714 matches
-
a propriei cariere clădită pe respectarea cu sfințenie a șapte principii ce contravin flagrant normelor eticii tradiționale. De acum încolo hazul va consta nu atît în specularea suferinței pentru dobîndirea trofeelor MTV, cît în spectacolul secund al înfrîngerii acestui simpatic cinic detestabil de către ingratul îndrăgostit înflăcărat care-și anticipează în mod categoric victoria, respectiv happy-end-ul! Și o face plin de o senină chiar ridicolă încredere blindată de ferma convingere în forța de-a dreptul mistică a iubirii sale. Conform refrenului ce
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
sensibilitatea regizorului italian, aceea în care regizorul Guido Contini (Daniel Day-Lewis) se întâlnește cu unul dintre cardinali în spațiul intim, rezervat al unei băi, întâlnire mediată de poza cu autograf și ștampila roșie a buzelor primadonei lui Contini, amprentă falsificată cinic de Contini. Regizorul intră gol în aceeași cuvă de piatră unde cardinalul face baie îmbrăcat. Fellini este unul dintre cei mai subtili regizori ai bătrâneții, dar nu una aureolată patriarhal, ci una încărcată de greutatea trăitului. Cardinalul îi face o
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
Cehov rămâne până în zilele noastre cel mai misterios scriitor din literatura rusă. Misterul lui constă în faptul că el a fost pe placul tuturor. Le-a fost pe plac roșilor și albilor, moderniștilor și conservatorilor, ateilor și popilor, moraliștilor și cinicilor. Mai mult decât atât, Cehov este acceptat din toată inima de cele două curente ireconciliabile ale gândirii ruse: filo-occidentalii și slavofilii. Din acest punct de vedere, Cehov e unic. Oare nu pentru că se mlădiază, ca o ramură de salcie? Nu
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
el obiectul unei cercetări amănunțite. În cele din urmă, evaziunea ideală. Nu poți ști niciodată când scriitorul trece granița în ficțiune și când revine la răspunsul unei întrebări banale. Maestru al artei disimulării, Răzvan Petrescu aduce și în interviuri cu cinicul ascuns în destinul abandonat de medic îndrăgostit de literatură: „Nu poți iubi cu pasiune două femei deodată. Chiar dacă mănânci țelină. În plus, medicina și literatura sunt femei fatale. Așa c-am rămas alături de cea cu bustul mai mare. Care mi-
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
ce crezi tu că făceam când te-am întrebat dacă ne mai putem întâlni? a continuat el aproape disprețuitor. Deci? a insistat el când a văzut că nu spuneam nimic. Ori crezi că sunt un mare prost, ori un mare cinic. Și nu sunt sigur care din variante mă jignește mai tare. Eu tot n-am spus nimic. În mare parte, fiindcă nu știam ce să spun. Mă simțeam îngrozitor. Cu mine, Adam se purtase întotdeauna respectuos și cu mult bun-simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lipsa lui de direcție sau a greutăților În viață. Oricât ar părea de superficială descrierea mea, Wyatt Îmi era mai degrabă simpatic. Avea o atitudine pozitivă față de tot, fie că era vorba de foști profesori, prietene sau angajatori. Nu era cinic față de aceia dintre noi care erau bogați și nici nu ne invidia sau profita prea mult de noi. Își păstra o atitudine plăcută și respectuoasă față de toată lumea, până și față de polițista care-l amenda pentru că parcase ilegal mașina de Împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trafic vizual rămâneau o enigmă chiar și pentru mine. Și nu mă preocupau doar femeile: bărbați, copii, bătrâni - toți se-amestecau în pasta retinei cu gândurile toxice pe care creierul le secreta neîncetat. Eram, în fond, un etern nemulțumit, un cinic blazat care se hotărâse (sau, mai grav, fusese convins) să intre în contact cu lumea pe care o disprețuia. Încă mai rău, devenisem aproape fără voia mea un jucător activ în circuitul de desfacere a mărfurilor minții. Investiția lucra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capacitățile creative ale muncitorilor”, ceea ce era nedemn de „idealurile profesate de partidul nostru”. În al doilea rând, și acesta este lucrul cel mai important, Înăbușea spirtul moral și creativ al proletariatului. Frustrați din cauza atitudinii specialiștilor și funcționarilor, „muncitorii au devenit cinici și spun «lasă să aibă ei grijă de noiș”. În cele din urmă, rezulta un grup arbitrar și miop de birocrați, aflați În fruntea unei forțe de muncă ce lucrează ziua Întreagă cu „rea credință” În fabrică. Punctul de plecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
o literatură robustă, complexă, originală care să stimuleze dezbaterile și reflecția critică. Prin cele afirmate mai sus nu fac tabula rasa din literatura basarabeană postbelică și cu atât mai puțin din cea post '89 (așa cum a procedat în mod descalificant, cinic, Nicolae Manolescu în a sa Istorie...)". Atât în Introducerea și în Postfața cărții, cât și pe întreg parcursul demersului critico-istoric, N. Manolescu pretinde că a preluat de la T. Maiorescu, drept fundament al literaturii moderne, doar esteticul. Susținând însă curentul postmodernismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acum -, i-am aruncat berea din halbă între ochi și-am ieșit. Aveam un chef nebun să mă ajungă din urmă un milițian, sau altcineva, să mă ducă la miliție, să dau socoteală, dar nu s-a întîmplat. Sînteți un cinic, domnule Vlădeanu spune calm și apăsat Muraru, privindu-l lung. Cinic, nu cred; violent, cu siguranță; e ceva genetic; străbunul meu de pe la 1800 se zice că era haiduc; două zile haiducea iar cinci se odihnea, în fiecare zi cu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tocmai complexele lui l-au adus aici, în picioare, pierdut, cînd, foarte bine, putea să fie în brațele acestei femei, în pat, nicidecum să-i suporte amenințarea, care, la urma urmei, se poate referi la faptul că el, asemeni unui cinic, a întărîtat-o, scoțînd-o din răceala ei, "oare chiar am scos-o?!, păpușa de cauciuc ar fi prins în totalitate viață?" -, și a lăsat-o baltă tocmai cînd s-a aprins mai tare. Trece cu capul plecat pe lîngă Maria, întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-ți întorc gestul. Speram să fi uitat totul. De ce, Cristina? Altfel, ar însemna că-mi faci un mare, foarte mare rău. Probabil că știai de pericolul acestui rău și cînd ai pornit spre mine cu buchetul de flori. Ești cinic, Mihai! Mai întîi sînt terorizat de întrebarea: de ce așa? Ce-a însemnat toată comportarea ta, Cristina? Teama de tine, Mihai. Da-da, teamă. Tu te-ai purtat cu mine altfel, am simțit că lunec, mi-era teamă ca vîrsta, dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și șase de ani. E asistentă la London School of Economics. Legătura noastră durează de doi ani. A avut un copil și a scăpat de el. Asta-i tot. — Hai, Martin, interveni Antonia, care-și revenise complet, nu face pe cinicul și nu te preface că nu-ți pasă. Sună atât de fals. Știm că o iubești pe fata asta și vrem să te ajutăm. Știm că nu e în firea ta să-ți iei o amantă decât dacă o iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat din materialismul lui Democrit, Anaxarh - supranumit Preafericitul - este categorisit printre discipolii filosofului din Abdera, deși unii fac din el un sofist, un cinic, un pyrrhonian... Este adevărat că, pe atunci, nu exista aceeași manie a clasificărilor ca acum, iar un filosof își fabrica fără probleme mica lui gîndire personală efectuând colaje din fragmente împrumutate din diferite doctrine. Fiecare prelua ceea ce prezenta interes pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
el materie de reflecție. Dată fiind pur și simplu reputația sa, ai trudi zadarnic căutând texte, pagini, lucrări sau mărturii utile pentru a trece dincolo de clișeele reținute de tradiție contra cirenaicilor. Acești filosofi importanți sunt puși în aceeași oală cu cinicii, arătați cu degetul ca niște măscărici, bețivi, petrecăreți, glumeți, tot ceea ce permite să se facă din ei niște comici, orice, dar în nici un caz gânditori. Aristip cu fustă, parfumat în agora, amator de bordeluri, el, unul dintre rarii filosofi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aceeași forță teoretică și aceeași încărcătură intelectuală ca și dialogului, tratatului și demonstrației, atâta vreme cât jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe cineva, vom fi condamnați să nu înțelegem gândirea cinicilor ori a cirenaicilor. Pentru că aceștia, numeroși totuși, descind în aceeași măsură din filosofia presocratică ca și sofiștii sau materialismul abderitan: contemporani ai lui Socrate, formând o școală, o sensibilitate coerentă, ei ar putea figura alături de filosofii certificați de doctori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca un punct de raliere, o ocazie de conivență. Influența lui reală încă nu a fost scrisă... MOMENTUL AL PATRULEA PLĂCEREA DORINȚEI îMPLINITE: CONSTELAȚIA CINICĂ VII DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor” Lătratul conceptului. Cirenaicii și cinicii împărtășesc un mare număr de poziții ideologice și filosofice. Pe fondul antiplatonician, ca și pe baza formei teatrale, subversive, vesele și ludice, ei sunt de-a valma gratificați cu aceleași anecdote care dovedesc înrudirea lor intimă. Distincția între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o lume a ideilor pure, viața lipsește atunci când triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații lor cirenaici, contextele ne lipsesc uneori și rămânem atunci doar cu spuma anecdotei. Or, toate acestea au un sens, iar povestea cu felinarul în mai mare măsură ca altele. într-adevăr, Diogene caută mai puțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care nu e niciodată cu adevărat foarte departe și în nici un caz inaccesibil. El pare să fie primul care născocește această filosofie înțeleasă exclusiv ca o medicină, o terapie a sufletului și a trupului. Evident, fragmentele lăsate de abderitani, de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și consecventă a filosofului-medic, dar ideea traversează ansamblul filosofiei antice - și persistă și după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ne-a rămas nimic despre aceste chestiuni totuși esențiale... Săpăturile arheologice arată incontestabil o suprafață foarte importantă, un cost ridicat și o vedere superbă înspre Golful Neapolelui. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui Piso este o distanță considerabilă. Aceeași distanță ca între viața solitară a lui Diogene și exercițiul colectiv al lui Epicur... Grădina a fost amenajată grație unor donatori bogați câștigați de partea cauzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nevoie să reactivăm fantasma platoniciană a filosofului-rege, este suficient să ne gândim la condițiile în care este posibil un rege cât de cât instruit într-ale filosofiei îepicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
De asemenea, câteva pagini consacrate lui Antistene. Asupra lui Socrate însuși, a se vedea sinteza greu de depășit, dat fiind enciclopedismul ei, a lui Jacques Mazel, Socrate, Fayard, 1987, precum și Pierre Hadot, Eloge de Socrate, ed. Allia, 1998. * ** Memoria cinică. Cinicii dispun de doxografia lor grație valoroasei lucrări a lui Léonce Pagnet, Les Cyniques grecs. Fragments et témoignages, Ed. de l’Université d’Ottawa, 1975. Un excelent studiu universitar, foarte dens, al Mariei-Odile Goulet Cazé, L'Ascèse cynique. Un commentaire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bătaie unul pe altul - să-și facă porția de violuri și furturi -, iar noi să nu fim nevoiți să intervenim. Antonia a râs și a făcut o față scandalizată. Este o modă printre profesorii de la St Goerge să se arate cinici în acest fel față de elevi, dar Bill e campion. E un personaj mai degrabă dezgustător, din păcate - tipul de bărbat care stă mereu cu picioarele desfăcute în mod agresiv, oferind la vedere, dincolo de cât ar fi decent, conturul precis al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]