6,287 matches
-
pot garanta satisfacția sau insatisfacția de după vizionarea acestui film. Un alt film care aspiră la statutul de thriller e Scorpio, de Michael Winner (1973), disponibil tot pe DVD. Deși numele regizorului nici nu apare în The Oxford History of World Cinema, merită un dram de atenție măcar pentru starurile care au lucrat cu el: Orson Welles, Marlon Brando și, în cazul de față, Burt Lancaster și Alain Delon. Primul îl interpretează pe Cross, agent C.I.A., care dorește să se retragă, al
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
încheie deloc furios pe cineva sau ceva: "Altfel, sînt trist, deoarece chiar asta n-am atins în prima mea carte: ceva ce am numi (prețios) o tristețe înțelegătoare..." l Pe aceeași pagină de Cultură din nr. 254(4029), cronicarul de cinema Ileana Dima, prezentînd un remake american, reușește performanța să nu dea nici titlul filmului despre care scrie, nici al celui inițial.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
de scris, bucurîndu-se iar, copilărește, de tot ce e important pentru el: empatia cu frumosul artistic al lumii, prietenia împărtășită, slujirea adevărurilor ocultate, lupta cu demonii istoriei, indiferent de culoarea lor. Poet, prozator, eseist, critic și istoric de artă, de cinema, scenarist și traducător, Iordan Chimet și-a păstrat peste mode și timp candoarea, capacitatea de a admira și iubi, încîntarea în fața miracolelor vieții ("nu, serios, eu chiar cred în miracole și am avut parte de ele"), năstrușnicia ludică, pasiunea pentru
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
o crimă de către Juan. E un lungmetraj postmodern prin auto-referențialitatea lui: cei doi băieți devin intimi la un film (melodrama Esa Mujer) cu Sara Montiel, iar după ce comit o crimă, Juan și Berenguer (numele răspopitului padre Manolo) se duc la cinema și văd filme noir franțuzești, iar unul dintre ei comentează "E ca și cum toate filmele ar vorbi despre noi". Totodată e tratat raportul dintre realitate și ficțiune, iar ficțiunea dezvăluie aspecte necunoscute ale realității; Enrique caută un subiect pentru filmul său
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
vadă filmul. Iar criticii literari privesc cum literatură de bună calitate devine film prost sau criticii de film laudă un lung metraj bazat pe un material dezastruos, și protestele încep să curgă din ambele părți. Oricum, adaptările sunt omniprezente: la cinema (Casa de nisip și ceață), la noutăți video (Misterele fluviului) și la TV (Mansfield Park, difuzat de HBO). Primele două aparțin tipului III de adaptare și au multe elemente comune care țin de regie. La Clint Eastwood, regizorul Misterelor", te
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
perfecțiune morală incontestabilă, cu tușe de drăgălășenie (salvează o pisică dintr-o casă în curs de demolare). Vă mai amintiți de vremea când detectivii erau dezinteresați și nepătați etic? Probabil că nu (până și Sherlock Holmes fuma opiu), pentru că în cinema moda acestui tip de personaj a luat sfârșit în 1929, odată cu Șantaj, regizat de Hitchcock. Dar Hollywoodul e expert în reciclări și deci plasează un erou perimat în centrul unui blockbuster realizat după rețeta clasică: buget mare (105 milioane), imaginație
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
cu inima cât un purice și care-acum fusese trimis la Barcelona să reia legătura cu tovarășii din interior. Anume cu Saborit. Îi aducea instrucțiuni scrise. Cifrate, dar scrise. Lângă inimă, care-i bătea bezmetic, acum, când ajungea-n față la cinema Borrŕs și vedea că nu, nu se-ntâmplă nimic ciudat în jurul lui, că totu-i în ordine. Casiera nu s-a oprit din tricotat când i-a plătit biletul. Nici nu l-a privit. Pătruns în întunericul sălii, s-a
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
care Alex. Leo Șerban ar fi putut greși, iar Gorzo - avea dreptate: dacă stereotipurile erau aruncate de-a valma, fără să intervină nici un frâu, Tarantino ar fi putut fi etichetat drept ,înfășurat în bandă din cap pînă-n picioare", ,inexpresiv", și ,cinema-ul îndrăgostit de cinema" nu ar fi putut spăla blamul. Dar stereotipurile se combină la fel de ,după regulă", ca într-un joc de domino, neapărând nici o falie a poveștii și nici o inconsecvență logică. Același critic atrage atenția asupra rolurilor excelente, ignorate
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
ar fi putut greși, iar Gorzo - avea dreptate: dacă stereotipurile erau aruncate de-a valma, fără să intervină nici un frâu, Tarantino ar fi putut fi etichetat drept ,înfășurat în bandă din cap pînă-n picioare", ,inexpresiv", și ,cinema-ul îndrăgostit de cinema" nu ar fi putut spăla blamul. Dar stereotipurile se combină la fel de ,după regulă", ca într-un joc de domino, neapărând nici o falie a poveștii și nici o inconsecvență logică. Același critic atrage atenția asupra rolurilor excelente, ignorate de Gorzo. Conform unui
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
punct de vedere, apropierea dintre nepoți și bunici (la fel de ,pățiți") în paginile volumului plurimemorialistic O lume dispărută. Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir vin către vârstnicele lor rude nu numai pentru a primi clasica dulceață și subvenția unui bilet la cinema. Ei simt că în proximitatea, în mediul acestor oameni atât de apropiați pot regăsi niște valori diferite de cele oficiale, un alt aer, parfumul unei epoci dispărute, dar câtuși de puțin revolută. La Ioan Stanomir, conturul simbolic al acestei relații
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
trebuie lăsat să-și facă treaba, din 1932, despre situația de inculpat a lui Louis Aragon, învinuit de ,instigare la omor" după publicarea unui poem. Două articole se referă la starea filmului: Răspuns la o anchetă despre cinematograful sovietic și Cinema 33, ambele din 1933, dar dezvoltând considerații politice și estetice extinse peste limitele subiectului anunțat. Alte două texte se referă la relația dintre politică și artă, la jocul ipocrit la Sovietelor: Ridicare de cortină, din 1933, și O politică a
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
ochii îmi vor sfârși prin a se consuma și această uzură a pupilelor va fi boala care mă va conduce la moarte. într-o noapte voi privi atât de fix în întuneric încât voi sfârși acolo, înăuntru". La Casa del Cinema, unde se organizează multe evenimente cinematografice (proiecții, întâlniri cu realizatorii, retrospective etc.), sâmbătă 4 iunie s-a acordat, la încheierea avanpremierei Festivalului Filmului Italian, Premiul Fellini 2005 pentru excelență artistică, în Italia un Nobel al cinematografiei. Juriul (nume de referință
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
și faptul observat că decorurile sunt natural-sordide, nu urâțite artificial cu toată fauna de kitschuri disponibile. Acum e rândul ,detaliilor tehnice"cu care nimeni nu considera necesar să își bată capul la ICR. Regizorul a afirmat că e influențat de cinema-ul direct, practică documentară dezvoltată în S.U.A prin anii '60, ca alternativă la cea griersoniană. Diferența față de cinéma vérité este că acest stil e cel mai neobtruziv, camera trebuie să fie la fel de discretă ca o muscă de pe perete
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
S.U.A prin anii '60, ca alternativă la cea griersoniană. Diferența față de cinéma vérité este că acest stil e cel mai neobtruziv, camera trebuie să fie la fel de discretă ca o muscă de pe perete, zice Richard Leacock, unul dintre promotorii cinemaului direct. Pe multe dintre elementele aferente acestei specii le veți recunoaște în film: camera e mișcată mereu, chiar dacă remarci asta doar pe la colțuri, cadrele sunt lungi, ajungând chiar pe la șapte minute, montajul e minimal, iar ordinea cronologică e respectată strict
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
mișcată mereu, chiar dacă remarci asta doar pe la colțuri, cadrele sunt lungi, ajungând chiar pe la șapte minute, montajul e minimal, iar ordinea cronologică e respectată strict. Nu e o practică prea liberă, așa că, în era regizorilor ,clipangii", combinația de lungmetraj și cinema direct reprezintă un plus de inedit, dar și unul de risc - poți să irosești din tensiune din cauza cadrelor lungi sau să obosești spectatorul prin mișcarea neostoită și pe undeva destabilizantă a camerei. Tocmai prin ea ți se comunică existența unei
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
acestea a apărut primul număr al unei noi publicații lunare, revista social-politică și literar-artistică Flacăra. Tipărită în frumoase condiții grafice, revista conține numeroase și variate reportagii, schițe literare, poezii, semnate de scriitori și poeți cunoscuți, note bibliografice, precum și rubrici de cinema, sport, șah, cuvinte încrucișate etc. Revista cuprinde deasemeni numeroase fotografii, desene și reproduceri de picturi în culori." Tot Flacăra va cuprinde ,numeroase și variate" articole rechizitoriale la adresa oricărei tentative de insubordonare a scriitorilor față de ideologia oficială... Primul număr al revistei
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
spectacolul Inedite Ionescu la Café Théâtre "Absidiole". Mai bine de cincisprezece ani a publicat traduceri: Jacques Chabannes, în raniță, bastonul de mareșal (1977), Amédée Achard, Belle-Rose (1983), Edgar Reichmann, întâlnire la Kronstadt (1992), Giovanni Grazzini, Fellini despre Fellini, Convorbiri despre cinema (1992), Petru Dumitriu, Ne întâlnim la Judecata de Apoi (1992), Gaston Leroux, Misterul camerei galbene, prefață de Jean Cocteau (1993), Romano Franco Tagliati, Cu mâinile în buzunare (1993). în cele 240 de pagini ale volumului pe care l-a îngrijit
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
au fost români în afara criticilor de film care s-au deplasat pînă la festival. - Am înțeles că a fost un succes. - A fost. Da. - Faptul că a apărut o cronică în Variety, care e considerată cea mai importantă revistă de cinema, de film... - Americană, da. - Bine, dar toți europenii se referă la această revistă. Iar faptul că a apărut în Variety e foarte important. - E important, e important. Dar nu e important că a apărut în Variety. Este foarte important că
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
un film care să aibă forța Moromeților, dar a făcut Secvențe și Fructe de pădure care sînt filme importante. Și așa mai departe. Adică se întîmplă accidente. Dar nu există un autor așa, pe care...să intri în sala de cinema , să vezi două fragmente și să zici, da, ăsta e ăla, e evident. |sta-i Hitchcock. E clar că e Hitchcock. Să-i recunoști stilul. Să intri în sala de cinema și să zici, ăsta-i Tarkovski. - Cînd v-ați
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
autor așa, pe care...să intri în sala de cinema , să vezi două fragmente și să zici, da, ăsta e ăla, e evident. |sta-i Hitchcock. E clar că e Hitchcock. Să-i recunoști stilul. Să intri în sala de cinema și să zici, ăsta-i Tarkovski. - Cînd v-ați hotărît să faceți cinema, ați avut un model? - Un regizor? - Deci român nu. Nici străin? - Nu. N-am avut nici un model. M-am apucat să fac film pentru că am văzut Stranger
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
fragmente și să zici, da, ăsta e ăla, e evident. |sta-i Hitchcock. E clar că e Hitchcock. Să-i recunoști stilul. Să intri în sala de cinema și să zici, ăsta-i Tarkovski. - Cînd v-ați hotărît să faceți cinema, ați avut un model? - Un regizor? - Deci român nu. Nici străin? - Nu. N-am avut nici un model. M-am apucat să fac film pentru că am văzut Stranger than paradise a lui Jarmusch. Asta m-a determinat pe mine atunci să
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
Alexandra Olivotto S-a întâmplat ca, de curând, fiind în vacanță, să nu îmi pot stăpâni curiozitatea și să pun piciorul într-un muzeu erotic. Pe lângă alte exponate sub sticlă, respectiva instituție se lăuda cu o minusculă sală de cinema care "te simțea" la intrare și începea să difuzeze un film porno de o vechime relativ impresionantă, intitulat Confesorul. Văzând acestea, nu mi-am putut stăpâni un acces de nostalgie, nu, nu după filme decoltate, ci după începuturile producției cinematografice
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
kinetoscopul. Și acum, o scurtă incursiune tehnică: filmul produce iluzia continuității schimbând o serie de imagini într-o succesiune rapidă în fața unei surse de lumină care permite proiectarea lor pe un ecran. În cazul kinetoscopului nu poate fi vorba de cinema, pentru că erau filmulețe care puteau fi vizionate doar de o singură persoană o dată. Se puteau vedea doar dacă privirea spectatorului era orientată frontal. Fluxul luminii era asigurat tot de percepția spectatorului. Edison folosea o lățime de 35 de milimetri pentru
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
își udă liniștit florile, un băiețel calcă pe furtun, iar grădinarul e făcut leoarcă, plus finalul apoteotic în care puștiul e fugărit și pocnit de "victima sa". Notabilă e reacția lui Maxim Gorki (care îmi amintește de propria reacție la cinema 3D): "crezi că jetul de apă te va lovi și pe tine și te tragi înapoi instinctiv". Tematica francezilor nu a variat prea mult, iar cuvintele unui cameraman de-ai lor sunt relevante în această privință: "Romanul, teatrul sunt suficiente
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
patentele fraților Lumičre încă din 1902 și până la începutul primului război mondial cumpărase și compania muribundă a lui Méličs. Simțul mercantil al lui Charles Pathé l-a făcut să creeze filiale de distribuție și în locuri până atunci neprihănite de cinema, de exemplu Rusia. Bizar, el a ajuns, în 1908, să distribuie în S.U.A. de două ori mai multe filme decât producătorii autohtoni luați laolaltă. Fapt comic, dacă e să mă gândesc la un discurs ținut de managerul unui lanț de
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]