2,546 matches
-
c ă n e cultură , deși o consider „un călăuzește și în celelalte fruct al viciului”. „Jefuit de poeme sugestiv intitulate obsesia femeii”, poetul „Despre fericire”, „Despre trăiește uneori și „vreme de iubire”, „Variațiuni de eternitate” sub imperiul iubirii ocazie”, „Cioburi de iubire” profunde. etc., toate punând în Trebuia să scrie și un mișcare „un uriaș angrenaj poem care să-I trădeze cosmic”. Prezentate într-o profesia, nobila meserie de formă lirică eliberată de dascăl. Poemul se numește o r i
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
este învingătorul ci învinsul. 674. Cum ar arăta bolta sufletului nostru fără lumina divină a stelelor unor amintiri ce răsar din întunericul singurătății? 675. Întreaga lume se oglindește în noi chiar dacă oglinda ei este spartă de la nașterea păcatului originar fiindcă cioburile nu aduc noroc. 676. Suferințele biciuiesc clipele timpului pentru miracolul de a fi pe lume. 677. Doar pentru Dumnezeu nu mai există miracol! Ce sărac poate fi. 678. Câtă nevoie avem noi oamenii de miracol, de necunoscut și de întâmplare
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
aceasta este necesară suferința la fel de absolută. 782. Abia la margine de speranță îi vei mulțumi propriului tău Destin fiindcă ți-a lăsat liber dumnezeul din tine. 783. Dacă timpul ar fi o oglindă care să se spargă în mii de cioburi care dintre acestea ar putea fi clipa ta? Cel în care te-ai recunoaște sau cel în care nu ți-ai putea privi imaginea chipului tău? 784. Cu toții vrem să ajungem pe culmile muntelui cu nume de ierarhie fără să
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
de grilaj, așezându-se la masă, pentru a-și potoli foamea și setea cu un ceai de mate. Navigând cu obstinație în fiecare zi pe aceeași rută, poetul Dimitrie Crudu sau, zis și Dumitru cel Crud, caută să descopere, printre cioburi de sticlă, mucuri de țigări, frunze căzute pe străzi, prin praful așternut pe copaci și pe trotuare, „urmele ce duc” la Iisușii săi răstigniți lângă fiecare semafor, dar și la sine. Poetul „se ia după propriile sale urme”, dar nu
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
ceașcă nu mai rămâne decât un strop de cafea, o iau și beau ce-a rămas. Ceștile maică-mii sunt mult mai bune ca asta, ele-s cu toatele, fără excepție, ciobite - o senzație mișto: să atingi cu vârful limbii urmele cioburilor și crăpăturile... Aici toate ceștile sunt perfecte și rezervate ca ea; buzele nu-s stimulate de nimic. Norii s-au risipit și au dispărut în spațiu, un soare iernatic strălucește pe suprafețele albe și reci ale meselor. „Privește”, zic eu
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
de evadare, maturi care luptă cu apatia unei vieți afectate de boală și singurătate sau tineri care caută o ieșire din labirintul propriei minți - un fel de închisoare la purtător - au aceeași nostalgie: iubirea. Cu toții își amintesc de templul din „cioburi albastre”, pe care îl reconstituiau cu migală în copilărie, sau de ceasul din carton cu limbi care încurcau orele - toate aceste jocuri erau dovada vieții și a unei anume fericiri care se stinge odată cu maturizarea. Cornel Mihai Ungureanu este mesagerul
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
mai poartă pe lumea asta? Însă aș simplifica prea mult dacă aș spune doar atît despre reflexele morale ale personajelor sale: pe suprafața apelor liniștite plutesc nuferi, dar în adîncuri colcăie o lume de care ne putem terifia. Templul din cioburi albastre devine mai tîrziu, în Soții, prietene, amante, lumea fragmentată în mii de cioburi de culori diferite, iar supraviețuitorii unei epoci fraterne apuse povestesc despre ororile războiului dintr-un Balcani în care moartea și dragostea se țin frumos de mână
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
atît despre reflexele morale ale personajelor sale: pe suprafața apelor liniștite plutesc nuferi, dar în adîncuri colcăie o lume de care ne putem terifia. Templul din cioburi albastre devine mai tîrziu, în Soții, prietene, amante, lumea fragmentată în mii de cioburi de culori diferite, iar supraviețuitorii unei epoci fraterne apuse povestesc despre ororile războiului dintr-un Balcani în care moartea și dragostea se țin frumos de mână - printre cruci. Solar, dar nu mai puțin „freudian”, CMU este un mic maestru al
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
Adesea, vocală absența e "i", care rezultă oricum din citirea consoanei precedente (ceea ce ne reapropie de formulă rebusistica): "cnd", "tsnind", "a tăcut mlc", "mncnd gndaci" etc. Anumite tăieturi arbitrare (nemotivate lingvistic, prozodic) dau un aspect straniu lanțului de cuvinte - "cascadede cioburi"; "nam află tdect la sfîrșit", "argin tveki", "lobuu rekii ei". O altă caracteristică - folosirea destul de consecventă a literei "x" pentru grupul "sc" - apare că o inversare comică, sau ca o hipercorectitudine generalizată, pornită de la perechi de tipul "excursie" - "escursie"): "să
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
redau aspecte nesemnificative din perioada de început a procesului de cooperativizare a agriculturii, precum și din perioada reformei agrare și a anilor de secetă. Nici o povestire nu oglindește aspecte esențiale din viața satelor noastre de astăzi." Una dintre ele, "total greșită", Cioburi, e eliminată, iar la restul se fac "observații" ce trebuie "rezolvate" de către editură (parșivenia era că cenzură nu tăia niciodată cu mîna ei, dar condiționă apariția de eliminările și modificările impuse). v Referatul din 1961 la Risipitorii lui Marin Preda
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18189_a_19514]
-
întrepătrunderilor celor două "fețe" ale poetului Ion Pillat, linia eroticii voiculesciene și unitatea operei sale poetice). Caracteristică demersului critic al lui Șt. Aug. Doinaș este căutarea legăturilor între volume, refacerea unui portret și a unei viziuni a celui studiat din cioburile poemelor (cu rare, totuși, inserții biografice), identificarea, normal, a temelor și a esteticii în care se înscrie combinîndu-se cu prinderea alunecărilor spre rigoarea clasică, spre puritatea muzicală a versului, aversiunea pentru suprarealism (de așteptat de la un apărător al rigorii clasice
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
dimineață? Politicienii limbuți și ineficienți își primesc și ei partea: "Surugiul teoretic, și în politică și în literatură, e un neputincios". în fine, despre incultul monosilabic care dă cu bîta cînd vorbește: "Făcea greu propoziția simplă, căutînd ca-n niște cioburi un subiect, urmat imediat, în sintaxă, nu în timp, de un predicat scormonit, și răsturnînd o grămadă de spărturi și o saltea aruncată, pînă să o reușească". Și, încă, despre vorbirea cu sisific efort a insului cu pricina: "parcă ducînd
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
ar putea fi o dramoletă, după cum spunea cineva, numai că nimic nu aduce a dramoletă în acest roman de unde înțelegem încă o dată că nu există dramolete în realitate, ci numai ochi care le construiesc, ochi în care a intrat un ciob din oglinda lui Andersen, accident de care scriitorii buni ai Japoniei se pare că au fost feriți. Ar fi banal de explicat că farmecul acestor romane rezidă într-un niponism rafinat, atît de diferit de modelul european sau american încît
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
o atât de dezolantă răsfrângere în simțirea unui contemporan nu are altceva de făcut decât să-și examineze, calm, "portretul". Cum aș putea discuta verosimilitatea celor scrise în singurătate de un altul, decedat? Și la ce rost? Detașându-mă de cioburile imaginii mele în marea carte a lui Victor Felea, constat că acest autor îmi rămâne, omenește, simpatic, iar literar - demn de considerație. " Nu aspir la un jurnal propriu-zis; ar fi prea pretențios și n-aș putea duce până la capăt un
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
tonuri de pasiune și senzualitate sublimate până la transformarea lor în principii primordiale: Și mă prinse iar în brațe,/ Care nu erau deloc,/ Răsuflarea mea de gheață se făcu,/ Iar a lui de foc." Moartea e un "munte de oase" cu "cioburi de sticlă" și "resturi de iarbă de apă", imagine extraordinară ca putere de sugestie. Însă temele mari de meditație sunt camuflate în poemele Ioanei Diaconescu sub haina preocupării pentru lucruri, în materialitatea lor sau semnificația lor ascunsă sub coajă: "Pe
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
Traducere din franceză de Brândușa Prelipceanu. Ed. Humanitas, București, 2001. Povestiri de o sută de rânduri și o sută de lumi "Trebuie să scriu o sută de rânduri și nici un cuvânt în plus" scria Anton Pavlovici redactorului șef al publicației " Cioburi" despre colaborarea lui la acea măruntă revistă umoristică, devenită celebră abia datorită scrierilor cehoviene. "Și nu-mi pot permite să câștig mai puțin de 150-180 de ruble pe lună." O tentație a regulei de trei simple: o mie cinci sute
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce pe peretele exterior, îmbrăcat în marmură, al clădirii, se prăvăli o cascadă de cioburi." Fragmentul face parte din episodul mai amplu al devastării locuinței criticului Latunski, care, după cum comentează Bulgakov, ar fi trebuit să-i fie recunoscător pînă la moarte lui Berlioz pentru că nimerise sub tramvai și pentru că mitingul de doliu fusese fixat tocmai
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
micului palat cu turnulețe și a fantasticei sale grădini e de altfel singura constantă în acest univers dominat de o înfiorătoare incapacitate de comunicare. Metafora oglinzii sparte se dovedește ideală: lumea în care se învîrt soții Valldaura este alcătuită din cioburi, din fragmente, din resturi - chiar adunînd toate bucățile, întregul nu se mai poate forma niciodată, pentru că niciodată nu a existat. La fel ca în Casa spiritelor a peruanei Isabel Allende, ceea ce face să meargă mai departe complicatul angrenaj al familiei
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
scoată pe Piper din clădire. La acea vreme instrucțiunile lui Hutchmeyer fuseseră deja duse la capăt cum se cuvenea. La fel s-a întîmplat și cu un număr mare de protestatari, care au ajuns la spital. Străzile erau pline cu cioburi de sticlă, pancarte sfîșiate și butelii cu gaz lacrimogen. Cînd îl urcară pe Piper în ambulanță, ochii bărbatului erau plini de lacrimi. Așezîndu-se, se convinse că se alesese cu o mînă rănită și că nimerise într-o casă de nebuni
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
dureros, ca atunci cînd te prăvălești în apă de la mare înălțime. O secundă rămîne locului, clipind amețit. întreaga petrecere se oprește, se holbează, reacționează. Bob Dylan cîntă de zor Just like a Woman. Carlton ridică o mînă, curios, ca să extragă ciobul de sticlă care i s-a înfipt în gît, și în clipa aceea se pornește hemoragia. Sîngele țîșnește din el. Mama țipă. Carlton face un pas, cade în brațele prietenei lui și amîndoi se rostogolesc pe jos. Mama se aruncă
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
și sec. Părînd că doar consemnează, fără a cîntări, fiecare "secțiune" își impune judecățile de valoare prin felul în care face "montajul". Reacția criticii timpului, decentă prin omisiune, curajoasă sau aliniată ține, în fața "galantarului" cu trufandale ajunse în extrasezon, un ciob de oglindă. Se vede acolo, cel mai bine, că soarta e schimbătoare. Și că autorii și cărțile lor și-o urmează fără împotrivire. Ca totdeauna, în timpuri, totuși, moderne, oamenii trăiesc mai mult decît ideologiile. Așa că apar, fatalmente, par a
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
de / în timp ce răspoimîine vei face bine și vei tăcea din gură/ dacă nu vei dori să ți se dea papucii// îmi făceam eu socotelile privind țintă la clepsidra/ care nimerind fix în dreptul rîsului tău se nărui/ prefăcîndu-se în mii de cioburi și fărîme/ și într-o pulbere de nisip care ne intră în pori în ochi/ și în cutele de la haine înainte de-a ne dumiri/ ce se întîmplă cu noi și de-a ne dezmetici". Avem a face sub pana
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
o carte! Augusta este o femeie divorțată, sora i-a murit, părinții ei sunt imigrați, trăiește singură. Fragilitatea ființei sale își găsește expresia în tabloul cu titlu sarcastic al lui Magritte, Drepturile omului, unde corpul unei femei este alcătuit din cioburile de porțelan, de ceramică sau de gips ale unui vas spart. Confesiunea, scrisul, oglinda, tabloul, toate acestea declanșează meditația și devin instrumente ale regresiei în spațiul el însuși fragil a copilăriei unde obiectele, chipurile, corpurile și senzațiile sunt indistincte, pâcloase
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
care mașina, și așa într-un echilibru îndoielnic, l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul, căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul, căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să nu-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă, înaltă, îmbrăcată într-o ținută
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]