162 matches
-
el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca victimă sigură pe Angelica, tovarășa ne-a tras rând pe rând pantalonii în jos, descoperind fără milă vreo douăzeci și ceva de mărturii sincere (adică funduri de șoim) până când, mă rog, aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plin, făcând un zgomot ca de tobă lovită cu ceva greu: zdup! Incredibil cât de tare a putut să țipe câinele ăla. Nu era nici chelălăit, nici lătrat, nici urlet, era durere pură, țâșnită dintr-o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori "urlet neomenesc". Mașina a dispărut, iar câinele a rămas în mijlocul străzii, învîrtindu-se repede în jurul cozii, țipând la fel de tare și tîrîndu-se doar pe labele din față. Cele dinapoi paralizaseră, inerte. Țipa continuu, până când s-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eu la el mă uit și, din Proclamație, punctul opt, (oto, eight, huit) mi se arată și îmi face cu ochiul șmecherește. "Măi, măi", îmi zic, și pe vârfuri trec pe lângă investitorii FNI care direct în ureche îmi strigă anumite chiuituri cu hoți și alte daravere; "securitatea face și desface în țărișoara noastră", îmi spun și mă pălește o reverie: oare ce fel de bunuri personale o fi având dom' Camenco, ce bibelouri și ce alte felurite bunuri personale o fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sat, înainte de-a pleca eu la Iași, cînd venea prima dată o fată frumoasă, era imposibil să nu se lase cu bătaie între Vlădeni și Săteni..." Somnul din tren, noaptea, e întotdeauna zbuciumat. Goana nebună, zgomotul de macazuri și chiuitul prelung dau senzația de coșmar. Oboseala își spune cuvîntul abia către ziuă. "Mihai, trezește-te!" Sare în picioare, spre surprinderea cîtorva străini care dormitează alături, pe celelalte locuri. E sigur că a fost strigat. Dar după cum e privit de tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
jos și se Împletici pînă la perete. Aruncă o privire spre bărbați, simțind gustul sîngelui: ochise la cap, de la mică distanță. Bubuituri În cameră: două puști care trăgeau de la o distanță foarte mică. Meeks strigă „L-am prins!“, auzi niște chiuituri drept răspuns și văzu brațe și picioare ieșind pe fereastră. Luă arma cea mai apropiată și trase cu foc automat: ținte luate ca din oală, bucăți de ipsos care explodau, lemnul uscat luînd foc. Peste cadavre, În cameră. Ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e vocea fericirii depline pe care nu o au decât copiii atunci când se joacă. Țipetele ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții, tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci când se adresează câinelui, chiuitul strident care acompaniază când și când puseurile de excitație ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfințiturilor care pătrunde prin geamul deschis de la bucătărie și ajunge, trăgîndu-mă vertiginos către vârsta copilăriei, până la biroul meu. Iar dimineața, când deschid ochii, primul lucru pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
refuza în contingențele ei. Dacă secolul trecut nu era dominat de o sete oarbă de imitație, de superstiția modei, a arderii etapelor, a "ajungerii" celorlalte neamuri, am fi rămas poporul obscur și lamentabil care a înțeles universul prin doină și chiuituri. Voința însă de a avea totul deodată, de a te pune în rând cu lumea, exprimă o sete de istorie la un popor care n-a trăit, o dorință arzătoare de a-și umple golurile cu o iuțeală maximă, de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se strecoară În condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari. Înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice. Întreaga carte este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ogradă, În asfințit. M-au despărțit de Nora, nu mai stăm la Doamna, din pricina chestiei. Eh, și asta-i viața. Dormeam. Adormisem după amiază. M-au trezit din somn chiote, apoi Împușcături pe-aproape, apoi din nou chiote prefăcute În chiuituri de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras, răcorit de umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
domnișoarei; taman așa cum ni-l arăta, la tablă (cu mâinile, nu cu gura): trenul, negru și dând strașnic din roate, tunelul și el, afumat primprejur, de la fumul lulelei lui Moș Severin. Nu lipsește nici puf! puf! puf!-uitul locomotivului, nici chiuitul, atât că, pe la noi, la Mana, chiuie, nu trenul, ci tunela; când Îi intră. Stau În calidorul de jos, din curtea Înzăpezită; văd ce văd și-mi zic ce-mi zic - dar nu spun; nu se cade să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
uriașă, din peste 200 de candele. Marți, 18 dec. Miracol! Primesc pe email de la o adresă necunoscută un brad făcut de Józsi din cărți, plantat într-o pădure și împodobit cu becuri luminoase. Spre miezul nopții, zarvă mare pe stradă: chiuituri, cântări, clacsoane. Ies la geam și am senzația că visez: zeci de moșcrăciuni defilează în pas săltat pe bulevard. Miercuri, 19 dec. Alexandra din Montreal, tânăra a cărei poveste cu mărșăluitul am spus-o aici azi-vară, a citit ce-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
plimbare împreună cu iubita, constat că ne-am rătăcit. Împrejurul nostru, se întinde o zonă rezidențială tipică, la marginea căreia se găsesc mai multe case în curs de finisare. "Cine să ne îndrume?", mă întreb, oarecum retoric. Traumatizată de zecile de chiuituri din adolescență, ea mă sfătuiește să mergem mai departe, evitând șantierul, că doar trebuie să găsim un magazin în apropiere. "Nu-ți face griji", bravez eu, ca în liceu, de la înălțimea celor o sută nouăzeci și unu de centimetri, "nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
există mai multe feluri de sărbători: legale, nelegale și întâmplătoare. Mai ales astea, întâmplătoarele, îmi cam dau insomnii, nervozitate, dureri de cap... Acum, însă, e liniște, liniște profundă. Ce mult aș vrea să aud măcar în surdină, un magnetofon, un chiuit, un tropăit ca la sârbă ori... Noaptea asta n-ar mai fi așa de înspăimântător de calmă. Iau o țigară și mă strecor în bucătărie. Cel puțin acolo nu mai aud ceasul. Numai sfârâitul intermitent al țigării. Și poți simți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cîntul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prezentă urările de Anul Nou ca un mare îmbrăcat în hainele de bărbat. Cu toate acestea, Anul Nou era Anul Nou. Apa picura veselă din zăpada de pe acoperiș și din țurțurii de pe streașină, iar din apropierea grajdului de cai se auzea chiuitul lui Gonshirō călărind pe un cal din lemn de bambus. La răstimpuri valea răsuna de pocnete îndepărtate de puști. Stăpânirea îngăduia vânătoarea de păsări sălbatice numai de Anul Nou. Pesemne că și Kanzaburō luase câțiva țărani cu el și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capul oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mofturile unei femei care Încerca să-l prindă În mrejele sale, ci, Înfigându-i degetele În beregată, o Îndepărtă de pe trupul lui, aruncând-o printre jerbele veștede de flori risipite pe mormintele din jur. Triumful și-l serbă printr-un chiuit, urmat de o bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind sub rădăcinile sale zeci de cochilii de melci ce se târau prin iarba dintre cripte. Dacă femeia-șarpe voia cu tot dinadinsul să se Încolăcească pe grumazul cuiva, n-avea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întoarcerea ostașilor de pe câmpurile de luptă europene, bidonul din mânuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întâlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fâlfâit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cântul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc liber. Pe drumul dinspre pădure venea cireada calmă a vacilor, purtându-și domol ochii umezi și coarnele ucigătoare. Constatând
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ai nevoie de pașaport pentru Butimanu, așa că Sarsailă te-a ratat! Gore bate din palme, se ridică și dă muzica mai tare. Face câteva mișcări din umeri, fiindcă la dans este bâtă, vorba lu’ Marioara, nevastă-sa, și trage un chiuit. Pe drumul de la Buzău mă-ntâlni cu Bălălău! I auzi, Sandule, lasă dracu’ pașapoartele biometrice și biokilometrice, că se supără doamna Gabi Luncă, doar nu vorbește ca televizorul, de una singură. Cu cipsuri sau fără cipsuri, tot aci venim și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cravate, cu madamele în strasuri și mătăsuri grele, să încingă o horă, să chiuie și să se țuce iar, într-un consens fripturisto-țuicăresc pe care „boboru” nu-l vede niciodată în mass-media. Pe fondul cu pricina, într-o pauză de chiuituri și tropăieli, am început o discuție în contradictoriu cu senatorul V. Dură de tot. Extrem de dură. Eu le despuiam partidul și conservatorismul lui de stânga, el mă ataca pe tema: așa te-au pus liberalii să gândești. Un ziarist de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a organizat într-o duminică însorită din luna octombrie. Parinții și rudele noastre de toate gradele au fost prezenți.Pregătirile au fost pe măsura. Cornel provenea dintr-o familie înstărită. Nunta s-a desfășurat în curtea casei socrilor. Muzică,chiuituri,mâncăruri tradiționale și băutură din belșug. Când veselia era în toi,în fața porții a oprit o limuzină argintie. A coborât o femeie elegantă,cu ten masliniu. Doi bărbați vânjoși o însoțeau.Probabil garda ei de corp.Dupa obicei,tata și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a confirmat plecarea trenului. ― Și iar mă întorc și zic că românul de necaz bea, iar de bucurie nu se dă în lături din fața balercii cu țuică. Ca drept urmare, hai să cinstim începutul de drum, care cine știe unde duce? Sau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
închingată - și-a spus părerea profesorul... Omul cu fluierul nu a așteptat să fie rugat de două ori. A pornit să cânte o „bătută” înfocată. În acest timp, s-au auzit chiar și câteva tropote pe dușumeaua vagonului și un chiuit scurt. Când cântecul a încetat, a pornit glas din celălalt capăt al vagonului: ― Ar fi cazul să mergem la culcare, fraților, fiindcă au cam cântat cocoșii a doua oară și când om ajunge la destinație ne iau de odihniți - și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]