841 matches
-
bine. Apoi, Titus mersese la direcțiune cu proiectul făcut: echipă, distribuție, muzică, scenografie, costume, mișcare scenică. Eu nu voi schimba un cuvânt din Shakespeare, ar fi o blasfemie! Își expusese punctul de vedere în fața directoarei, o foarte bună manageră, Teatrul „Cișmeaua Roșie”, condus de ea, avea mare succes și la public, și la critică, directoare care, din nefericire, avea toată încrederea în posibilitățile acestui regizor... Îmi ajung patru săptămâni de repetiții! — Măcar de l-ai fi văzut pe Nicolaso Pertusato, clovnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
repede laptopul. Teatrul, Teatrul, Teatrul. Alesese Teatrul, nu Iubirea. Trebuie să meargă la spectacol, are premieră la Shakespeare, Regele Lear. Alesese Teatrul, nu Iubirea. Timpul trece, e transpirat, negru de supărare. Teatrul. * Sala mare a Teatrului din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”. Ard toate luminile din campus. La ora 19.00, în București, e încă lumină, dar becurile, lămpile, neoanele, spoturile, toate aprinse la Teatru, creează sărbătoarea Shakespeare. Lumea - bărbați și femei, urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți actori. În culise, directoarea Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute ca altădată și pleacă, îi lasă acolo pe toți, și pe ei, și pe Loredana, căreia îi spune încet, la ureche: acum știu cine e Tina!, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
femeia de dincolo, ce actriță celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții de sub pernă Povestea Tinei Paharul cu apă * Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie” e o instituție ficțională, o întâlnim doar în acest roman. Sau, cel puțin, până am publicat cartea, acest campus cultural nu exista în realitate. * Aluzie la moartea lui Charlie Parker. * Shakespeare, W., Teatru, vol. I, Editura Albatros, 1971, Hamlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să vă duc responsabilului. Sări jos din cabină și se apropie de un mediocru blond, tânăr, care se spăla la o cișmea. — Salut, măi PQ paișpe! zise tractoristul. Unde-i responsabilul? Cred că la ciorbe, răspunse blondul. Da’ ce-ai cu el? — Am găsit în orz doi extramediocri, zise vesel tractoristul. — Prost să fii, noroc să ai, zise blondul. Te-ai învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mie prăjitura. Da’ ce, tu mi-ai dat-o atunci când i-ai găsit p’ăia trei în porumb? făcu tractoristul, apoi se-ntoarse spre cei doi pământeni care așteptau stânjeniți mai în spate: Poftiți încoace, vă rog! O luară printre cișmele spre un grup de cazane masive în jurul cărora roboteau câțiva mediocri îmbrăcați în halate albe. Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ZIUA TA, MOȘ NICOLAE? Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se povestește ... că într-o dimineață de iarnă, un bătrânel, tare împovărat de sărăcia și necazurile avute în viață, porni spre cișmea, să aducă apă în umila sa locuință. Era și bătrân și bolnav, iar fără apa cea de toate zilele nu se putea. Făcea economie și la apa de băut, căci găleata pe care o căra i se părea din ce în ce mai grea
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
alunece și să cadă. Nu de căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar și așa, îndrăzni. „Apără-mă, Doamne, să ajung cu bine înapoi!”, murmura bătrânelul. Zărea deja marginile înghețate ale cișmelei, peste care se prelingea un firișor de apă limpede. Grăbindu-se să ajungă cât mai repede, piciorul drept îi alunecă peste marginea înghețată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în genunchi, dar nu se lovi prea tare
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
bine, și vibrațiile sufletului: „Mă iau după tata la deal printre târșuri,/ Și brazii mă zgârie, răi și uscați./ Pornim amândoi vânătoarea de capre,/ Vânătoarea foametei în munții Carpați./ Setea mă năruie. Fierbe pe piatră/ Firul de apă prelins pe cișmea./ Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe o altă/ Planetă, imensă, străină și grea.// Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,/ Din strunele undelor line, izvoarele./ Când va scăpăta soarele, când va licări luna,/ Aici vor veni în șirag
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
salutam și ne zâmbeam atunci când ne întâlneam. Nu țin minte să fi fost vrajbe, fapte rele, focuri intenționate sau furturi. Scriind aceste rânduri îmi amintesc cum mi-a povestit draga mea mamă ce vorbiseră două țărănci atunci când le întâlnise la cișmeaua de pe stradă de unde luam apă cu găleata: - D’apoi nana mè, asară am adus acasă de pă câmp doauă coșeri de tenchi (două coșuri de porumb) să am ce da la purcel și la găinuțe. -, Să nu mai faci așè
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
bleg, O metaforă culeg! Merg în ritmul de troheu, Dar observ că nu mereu: Pentru că în iamb îl schimb, Socotind că are nimb! Cu o pungă de alune, Amfibrahii prind să sune; Mult aș mai dori cafea: Curg poeme la cișmea! La tarabe: epitete! Le culeg pe îndelete: Deformație totală: Numai versuri văd în oală! Când tai un cartof în patru, Mă gândesc ls Sosipatru. Furculițe și cuțite: Numai poante ascuțite! Înspre ceapă merg încet... Pe loc fabric un sonet! Ce
LA PIAŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361111_a_362440]
-
în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Flori de stânjenei alături de-o cărare îmbrăcau în violet un hotar de soare. O capră cu doi iezi legată mai la vale, îmi părea însetată... iute alergam la cișmea să-i aduc apă; nici nu atingea căldarea plină ochi, dezlegată ea voia să bea din libertate... aceeași sete noi aveam. Bunica avea mulți nuci, într-o zi îmi arăta cu degetul, șoptindu-mi numai pentru mine: acela din fundu
LA BUNICA MEA-N CURTE de MARIA COZMA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361223_a_362552]
-
domeniu de 35 de hectare, cu o simbolistică bogată, construit după modelul labirintului cretan și al Grădinii Paradisului, în care poți întâlni peste 3000 de specii de plante, cea mai mare colecție de cactuși din Europa, alei, izvoare, cascade, fântâni, cișmele, grădini, vile care îmbină mai multe stiluri arhitectonice: bulgărești, gotice, orientale, meditaraneene, o capelă, cruci, oale de lut, dispuse după o geometrie a unității în diversitate, a bunului gust, a relaxării, a stimulării curiozității și dorinței de cunoaștere. Pentru realizarea
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cel Bătrân, în ipostaza unui tânăr soldat, singura statuie a unui bărbat din acest domeniu. Statuia pare a fi fost construită deopotrivă în amintirea domnitorului român, dar și a fiului reginei, Mircea, mort prematur. În fața vilei, vis-a-vis se află o cișmea cu o stemă a cărei semnificație nu reușim să o descifrăm. Ne continuăm drumul pe alee, în foșnetul plăcut al unei cascade care coboară pe dealurile terasate de pe partea stângă a direcției de mers, îndreptându-se spre mare. Auzul și
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
au existat aici în timpul reginei. Puțin mai jos, într-o moară veche în care s-a aflat bucătăria Castelului astăzi a fost amenajat un restaurant care mai păstrează încă autenticitatea locului: un șemineu masiv cu lemne, cuptoare tradiționale și o cișmea la intrare. Terasa restaurantului oferă deschidere spre mare. Vila „Cuibul liniștit”, adevăratul castel, este situată chiar pe malul Mării Negre, în continuarea plajei și la poalele stâncilor terasate. Mergând spre castel întâi dai de „Atelierul de croitorie” al reginei, o căsuță
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cu mirosul crinilor regali, înlocuiți acum de diverse flori de sezon. Stella Maris „Steaua Mării” este denumirea dată de regina Maria Capelei dedicate Sfintei Maria, protectoarea marinarilor și a acestui spațiu mirific. În partea stângă înainte de capelă se află o cișmea din care curge apa, simbol al vieții și al purificării amintind de un vechi obicei iudaic al spălării pe mâini înainte de a se merge la rugă și de obiceiul spălării picioarele în creștinism. Pe partea exterioară a Capelei deasupra ușii
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
de aici, depusă într-o peșteră la Bran, un alt loc favorit al reginei, iar acum se află la Muzeul de Istorie al României. Pulsul ei este posibil să mai bată încă în mica bisericuță, în fiecare copac, floare sau cișmea de la castel și din grădini. Două cruci, una în fața Capelei și alta în spate dispuse în diagonală, fortifică sacralitatea locului. În fața bisericii turiștii îmbrățișează un arbore despre care aflăm că este arborele de hârtie pe care, conform unei credințe bulgărești
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
cărnos și gust de sare, plutesc în aer, florile transmit vigoare, delicatețe și puritate, copacii emană un miros verde, proaspăt. Apele curg veșnic în căderi pe verticală, susură lin în izvoare, curg liniștit pe canale, sunt captate în fântâni și cișmele sau în cruci binecuvântate, hrănind vieți de plante. Crucea de piatră, simbolul creștinismului, al legăturii dintre viață și moarte apare singură sau în diverse combinații de elemente, în poziție verticală sau orizontală. Crucea verticală este așezată ocrotitor lângă clădiri, la
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
albe sau frânturi de mare care se zăresc printre copaci si printre clădiri, gardurile tradiționale din piatră, casele vechi sau moderne divers colorate, plăcute și elegante. Poți vizita biserici, moschei, muzee, admira statui. Specificul local este sporit de câte o cișmea turcească de care dai din loc în loc. Ajungem din întâmplare la o biserică ortodoxă veche, dar cu o acustică foarte bună în care elevi de la Școala de Muzică din Sofia sub coordonarea renumitului profesor Stanislav Potchekansky exersează la diverse instrumente
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SONET DE CARTIER Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am re’ntâlnit, luai apă la cișmea, Erai tot în capodul ăla șic, Din ochi te-am dezbrăcat, că se vedea, Pe dedesubt nu mai aveai nimic, Iar între sâni și-un nasture-ți lipsea, Rebeli se înălțau să mă doboare, Cordonul înnodat mă sictirea, Dar ce
SONET DE CARTIER de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367809_a_369138]
-
vedea, Pe dedesubt nu mai aveai nimic, Iar între sâni și-un nasture-ți lipsea, Rebeli se înălțau să mă doboare, Cordonul înnodat mă sictirea, Dar ce popo', ce șolduri, ce picioare (!)... Sunt ani de-atunci, te văd iar la cișmea, Tot în capodul ăla...foarte șic, La piept același nasture-ți lipsea, Am vrut să te dezbrac, aveam un tic, Dar ce să mai (!) și-așa tot se vedea, Pe dedesubt nu mai aveai nimic! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Sonet
SONET DE CARTIER de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367809_a_369138]
-
când în când îi operște să se odihnească. Pornim din nou la drum, praful fierbinte, stârnit de boi și carul în mișcare rămâne în urma noastră, ca un fum. Bunicul a dejugat boii și i-a adăpat în ulucele răcoroase ale cișmelei. Am băut și noi apă rece de izvor, am umplut fedeleșul și ne-am răcorit. Și iată, după un cot se zărește casa scufundată într-o liniște nefirească - animalele dorm la umbra deasă a pomilor iar păsările se scaldă în
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
un pic de atenție, puteai auzi (în gând ) cum Gică Petrescu îți cântă: „Du-mă-acasă măi tramvai,/ „Du-mă, du-mă, ce mai stai!/ Noaptea se lasă, prin mahala,/ Câinii latră a pustiu;/ Du-mă la căsuța mea,/ Cu portiță și cișmea”... Pe aici, prin Sărărie, trecea tramvaiul numărul „3” - gen „cutie de chibrituri”, care mergea domol și oprea unde nici nu te așteptai. Cineva spunea că, la o astfel de oprire, vatmanul se adresase cândva, călătorilor: „Șinși minuti, vă rog, să
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
prânzim, ne odihnim, cu apă ne răcorim și mai facem câte-o glumă să ne veselim. Către seară strângem fânul și încărcăm carul, boii trag în jug alene, praful urcă-n valuri. Facem un popas și boii-i adăpăm la cișmea, ne spalăm și noi cosașii, în uluc, alăturea. Ne așteaptă-n prag bunica cu plăcinte și cu vin, ne zâmbește și ne-ndeamnă să ne odihnim. Ma adori, ți se citește gândul în privire... știu, va fi o noapte caldă
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
puț nu sifon sau apă minerală? -Cum nu, conașule, și-i face un semn discret țaței Dumitra, care mă smucește de mână și mă ia deoparte să - mi spună ce să fac: - Ovidule, du-te în bucătărie că jos lângă cișmea e o sticlă de aia verde de un kil cu apă de aia bună - apa din Făurei era cam în toate fântânile sălcie, rar găseai o apă bună de băut -, ia un pahar de o litră vezi să fie curat
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]