2,486 matches
-
nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-am îngropat și eu pe lângă voi un trunchi, Și ramuri mă mângâie în toamnele- mănunchi, Nimic nu mă clintește, nimic nu mă doboară, Decât un croncănit și-o aripă de cioară. În codrul ăsta des, esențele alese, M-au mângăiat cu ramuri și florile- mirese, Și pe cărări acunse de umbre seculare, Eu mi-am oprit uitarea în foi de calendare. Și știu că nu voi fi nicicând fără pădure, Căci
COPACI CU PĂDURE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Copaci_cu_padure.html [Corola-blog/BlogPost/356452_a_357781]
-
și las timpul subțire să arunce picăturile clipei peste mine. Doar între cer și pământ îmi împrăștii privirea, în spațiul fisurat de sunete unde mai cred că ne vom întâlni. Te caut și te aștept între adieri de vânt... chiar dacă ciorile plâng, iar clopotele își sparg sunetele în amurg. Gabriela Ene Rusu Referință Bibliografica: Sunetele în amurg / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate
SUNETELE IN AMURG de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1476995703.html [Corola-blog/BlogPost/374088_a_375417]
-
îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă atipicăPeste zidurile îniernate ale orașuluistă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
auzeau, o luaseră spre Ploiești sau se descărcaseră și-o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase în pământ, se amestecase probabil cu pereții dărâmați și se făcuse chisăliță. Apoi își reluă iar gândurile lui frumoase... Auzise de Coasta
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1433226091.html [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
toate necurățeniile pe care i le adusese acei bani, de toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1433226091.html [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
taifas cu vecinii lui. Ei vorbeau despre cât de importanți sunt alunii, cât de respectați, căutați și prețuiți de oameni. Un alun bătrân, fără crengi pe poale, povestea cum de-a ajuns așa ciuntit de parc-ar fi sperietoare de ciori: „Cu mulți ani în urmă, în Noaptea de Ispas, ramurile mi-au fost tăiate de niște bărbați zvelți și vioi, ce-și ziceau fântânari, și așa am ajuns de râsul pădurii.” Apoi, bunicul mi-a povestit că fântânarii folosesc crenguța
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1465458822.html [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
Articolele Autorului În dimineața asta se trezise mai devreme decât oricând, zorit de... Nici el nu știa. Comme d’habitude, aruncase întâia privire înspre tabloul său din rama ferestrei de la Răsărit. Același peisaj autumnal: copaci ușor melancolici, împuținați de frunze, ciori și pescăruși într-o gâlceavă aripată pentru supremație, doi guguștiuci tânjind de pe un ram de nuc la firimiturile matinale... Și-atât! Grăbi spre masa de scris, doar "Time stands still for no one", nu?! Îl aștepta Șarada, vicleana lui înșiruire
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1420057722.html [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
regăsesc și atunci bat darabana cu degetele febrei gâtul refuză să mai lase suntele să iasă amuțesc las doar tastele să rostogolească literele la fiecare bătaie a ceasului vechi în care o pasăre singuratică devine pe rând cuc vulture pleșuv cioară bufniță da bufniță strângând cuvintele iubirii cu înțelepciunea farurilor părăsite la colțuri de lumi apropo lumile sunt ascuțite la capete sau rotunde habar nu am cum să le desenez pe pânza de apă deasupra căreia las propria-mi minte să
ÎNTR-UN PICIOR PE ŞAPTE (ŞOTRON) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 by http://confluente.ro/Intr_un_picior_pe_sate_sot_anne_marie_bejliu_1364030145.html [Corola-blog/BlogPost/345370_a_346699]
-
Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1248 din 01 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Altceva Mă stăpânește gândul că am trăit prea mult, o temere față de propriile-mi erori, eroic îmi mai scriu ori mai ascult cum croncăne flămânde ciori. Pace, pace, să piei, drace, te numesc unii Taiping, între oameni, dobitoace, unii trag, alții împing. Tu cobori din sălcii line, din priviri, privighetori, pacea numai pentru tine nu vine de două ori. Spui Salem, shalom, la paix, fie îngrădită
NON-POETRY de BORIS MEHR în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1401627523.html [Corola-blog/BlogPost/365274_a_366603]
-
coace pâini, Ori țapul negru și pletos, Rățoiul colorat frumos, Motanul, mare vânător, Lăstunul, aprig zburător, Copacii încărcați de rod, Și șoarecii ascunși în pod, Fântâna cu acoperiș, Și iepurii de sub tufiș, Grădina îmbrăcată-n flori, Cu plopii invadați de ciori, Și câinele cel vigilent, Ori greierii plini de talent, Iată ce multe bucurii Te-așteaptă, de o fi să vii În vara asta, la bunici, Și bonus - ceata de amici! Referință Bibliografică: INVITAȚIE LA BUNICI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
INVITAŢIE LA BUNICI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1465880702.html [Corola-blog/BlogPost/385321_a_386650]
-
mărească zilele.// Am cerut iertare/ Și la Carul Mare,/ Să pot să răzbesc/ Pe cât de mult iubesc” -, pentru ca brusc, instantaneu, imprevizibil, să cadă ghilotina fulgerătoare a unei mărturisiri dureroase, cutremurătoare prin franchețe: ,, Nu m-am simțit nicicând iubită,/ Doar de ciori, carnea mi-i râvnită,/ Uită că sunt măritată/ Și nu mă vând niciodată”. Cadență de metronom implacabil, metronom al destinului, întâlnim în litografia ,,În luptă cu vântul”: ,,Bate vântul frunzele,/ Îmi aștern gândurile,/ Bate vântul și se duce,/ Versul meu
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-izvoarele-cristinei-mariana-balasoiu-ca-taina-si-chemare-a-obarsiilor/ [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
AMBUSCADA Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Judecătorul Dionise Cocon, un bărbat la vreo treizecișicinici de ani, pe care roba neagră, cu zeci de falduri, flutura ca pe o sperietoare de ciori, deschise ședința cotidiană a Judecătoriei din Urlați, săgetând asistența cu o privire distrată. - La ordine, zise grefiera din spatele unui vraf de dosare, cauza Lăcrămioara Mormoloc, având calitatea de reclamant... Femeia care își auzi numele strigat, o blondă vopsită și fardată
AMBUSCADA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1479664705.html [Corola-blog/BlogPost/385030_a_386359]
-
care ni se oferă , când ne privim, este corpul, adică o părticică din Univers. Mâinile ca niște păianjeni pe clape, sunetele ies ca din ape, urcă pe boltă. Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea, să-mi arăt sufletul, porumbei, ciori trec prin Cișmigiu, vagabonzi, nebuni, bețivi, boschetari, pensionari, homo-hetero-trans-sexuali, de toate nuanțele, vom fi faianțele de la marea morgă numită Paradis. Nu vă așteptați, nu! Tăcerea universală, imposibilă, cu dinții strânși, o caracatiță-n mandibulă, a doua zi, orașul cu ochi
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Iubim_lucrurile_mici_boris_mehr_1393822811.html [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
Antologie > RECHIZITORIU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 686 din 16 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Și dacă vine clipa, accept și mă ridic Ascult rechizitoriul, eu nu-s bun de nimic Ghiorlan sau popândău, tiradele în serii Nici ciorile-n grădină nu știu cum să le sperii Sentințele cu care îmi sparge capu-ntruna Pe mine mă frământă din toate numai una: Privesc și nu mă satur suava ei făptură Câte cuvinte... tandre au loc la ea în gură! - Nu mai căta
RECHIZITORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Rechizitoriu_ion_untaru_1353063407.html [Corola-blog/BlogPost/364897_a_366226]
-
duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar e primăvară Agonia iernii trece la extaz . Printre rămurele vântul jucăuș Ridică în aer mireasmă de floare Eu de la fântână în palma căuș Sorb a
LA TARA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1458811560.html [Corola-blog/BlogPost/373237_a_374566]
-
214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului I casă îmbrăcată în hainele unor aripi vechi de când străbunicul s-a-ntors de la război cu urme de gloanțe pe creștet asemenea alaiului unei nunți de furnici. împrejmuind grădina salcâmii unde seara se-ntorc ciorile. trunchiul de dud numit banca bătrânei după cea care veghea parcă toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre biserică. casă-mbrăcată în haine vechi mereu calde. peste prag Dumnezeu trece la fiecare răsărit și apus. II ca
ÎNNOI-SE-VOR CA ALE VULTURULUI TINEREŢILE TALE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Innoi_se_vor_ca_ale_vulturului_tineretile_tale.html [Corola-blog/BlogPost/370858_a_372187]
-
Horia Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului CANTEC PLĂPÂND Frunză verde în curând, Mugur, mugurel plăpând Stă și tremură în frig, Nu-mi răspunde, eu îl strig, Când afară, pe sub nori, Printre croncănit de ciori Bate crivățul din palme, Doamne, adu-ne zile calme Și lumină peste țară, Sufletul să nu ne doară, Știu și eu atât de bine, C-am uitat aici de Tine! Ura dintre noi o stinge, Cu Iubire tu ne ninge
MUGURI DE PRIMĂVARĂ (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1461591110.html [Corola-blog/BlogPost/380498_a_381827]
-
nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez dacă era posibil. Era o dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile sale pline de umezeală. Se
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443597894.html [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
din 03 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului GHEORGHE VICOL HAIKU Pălăria mea capcană pentru greieri - muzici captive. Sub frunză melcul - vântul a lăsat pe jos mere bolnave. Zbor de ciocârlii cu uverturi câmpenești - fițe de sezon. Clopotul bate - pe clopotniță cioara cu nuca în cioc. Scutur covorul - albina-mi cercetează vârful nasului. Am tras în stilou apă din mare - poem despre crabi. Distrat soarele - și-a uitat portofelul pe fundul bălții. În primăvară - cetina țese covor pentru musafiri. Vântul numără pietrele
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Haiku_de_gheorghe_vicol_al_florin_tene_1351972651.html [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
nori și ocară, cerându-le aspru să ningă îndat` aceștia se-ascund înspre zări și-ntr-o doară presară spre ele doar stropi picurat. o ploaie-n Decembrie e o blasfemie ! anunță tot parcul cu glas hotărât și roagă o cioară să ducă solie la vânt să-i ajute să ningă cernut. iar Eol se-ndură, înalță suflare și mână din urmă puhoaie de nori ce-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. apoi în rafale de
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1449214184.html [Corola-blog/BlogPost/343141_a_344470]
-
schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să topească în reavăn pământ. aleile triste azi gânduri îndreaptă spre astru s-adune tot albul decor, mai bine-i în Mai când flori albe așteaptă, să cearnă spre ele
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1449214184.html [Corola-blog/BlogPost/343141_a_344470]
-
puneau la cale păsările care se credeau mai cu moț. După îndelungi dezbateri, înaripatele hotărâră să îi găsească ele o soție împăratului Petruș. Zâna Primăvară era cea mai bună soție, susținea rândunica. Barza era întru totul de acord. Pinguinul și cioara credeau că mai bună ar fi fost Zâna Iarnă, vrăbiuța și porumbelul ar fi preferat-o pe Zâna Toamnă iar lebedele și rațele insistau că nimeni nu era ca Zâna Vară. Până la urmă, căzură de acord să facă un mare
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1463030475.html [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ÎNTRE ZIDURI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Goarnă, goarnă ce răstoarnă Țipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori Fugiți vise, bidineaua Mătură cu decibeli Uite ziua cum e neaua Și iar mor aristoteli Unde ești mamă și tată Ochii plâng pe-o uniformă Dintr-o poză înrămată, Plânsul
ÎNTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Intre_ziduri_ion_untaru_1347852025.html [Corola-blog/BlogPost/358809_a_360138]
-
voi Cine pe cine desparte Că visez numai strigoi Care scriu și citesc carte? Nu mai plângeți tată, mamă Nopți de veghe fără rost Chiar când lumea se destramă, Gardienii sunt la post! Goarnă, goarnă ce răstoarnă Țipete ca niște ciori Și la ora cinci le toarnă Din soldați în închisori! Referință Bibliografică: Între ziduri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 625, Anul II, 16 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎNTRE ZIDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Intre_ziduri_ion_untaru_1347852025.html [Corola-blog/BlogPost/358809_a_360138]
-
această ipoteză este corectă, este vorba aproape sigur de un cuvînt din fondul tradițional. Explicațiile date pînă acum sînt insuficiente: din szövedék „țesătura” (Cihac, ÎI, 490); din çarek „cizme orientale”, τσαρούχια, tšarihe (Șeineanu, ÎI, 132; Meyer 439; Lokotsch 401); din cioară „șireturi pentru picioare” (Capidan, Dacor., IV, 265); de la benevreci, contaminat cu čoa (‹ çohe) „stofă de lină groasă” (Weigand, Jb., XVI, 222). - ciorecar, (țăran, sătean). • Sursa: DER (1958-1966): cioareci pl. 1. nădragi țărănești foarte strâmți, din lână țesuta în patru ițe
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_straiul_si_elena_armenescu_1377829515.html [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]