668 matches
-
taraf pe cinste, l-a prevenit un apropiat de-al lui. Destul de agitat, ba chiar aproape de panică, grăjdarul și-a început lucrarea cu râvnă și cu ură. Mai întâi l-a potrivit pe Roibu în poziția pe spinare, cu picioarele chircite în sus, și se pregătea să-i ia de-ndată fuduliile și pielea. A examinat cu lama cuțitului, de mai multe ori, castanele de la picioarele posterioare ale animalului înțepenit. Dar, în momentul primei înțepături a pielii pentru operațiunea de castrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
m-aș întreba: "Din respect păstrează discipolii distanța față de El?" Apoi aș căuta, aș tot căuta, încercând să decriptez expresiile de pe chipurile apostolilor, răspunsul la chinuitoarea întrebare: "Care dintre ei îl va trăda?" Nu mi-aș fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă Hristos n-ar fi rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deunăzi prietenei mele, englezoaica Liz. Vezi, nu fi îngrijorată. Dacă vei constata că grijuliii polițiști mă tot caută, spune-le să meargă în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie, din Milano, unde mă vor găsi chircită în colțul din dreapta, jos chiar acolo aș vrea să mă pitesc al celebrei picturi murale. Dar să nu mă deranjeze, nenorociții. Să constate dispariția mea în lumea interogației eterne și atât... Sunt invidioasă, Z, sunt foarte invidioasă din cauză că nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se înnoadă sub bărbie, formând un triunghi brodat cu sclipici pe umeri și trasându-i, geometric, linia obrajilor pufoși, singura parte descoperită privirii. Este Rezvan, prietena mea iraniancă. Din când în când, îi taie calea unui japonez sperios, care se chircește brusc în spatele volanului atunci când dă cu ochii de apariția discordantă, femeia uriașă, acoperită în negru, care îl poate ridica în palmă, sufla în cerul lui de miazăzi, dumica agale la cină. Japonezul își pleacă ochii, femeia celeilalte Asii își pleacă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și de acolo mai departe, în gâtlej, și pe urmă și mai departe, în adâncul măruntaielor. Plămânii sunt pe cale să se formeze, inima crește, bășica înotătoare se chircește. Acest fel de a privi al bunicului m-a urmărit întreaga viață. La muzeu - în acea prea scurtă perioadă - am văzut nenumărate asemenea „pete“ pe marile capodopere. Da, ochii mei le căutau, împinși de o dorință neobișnuită de a mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nou prezente, atîta doar că generalitatea considerațiilor este abandonată în favoarea unei atenții aplecate asupra întîmplărilor concrete. Teoreticianul lasă locul diaristului, iar ochiul liric debordează marginile conceptului. Asta nu înseamnă că detaliile se reduc la înșiruirea unor însemnări personale care se chircesc într-un nod individual lipsit de interes cultural. Întotdeauna întîmplarea e însoțită de un adagiu speculativ, întotdeauna faptul de viață, anecdota sau emoția e filtrată printr-o schemă conceptuală. Cu alte cuvinte, dacă viața fără teorie e zbatere oarbă și
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
ce păstrau vie flacăra speranței că, odată și odată, comunismul va părăsi, asemeni unui duh rău, fruntariile României. Acel mesaj a dispărut ca prin fum în clipa când familia regală s-a mutat în România. Vraja se risipise, miracolul se chircise. Iar atunci când umbra tot mai neguroasă a pesedismului a ocupat culoarele, antecamerele și iatacele regale, totul s-a ruinat. Înafara câtorva indivizi cu interese precise, a unor nostalgici ori trepăduși, rândurile susținătorilor monarhiei s-au subțiat până la insignifianță. Evident că
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
nu mai scapi/ sunt răutatea și ura anului 2005// de cinci zile febră și singurătate/ de cinci zile numai porcii valsează noaptea/ înaintea ochilor mei înroșiți de nesomn/ și ceai fierbinte, și o flegmă groasă, pustiitoare/ curgându-mi prin trupul chircit între așternuturi/ de cinci zile brațele mele subțiate/ se întind meschin către nimeni// fiindcă eu sunt nimeni/ și lumea este împărăția mea." (pag. 39) Destule din versurile reproduse aici par note de subsol ale câtorva dintre cele mai puternice poeme
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
Andrei Moisoiu (Google) Mihaela Rădulescu va dansa, vineri, la ” Dansez pentru tine”, pentru un caz umanitar. "Dansez pentru visul unui copil talentat, a cărui poveste m-a chircit de durere... Așa cum mi se întâmplă de câte ori aud că un copil strigă de dorul mamei lui și că se zbate în nevoi inimaginabile. Sper să găsim împreună o cale să-l ajutăm și, dacă de dansul meu depinde, atunci să
Mihaela Rădulescu, la Dansez pentru tine: E atâta muncă şi e atât de greu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/71672_a_72997]
-
dintre zeloții regimului trage un foc în direcția puștiului care face imprudența să fugă. Suntem la un pas de tragedie, lumina se reaprinde pe scenă, realizând deodată grozăvia, lumea se adună în jurul corpului întins pe caldarâm al unui ipotetic Gavroche chircit în jurul discurilor sale. Însă deznodământul așteptat se dovedește o farsă, băiatul se scoală întreg și nevătămat pentru că discurile sale făcute țăndări serviseră drept scut protejându-l de glonțul patriei. Desigur, regizorul nu se așteaptă ca scena să fie verosimilă, însă
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
numai să-i povestesc lui Amnon ce-ai făcut. Ce te face să crezi că lui Amnon o să-i pese cîtuși de puțin? întreabă cu răceală, fără să se uite la mine, dispărînd pe casa scărilor și lăsîndu-mă să mă chircesc de greață și să mă țin de burtă de parcă aș fi mîncat ceva stricat, iar cînd îl urmăresc din spatele perdelelor, ca să mă asigur că a plecat, îl văd urcîndu-se în mașina lui elegantă, unde pe scaunul din față îl așteaptă
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
matematicii e binevenită în haosul ăsta. S-a întâmplat vreodată să vă cuprindă disperarea din cauza unui eșec ca autor? Păi, există o disperare de fond. Foarte mult timp, textul la care trudește omul pare fără nicio perspectivă, e atât de chircit, de plăpând, n-are trup, n-are dimensiune și nici nu pare c-o să aibă vreodată. In asemenea situații, nu poți decât să disperi. Dar asta seamănă puțin cu durerea de cap: după un timp, omul se lămurește despre ce
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
că are ceva important să-ți zică, după care... să vedem, da, ultimul mesaj era de alaltăieri seară. Ora izbucnește într-un hohot de rîs nervos: - Imaginează-ți: exact în clipa cînd Ofer îmi trimitea mie ultimul mesaj. Avram se chircește, ghemuindu- se în sine, pregătit să primească lovitura. Nu, nu va fi luat prin surprindere. - „Avram, aici Neta”, zice Ora cu voce goală și cu privirile ațintite într-un punct fix, undeva în spatele lui. „Sînt în Nuweiba, iar tu lipsești
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
să vezi cum un erudit ca Steiner nu-și poate reprima toxinele personale, preschimbînd un curs universitar într-o listă de stigmatizări agasante. În astfel de clipe simți nevoia să dai pagina pentru a scăpa de senzația că autorul se chircește tot mai mult sub apăsarea ranchiunii, o ranchiună care îl micșorează pînă la a-l face să nu mai semene cu un profesor de catedră. Un tom erudit și rafinat în asociații, dar ros în subsidiar de un ghem de
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
delicate ale istoriei în privința cărora știi deja cum procedează istoricii pentru a le contraface. Numai că Boia nu le contraface, ci spune adevărul. Boia e un spirit liber, unul dintre puținii intelectuali despre care se poate spune că nu sunt chirciți sub apăsarea unor calcule de moment, volumul de față fiind cea mai curajoasă lucrare pe care a scris-o pînă acum. În ritmul acesta, dacă va acoperi și celelalte decenii de după 1950, Boia va reconstitui verosimil (și fără omisiuni) epopeea
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
Pe platoul emisiunii, după 14 ani de la despărțire, Mihaela Rădulescu se va afla față în față cu fostul soț, respectiv Ștefan Bănică jr, unul în calitate de gazdă, celălalt în calitate de invitat. "Dansez pentru visul unui copil talentat, a cărui poveste m-a chircit de durere... Așa cum mi se întâmplă de câte ori aud că un copil strigă de dorul mamei lui și că se zbate în nevoi inimaginabile. Sper să găsim împreună o cale să-l ajutăm și, dacă de dansul meu depinde, atunci să
Mihaela Rădulescu se luptă la "Dansez pentru tine" pentru un caz umanitar by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64476_a_65801]
-
satului l-au întrebat ce a văzut, n-au scos de la el decât vaiete și suspine. Atunci a început Ginome să-și piardă mințile. După aceea trupul a pornit să i se împuțineze și să se smochinească și să se chircească, până ce a ajuns să încapă într-un căruț vechi, iar el însuși s-a prefăcut într-un soi de miel. Ori ied. În urmă cu mulți ani, Almon, bătrânul pescar, a așternut de-a fir-a-păr în carnetul său istorisirea celor
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Gardianul este compus din gură, anchetatorii sunt numai dinți, aceste guri căscate constituie expresia vacuității care dizolvă existența lui Crulic transformând- o în inexistență. Situația kafkiană a unui deținut tot atât de nevinovat precum K, transferul dintr-o celulă în alta, corpul chircit cu aspect de bob de fasole care refuză să germineze, putrezind de viu, atrage atenția asupra potențialului existențialist al poveștii acestui Everyman din Est. Crulic se impune atenției noastre cu forța absurdului care-i macină existența. Chiar și așa, el
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
ei avea un scop: să-l urmărească pe tata. Descoperea pe chipul lui anumite trăsături familiare, cîte un gest întrezărit în oglinda de la baie, cum ar fi zîmbetul, da, felul transparent în care zîmbea. Era foarte înalt, trebuia să se chircească ca s-o ridice în brațe. Trăsăturile mobile i se adaptau pe chip, un chip smead și schimbător. Cîteodată cînd zîmbea, lumea părea o vară la mare, dar altă dată se făcea iarnă pe fața lui. O frunte înaltă care
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]
-
când veneam încoace, am văzut-o în piață, neobrăzata. - Este rușinos. Cine-ar fi crezut, adăugase cealaltă. Peste câteva zile li se vor citi la biserică primele slujbe, de logodnă. - Nu, spusese Delia, sufocându-se. Prăpădita asta... Fața i se chirci brusc și-și miji ochii plini de ură sub crăpătura îngustă a pleoapelor. „Nu se poate, nu se poate”, repetase cu voce joasă, lăsându-și bărbia în pieptul vizibil agitat, cu buzele strânse într-o cută lividă, fără să se
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
de a fi dezlegat misterul Sfinxului și încrederea lui în propriile puteri după depășirea acestei încercări aparent insurmontabile: Țintise sus, mai sus ca toți. Și cât/ De fericit era! Așa/ De fericit! O, Zeus, zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
și lipsit de nerv. O susceptibilitate - mai generală, la poeții cei mai recenți - față de orice formă de patetism, sentimentalism sau metafizic stă trează, ca Big Brother, de-a lungul întregului volum, paralizând din fașă orice urmă de efuziune. Poemele se chircesc într-o expresivitate neutră, rece și cerebrală, amorțită la tot pasul de sentințe și definiții așa-zis tehnice (în fond, banale): „categoria este facilul prin definiție”, „normalul preferă durerea speranței”, „fără nuanțe/ totul este real/ iar drumurile/ sunt de la sine
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
Ion Scutelnicu, altădată afemeiat și barbar, reinventat, în noul regim, ca filantrop și familist. În „Muzeul Comunismului” creat de Ion-Johnny tronează lucrările artistului-martir Emil Faure-Buliga, iar „Gioconda” muzeului este „Chilia artistului”, un cristal în care se vede „un schelet uman chircit în poziție uterină” - nimeni altul decât produsul Blocului-Goebbels, ce extirpase, cu tot cu apartament, elementul dușmănos de odinioară. Ideea e că arta, manipulată profesionist, modifică prin spectacol ideologii și aruncă în nostalgii toxice pe indeciși. După cum noua Ella este un produs evident
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
și - surprins el însuși la fel de mult ca și cei care au aflat mai târziu povestea - l-a pocnit pe Jackson direct în osul nasului. Jackson s-a prăbușit de parcă ar fi fost făcut din cărți de joc, zvârcolindu- se și chircindu-se de durere pe punte. Sângele i-a țâșnit din nări și a gemut: un sunet surd, animalic, care a atras vreo cinci- șase spectatori, între care și Herman. Billy stătea deasupra bărbatului căzut, uluit de propria-i ferocitate. Nu
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
pe lîngă rostul auzului, îl are deopotrivă pe cel al echilibrului. Stăm în echilibru la încrucișarea unor cîmpuri de forță tocmai fiindcă avem ureche, de aceea lipsa ecoului dă naștere unei descumpăniri cu efecte triste. Îți pierzi siguranța și te chircești, din cauza pierderii centrului de greutate. Nu mai întrezărești repere, nu mai afli modele, nu mai intuiești ierarhii. Valorile se aplatizează și invocarea sensului se preschimbă în act inutil. În această situație e absurd pînă și gestul de a invoca absurdul
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]