233 matches
-
Când colo, ce să vezi ? Gunoiul s-a înmulțit mai abitir ca înainte. Orașul punea gunoiul cel nou peste cel vechi. Acum, dacă te uiți, nici nu mai știi care e unul și care celălalt. — Păi, dacă te uiți, interveni Chisăliță, care tocmai asta făcea, nu cred să existe în oraș vreun bloc mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-i ajută cu nimic, decât doar să le împăienjenească ochii. Luminile continuau să pâlpâie nestingherite. Era și timpul, șopti Bunelu. Mormanu’ a ajuns până aproape de cer. Mă gândeam io că tre’ să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină. Când e foc mare, se lățește de la mijloc spre margini. Alea sunt luminițe care merg. Io zic că-s lumânări... — Aoleo ! se plesni Isaia peste frunte. Te pomenești că azi e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bal în care luminițele umblau în spirală, precum puzderiile Căii Lactee. — Epitafu’... reluă Isaia, cu buzele umezite în spirtul îndulcit. Cum scrie la morți. Trebuie să-l scoatem și să-l purtăm în jurul bisericii... — Ți-am zis io, șefu’, șopti Chisăliță, că mormanul ăsta, când te uiți dintr-o parte, aduce a biserică... Uite, ia benoclează-te de aici, în dungă. Ziceam că aici are temelia, pe urmă pereții, acolo sus acoperișul cu turlă și, zvâc !, clopotnița asta ca o macara
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl corectă Isaia. Gunoiu’ nu e tot un mormânt, nu e cum ar fi când te lepezi pe veci de ceva ? Și, dacă n-ar fi alte cruci, ne facem noi acuma... Io nu mi-am făcut niciodată cruce, mărturisi Chisăliță. E de sus în jos sau de la stânga la dreapta ? — Și-așa, și-așa, îl îndrumă Isaia. Apoi își puse mâinile în șolduri, căutând să se țină cât mai drept, în ciuda spirtului care se clătina în el : Care o fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și amintească. Adică un fel de sicriu. Unde-i sicriul ? — Șefu’, se cutremură Chisăliță, io zic s-o tăiem de- aici, cât mai e timp. Am dat de belea, ăștia or fi de- ăia care caută morți, să-i vândă la disecție... Fără să-i dea vreo atenție, Isaia trecu în revistă povârnișul, atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Magdalena se împiedică, Lucică o strânse tare după umeri, sprijinind-o. Ea prinse, de aceea, curaj. — Tatăl nostru... — Așa... îndemnă Isaia. Dă-ne nouă pâine, adăugă Lucică. — Nu ne duce în ispită, veni și Bunelu, încurajat. — Ce-i aia ispită ? șopti Chisăliță către Iadeș. — Nu știu... își făcu Iadeș de lucru la cădelniță. Da’ nu cred că-i de bine când te duce... — Pe mine ultima oară m-au săltat astă-iarnă, își aminti Chisăliță. Și-acuma mai simt la șale... Și ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și Bunelu, încurajat. — Ce-i aia ispită ? șopti Chisăliță către Iadeș. — Nu știu... își făcu Iadeș de lucru la cădelniță. Da’ nu cred că-i de bine când te duce... — Pe mine ultima oară m-au săltat astă-iarnă, își aminti Chisăliță. Și-acuma mai simt la șale... Și ne ferește de cel rău, încheie Bunelu. Iadeș și Chisăliță își aruncară priviri dumirite. Astea fiind spuse, Isaia ridică puternic glasul spre cer : — Că a ta este împărăția și puterea și slava, a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucru la cădelniță. Da’ nu cred că-i de bine când te duce... — Pe mine ultima oară m-au săltat astă-iarnă, își aminti Chisăliță. Și-acuma mai simt la șale... Și ne ferește de cel rău, încheie Bunelu. Iadeș și Chisăliță își aruncară priviri dumirite. Astea fiind spuse, Isaia ridică puternic glasul spre cer : — Că a ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor. Se-ntoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Se țineau unii de alții să nu alunece, povârnișul era, uneori, atât de abrupt, încât se temeau că, dacă se vor duce de-a berbeleacul, nu se vor opri până în piața cea mare a orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie ieșea, de la cot în sus, o mână cu degetele rășchirate. Bunelu privi în vale dezamăgit. — Zău
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e pe vrutelea ? suspină Lucică, mângâind gâtul lung al Magdalenei. Marchiza, care se lecuise de sila față de orice atingere, îngenunche și-și puse palma stângă peste cea încolțită dintre gunoaie. — E de bărbat, socoti. Mâna dreaptă. — Cine-o fi ? întrebă Chisăliță. — N-auzi... veni și Iadeș. O fi tocmai mortu’ nostru... Isaia își făcu trei cruci largi : — El moare pentru noi în fiecare duminică, pe altar... repetă. — Nu mai e mult până duminică, socoti Chisăliță, numa’ azi nu e. — O fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mâna dreaptă. — Cine-o fi ? întrebă Chisăliță. — N-auzi... veni și Iadeș. O fi tocmai mortu’ nostru... Isaia își făcu trei cruci largi : — El moare pentru noi în fiecare duminică, pe altar... repetă. — Nu mai e mult până duminică, socoti Chisăliță, numa’ azi nu e. — O fi având și el familie, socoti Marchiza, obișnuită să audă de la bărbați tot felul de povești. L-o fi căutând și pe el cineva. Nu vedeți, cum stă cu mâna desfăcută, parcă cere ceva... — Ce-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gunoi e mai mare ca înainte, spuse Bunelu. Poate că de-aia tot schimbă numele la republică, să uite lumea. Dar degeaba, că gunoiul se tot adună... Intraseră în impas. Poate că ar fi bine să-l îngropăm creștinește... opină Chisăliță, care însă nu-și duse gândul până la capăt. Doamne păzește, se împotrivi Isaia. Dacă o fi vreun sinucigaș ? — Care sinucigaș se îngroapă singur, după ce o mierlește ? stărui Chisăliță, însoțit de voltele aprobatoare ale omuluipasăre. — Îi trebuie certificat de deces, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în impas. Poate că ar fi bine să-l îngropăm creștinește... opină Chisăliță, care însă nu-și duse gândul până la capăt. Doamne păzește, se împotrivi Isaia. Dacă o fi vreun sinucigaș ? — Care sinucigaș se îngroapă singur, după ce o mierlește ? stărui Chisăliță, însoțit de voltele aprobatoare ale omuluipasăre. — Îi trebuie certificat de deces, se încăpățână și Isaia. Nu poți să-ngropi pe cineva fără certificat. Nimeni nu moare de capul lui. Marchiza, care putea cunoaște orice bărbat dintr-o singură bucățică din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou pe locul celui vechi, cu găteje mai mari, ca să mocnească îndelung. — Toate lucrurile care lumea zice că nu sunt bune, medită Bunelu, se fac folositoare într-o zi, ba începi să și crezi în ele. — Republica Populară... își aminti Chisăliță, neînțelegând, de altminteri, nimic din ce spusese bătrânul. Nici nu sună rău... — Să te ferească Dumnezeu de ce sună bine, spuse Bunelu, așezându-se cu tălpile mai aproape de foc. — Ce-i aia bine ? întrebară Puțică. — Binele, îi dăscăli Isaia, e când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el. Oricum, toți idolii vor pieri. Iadeș trase o foaie putredă de cort din grohotișuri. O mirosi și strâmbă din nas, dar frigul strângea parcă mai tare. Așa că potrivi zdreanța măcar să-i acopere șalele. Mă gândeam la mortu’ ăla... spuse Chisăliță, privind cu invidie la strădaniile lui Iadeș. I-auzi, pufni Pârnaie. Dacă piticania a început să gândească înseamnă că a și adormit... — Mă gândeam, continuă Chisăliță netulburat, că măcar el șade învelit, bine mersi. Am vrut mort și iaca mortu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tare. Așa că potrivi zdreanța măcar să-i acopere șalele. Mă gândeam la mortu’ ăla... spuse Chisăliță, privind cu invidie la strădaniile lui Iadeș. I-auzi, pufni Pârnaie. Dacă piticania a început să gândească înseamnă că a și adormit... — Mă gândeam, continuă Chisăliță netulburat, că măcar el șade învelit, bine mersi. Am vrut mort și iaca mortu’, repetă Iadeș, trăgându-și jerpelitura peste umeri și căinând speranțele care nu i se împlineau. Luna se agățase de crucea de pe vârful muntelui. Cerul se acoperise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gratiile se căscaseră, lăsând luna să intre, nestingherită, în odaie. Cum nu-și aducea aminte de visele lui, nu știa nici măcar că visează, dimineața se întorcea la șovăielile și spaimele amestecate, neaflând niciodată cum e să fii, cu adevărat, liber. Chisăliță vorbea lumii despre sine la telefon. Nu-i păsa că nu-l ascultă și nu-i răspunde nimeni, ar fi vrut să fie singur și așa și era în visul lui. Nu mai era un pitic, ci cum trebuie să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de perechea ei, mormanul de vise se făcea mai mare decât mormanul de gunoi. Care morman purta, înfiptă în vârf, crucea pe care flutura eșarfa Magdalenei, semn că pentru cei vii crucea e o limită, care e a îndurării. Iar Chisăliță, la care, din potrivelile nașterii sale mici, toate simțurile erau mai apropiate unele de altele, sări, dis-dedimineață, primul din somn și se frecă la ochi, nevenindu-i să creadă. — Tii, băga-mi-aș ! exclamă. Scoală repede, șefu’ ! Nici nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a grămezii de gunoi. În scurt timp, tăiară un mal abrupt, mormanul se aplecă într-o rână și grohotișurile se prăvăliră. Deasupra, crucea Magdalenei abia se mai ținea, fluturându-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chibzui Iadeș. Ni s-o fi părut. Pârnaie arătă-n sus, către stâlpul care se mai ținea, ca prin minune, legat de fire electrice nevăzute. Eșarfa se întinsese peste cele trei brațe, ca un giulgiu care aștepta coborârea de pe cruce. Chisăliță avea și el un răspuns, răscolind cu vârful pantofului cenușa. — Io zic s-o tăiem de-aicea, spuse Pârnaie. Dar nu se clintiră, privind fascinați la monștrii care mușcau, clefăind din molozuri. Ce s-o fi întâmplat cu mortu’ ? întrebă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aveau ochi, capetele lor nu păreau să-i bage în seamă. În spate, huruiala devenise asurzitoare, muntele se nărui, pântecul i se făcu țăndări și măruntaiele se risipiră. Nu trebuiră să dibuiască drumul, căci prin mărăcinișuri nu exista niciun drum. Chisăliță se opri să-și smulgă scaieții agățați de pulpanele prea largi și alergă după ceilalți. — O să se facă la loc, gâfâi. Grămada asta de gunoi... câtă vreme există orașul. Sau te pomenești că mută și orașul din loc... Privi înapoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iadeș rămăsese iar în urmă, lăsându-și sacul, când și când, la pământ. — Până acum ziceai că de ce-l cari, se răsti Pârnaie. Nici acum nu știu, răspunse Iadeș, oftând de sub sac. Când o să știu, poate c-o să-l arunc. Chisăliță se legăna de pe un picior pe altul, potrivindu-se după mersul mai larg al lui Pârnaie. Mergeau amândoi cu mâinile în buzunare, dar cum buzunarele le erau cu desăvârșire goale, mâinile le încăpeau până la cot, ceea ce dădea brațelor lor înfățișarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
al lui Pârnaie. Mergeau amândoi cu mâinile în buzunare, dar cum buzunarele le erau cu desăvârșire goale, mâinile le încăpeau până la cot, ceea ce dădea brațelor lor înfățișarea unor toarte. Soarele începuse să se ridice pe umerii lor. — Știi, șefu’, spuse Chisăliță, ca să-și facă de lucru vorbind și să nu fie ispitit să privească înapoi, mortu’ ăla care zici că a înviat... poate acuma o să-și găsească și o nevastă... Că, de însurat, nu era însurat... — Da’ tu de unde știi, pechinezule
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înviat... poate acuma o să-și găsească și o nevastă... Că, de însurat, nu era însurat... — Da’ tu de unde știi, pechinezule ? Păi, dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]