzei îi bătea pe alocuri ușor în galben, dar lucrul acesta, evident doar la o cercetare amănunțită, se putea ușor trece cu vederea
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
germană, se tot lăuda vaporeanul meu, în încercarea de a-mi mai stoarce o sticlă de răchie peste celelalte două, dar asta pentru mine nu mai avea nicio importanță. Important era doar că, spre disperarea lui Vâț, purtând eu acel chipiu, desigur, cu oarecare discreție, numai seara în drum spre cantină, toți trecătorii mă socoteau șeful coloanei de elevi, care, dintr-un capriciu, se instalase chiar la urma acesteia, lăsându-și cu larghețe subalternul să-și exercite și el autoritatea. Îmi
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
se oprea înaintea ușilor înalte ale cantinei. Fiindcă de la bun început alungasem ideea unei înțelegeri cu Vâț, astfel încât să-mi îngăduie părăsirea coloanei pentru câteva clipe în dreptul librăriei, pentru că prețul învoirii în acele împrejurări nu putea fi decât unul singur, chipiul, fie să-l poarte el în continuare, fie, în cel mai bun caz, să renunț la a-l mai purta eu, am recurs la o stratagemă: când coloana a luat colțul, am rămas puțin în urmă, câțiva pași doar, apoi
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
de la grăbita plecare pe ușa papetăriei, m-am izbit de un trecător ce îmi venea dimpotrivă. Lovitura a fost cumplită! Amândoi ne-am trezit proiectați la câțiva metri distanță unul de celălalt, prăbușindu-ne pe dalele de beton ale trotuarului. Chipiul mi-a zburat pe carosabil, gata să intre sub roțile celui dintâi vehicul care ar fi trecut pe stradă. Bietul de el, cred că m-a ferit în bună măsură de efectul șocului coliziunii, grație cozorocului solid, nemțesc, interpus între
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
Vâț. Palmele îmi erau zdrelite, n-ar fi suportat douăzeci de electrozi, cu siguranță nu! Eram silit, cum se spune, să iau loc la masa tratativelor. Știi ce, i-am spus împăciuitor, uite, m-am gândit să-ți împrumut ție chipiul meu în astă-seară... Vâț a scăpat un hohot printre dinți. ... și în toate celelalte până la vacanță. Ascultă, scumpule, io pun condiții aici, nu tu! Ai ceva contra? Nu am. Așa te vreau. Chipiul mi-l dai mie!... Vorbele lui m-
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
m-am gândit să-ți împrumut ție chipiul meu în astă-seară... Vâț a scăpat un hohot printre dinți. ... și în toate celelalte până la vacanță. Ascultă, scumpule, io pun condiții aici, nu tu! Ai ceva contra? Nu am. Așa te vreau. Chipiul mi-l dai mie!... Vorbele lui m-au secat la inimă. Aproape că nu-mi venea să cred ceea ce îmi cerea. De tot? De tot! Vâț nu contenea din zâmbetul său provocator. Te asigur că fără patruzeci de electrozi nu
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
momente nepotrivite, ca dovadă a înfrângerii cerbiciei ultimului său oponent, Vâț a împlinit exact picătura care a făcut paharul să se reverse. Unu-doi, unu-doi, unu-doi, ne-a corectat el cadența, îndată ce am intrat încolonați pe strada principală. Chipiul i se distingea la lumina becurilor electrice, aprinse între timp, de departe, alb, strălucitor. Pe ce i l-ai dat? m-a întrebat, sufocat de curiozitate colegul de alături. Ai să vezi, i-am răspuns, cercetând cu coada ochiului ungherele
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
o siluetă, s-a apropiat fără ezitare de Vâț și, înainte ca el să-și dea seama de cele ce se întâmplă, a fost culcat sub o ploaie de lovituri pe pavajul drumului. Pentru a doua oară în seara aceea chipiul s-a rostogolit în praf, de data aceasta fără sorți de a mai scăpa nevătămat, pentru că individul, mai furios decât taurul pe capa unui toreador, l-a călcat în picioare, transformându-l într-un ghemotoc inform de cârpe și carton
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
ale lui Vâț, dirigintele nostru s-a ivit curând cu un mănunchi de electrozi în mână. Ce faceți aicea, ha? Vă bateți la grămadă ca barabării. Tu-vă mama care v-o făcut! Care ai început primu, mă?... Referință Bibliografică: Chipiul alb / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
grăbiți spre ieșirea din clădire, tăcuți și încruntați. A apărut apoi un mascat și cei patru inculpați în coloană câte unul, cu cătușe la mâini, înghiontiți din spate de mascatul cel uriaș care intervenise primul. Jandarmul a ieșit ultimul. Cu chipiul în mână, își ștergea transpirația de pe frunte cu o batistă mototolită, deplasându-se liniștit, cu pas încet și egal, plin de importanță față de propria-i persoană, bălăbănind bastonul de cauciuc pe care nu apucase să-l folosească în nicio intervenție
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
foraibărul geamului și a întredeschis fereastra, să audă ce spun oamenii. - Domnule general! Domnule general! Fie-vă milă de noi și nu ne dezrobiți! Auzind strigătele oamenilor, generalul Macedonski a ieșit pe terasa conacului îmbrăcat în haine militare și cu chipiul tras pe frunte. Peste mulțimea de țigani s-a lăsat liniștea. Pe la ușile bucătăriilor, ale grajdurilor, au ieșit femeile, servitorii și argații să vadă ce se întâmplă. - Ce doriți, oameni buni? - Să nu ne dezrobiți, boierule! a strigat în cor
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
fi fost de ajuns, avea și-o manta groasă și uzată cu ,,epoleți” dintr-un material de pânză roșie, cârpiți de el însuși. Dacă cineva intra în vorbă cu el, lua repede poziția de drepți și ducând mâna dreaptă la chipiu, saluta: "Să trăiți, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportați!" Era greu să nu râzi când îl vedeai și îl auzeai, și mai ales copiii râdeau de mama focului. Copiii strigau la el ,,Căpitaneee!" sau ,,Căpitan Vasile de la cavalerie". Deși nu
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
două buze roșiatice și frumoase. Obrajii bucălați și-o bărbie cu gropiță ce nu le observai prea bine de la distanță, datorită mizeriei ce-o avea pe față și părul grizonat, puțin cârlionțat împreună cu întreaga-i fizonomie, parcă ieșeau brusc de sub chipiul cu care era atât de mândru când saluta. Dacă n-ar fi așa nebun, dacă nu ar umbla îmbrăcat așa și s-ar spăla, n-ar fi un om urât Căpitanul. Doamne, ai milă de el!”, gândi Monica. - Ce mult
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
Vasile! Bine că ne-ai adus aminte, că noi uitasem cine ești tu, răspunse unul dintre ei în zeflemea și râzând, continuă: ia să te văd ce căpitan ești tu. Apoi îi trase una după cap, făcând să-i cadă chipiul pe astfalt. Dar ca prin minune apăru un tânăr ce avea în jur de douăzeci de ani și se luă de cei doi: - Bă, vă ia mama dracu dacă vă mai luați de el. Ce dracu bă? Sunteți mai nebuni
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
cavalerie. Ce? Nu le este lor rușânie, așa puțân? Marius, băiatul care apăruse, îi veni să râdă când îl auzi vorbind așa, dar se abținu și îi luă la goană pe ce doi puști. După aceea îi ridică de jos chipiul și punându-il înapoi pe cap lui Vasile, îi spuse: - Mă' Căpitane, lasă-i și tu în pace că sunt niște proști. Nu-i mai băga în seamă. Luând poziția de drepți, căpitanul îi răspunse: - Da să trăiți, eu sunt căpitan
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
majori Lichi și Brânză - Colonelul stătea sub streașină - Ploua Și colonelul întreba calm una-alta Să trăiți! Permiteți să raportez! Răspundeau subordonații, Cu gura plină de apă - O oră întreagă A plouat peste gradele inferioare, Apa li se prelingea pe chipie Pe față, Pe uniformă, Și ei În cea mai perfectă poziție de drepți Își făceau ireproșabil datoria față de patrie, Din partea căreia, Știau că merită Doar bătaie de joc ... Ce-ți este tata? Întrebă colonelul Hagianu. Inginer șef! Din stejar, stejar
LECŢIA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347051_a_348380]