219 matches
-
în ...gând.... XXI. IUBINDU-TE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015. iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă vechecu gura ciobită șiformă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă vechecu gura ciobită șiformă de trup ofilitce picură în pocale uitatede vremesufletulstrop cu stropîntr-o veșnică alinare... XXII. DESCĂTUȘARE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1543 din 23 martie 2015. Alergând desculț prin ploaie, Neputând să răscolesc, Cu privirea mea, eterul, M-am
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
ori la maturitate, limbile acestui clopot ucid sau vestesc moartea. Praznicul Învierii nu există. „Un clopot de sticlă” nu este aici metafora gracilității, ci sinistra imagine a asfixierii forțate. Înzestrate cu multă culoare, dar și cu gravitate, fragmentele de amintiri ciobite se prefac uneori, sub „pana” lui Paul Cernat, în mici vitralii epice. „Spaimele unui șoim al patriei” evocă infiltrarea precoce a practicii duplicității în suflețelul fraged al lui Paul: în primii ani de grădiniță, viitorul șoim al patriei știa deja
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Teofil un liman de nădejde. Mărturisirea sa nu diferă cu nimic de predica primilor apostoli. Fiul cel veșnic al Tatălui ne cheamă pe toți din tărâmul neasămănării cu Dumnezeu în arca mântuirii, care este Biserica. Din niște blide de lut ciobite, Ziditorul cerului și al pământului vrea să facă vase alese, purtătoare de mir parfumat. Chemați să cântăm în cămara Mirelui o necurmată cântare de nuntă, Domnul vieții și al învierii noastre ne cere să lepădăm hainele cârpite ale morții și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
convingă pe noii săi patroni că importarea unui savant, al cărui cap e plin de secrete, era mai rentabilă decât trimiterea de agenți care să culeagă aceleași secrete la fața locului... Îl ascultam pe Șah, cu strania impresie că mozaicul ciobit pe care-l forma viața lui Vinner devenea propria mea viață, că silueta asta încă vagă mă înzestra cu un viitor. — Călătorește tot timpul, mai ales în Europa de Est, ca un hăitaș, explica Șah, dar există șansa ca în cursul vacanței
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare. Nu se poate gândi la nimic. Se concentrează, ca hipnotizat, asupra podelei. Observă că bordura din jurul emblemei este ușor ciobită. Se gândește că meșterul a executat-o probabil în altă parte, la el în atelier după toate probabilitățile, și a inserat-o după aceea aici. Capul îi vâjâie. A sesizat instinctiv jocul principelui. Este dispus să contracareze toate învinuirile aduse
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
era obiceiul să se înfigă în pământ coada de la o coasă veche pe care o folosise răposatul în timpul vieții și așeze lângă piatra de mormânt bolurile de orez din care mâncaseră. Samuraiul văzuse adesea copiii punând flori în aceste vase ciobite, dar numai în anii fără foamete morții aveau parte de îngropăciune. Auzise de la tatăl său că în anii fără rod bătrânii dispăreau dintr-o dată și nimeni nu întreba de ei. Tot toamna avea loc și sărbătoarea Daishiko, atunci când se mâncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ochii săi observau lucruri și corpul său lua măsurile necesare, fără să se gândească. Dac-ar fi stat să se gândească, ar fi fost pierdut. Acum, față-n față cu taurul, lua la cunoștință multe lucruri deodată. Erau coarnele, cel ciobit și cel ascuțit, de unde indicația să-l atace din partea stângă, să-l atace scurt și direct, să coboare muleta În așa fel Încât taurul să se țină după ea și, aplecându-se Între coarne, să-nfigă sabia cu totul Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
conștient că trebuie să facă toate astea, dar, exprimat În cuvinte, singurul său gând era: „Corto y derecho“. „Corto y derecho“, se gândi, Înfășurându-și muleta. Scurt și direct. Corto y derecho, scoase sabia din muleta, se poziționă În dreptul cornului ciobit din stânga, lăsă muleta În jos de-a curmezișul corpului său astfel Încât sabia ținută În mâna dreaptă să Întruchipeze la nivelul ochilor semnul crucii și, săltându-se pe vârfuri, ținti de-a lungul lamei sabiei umflătura dintre umerii taurului. Corto y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
flutura acolo unde Îi fusese sfâșiată, sub braț. — Fă-l să plece de-acolo, strigă către țigan. Taurul mirosise sângele calului ucis și acum sfâșia pânza cu coarnele. A atacat capa lui Fuentes, trăgând după el pânza agățată de cornul ciobit, În hohotele mulțimii. Ajuns În mijlocul arenei, Începu să zvârle din cap ca să scape de pânză. Venit În fugă din spate, Hernandez apucă un colț al pânzei și i-o scoase ușor de pe corn. Taurul se luă după el, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și magnifică ce face din China o țară care stârnește inepuizabile curiozități. Nimic nu se aruncă sau se Înlocuiește vreodată. Dacă influența unei perioade cade În dizgrație, se construiește peste ea. Vechile priveliști nu pier, ele există sub primul strat ciobit, gata să iasă la suprafață dacă răzuiești un pic. Aceasta este estetica și, de asemenea, acesta este spiritul chinez. Acestea sunt urmele pe care le-a lăsat China În sufletele tuturor celor care au călătorit de-a lungul drumurilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
departe, se lasă bătută de fulgi, ca într-un joc, aleargă prin iarnă, mută nămeții la Pol, dar când se apleacă pe ziua cea albă vede femeia căzută-n zăpadă, cu mâinile întinse a rugăciune, Ninge-n Decembrie, ninge. Oglinzi ciobite S-a deformat oglinda concavă a vieții, pe la colțuri au apărut crăpături, destinul a încercat să le chituiască vremea asfințise de mult. Nimic din splendoarea ființei nu reflecta spre mine, speranțe, ochii albaștri și triști umbreau așteptări pe ninsoare, chipul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cred că Selina ar putea rămâne împietrită în fața unei măgăoaie de camion, în timp ce șoferul nu și-ar lua ochii nici măcar o clipă de pe țâțele ei. Pe lîngă viol, Selina se teme de șoareci, păianjeni, câini, ciuperci otrăvitoare, cancer, mastectomie, căni ciobite, povești cu apa adâncă, incendii, aftă, sărăcie, fulger, sarcină extrauterină, rugină, spitale, șofat, înot, zbor și bătrânețe. Nu mai are slujbă: nu mai are bani. Are ori douăzeci și nouă de ani, ori treizeci și unu, ori, poate, treizeci și trei. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
au lanțuri și asta au și încercat să facă. Numai că acest maestru al lanțului a mai lansat câteva lovituri bune, după care i-a luat la rând pe cei doi, zornăind din toate cele patru membre. Ah, e umbra ciobită ca a unei insecte, lăsată de mâini și de picioare când pericolul se ivește pe neașteptate. A fost ceva pe gustul meu, deși loviturile de karate erau strict pentru un spectacol de televiziune, fără eficacitate în lupta de stradă. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Grea, grea de tot. Eu și cu Martina am fost la tot felul de expoziții. Am fost la o expoziție constructivistă undeva în East. Prăjini tremurătoare de Armindeni, și corturi indiene de bârne, îndoituri spastice de beton și oțel, pisoaruri ciobite. Am fost la o expoziție modernistă nu departe de Park. Cărți de joc sfâșiate, piese de șah, table de la jocul de table, și cioburi de zaruri, rebuturi ale trișatului, ale norocului. Mă simt obligat să-mi manifest entuziasmul față de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai e nici un nenorocit de ban. Mi-am deschis mâinile spre cameră și mobila ei, spre computer, spre măsuța pentru băuturi, spre candelabru, spre New York. — Cine plătește toate astea? — Tu. — Oh, ce ai făcut? M-a privit amuzat. De pe dinții ciobiți s-a desprins explicația peltică: — Am patruzeci și cinci de ani, Slick. * Nu au reușit să mă oprească la ușă, din cauza avântului pe care îl aveam în clipa aceea, și am țâșnit gâfâind în stradă și am alunecat, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
minte, iar el răbdător, o lua de la capăt. Acum numărătoarea era doar o scuză. Scopul său adevărat era continua reînnoire a prieteniei cu fiecare piatră. Le da binețe ca unor vechi prieteni și se bucura când întâlnea ici vreo piatră ciobită și îndrăgită, dincolo vreo alta rotunjită și plăcută. Unora le dădea nume. Altele erau scena marilor aventuri din visele lui. Strada era microcosmosul lui și acolo își găsea el toate plăcerile și suferințele. Mic și pricăjit, era o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai știam că a existat cândva, mă pierdusem iarăși în plutirea mea pe vălătuci de neguri, printre săgețile unui Soare care încerca să lumineze în mine cotloane sufletești demult închise. Mâlite demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lovi mocheta cu piciorul, după care ieși. Se așeză pe trepte și privi norii de ploaie ce se roteau deasupra lui. Mașina de cusut a Celestei începu să huruie. Sus soldățeii lui Stefan continuau să dănțuiască în ușa crăpată și ciobită a camerei lui. Mal se gândi că în curând toată vopseaua de pe ei se va coji, ei vor rămâne niște soldați fără uniformă, iar acest fapt simplu va nărui tot ce construise el de la terminarea războiului. În ’45 era maior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz spuse: — Poliția, doamnă. Și nu vorbesc spaniola. Bătrâna duse mâna la șiragul de mărgele din jurul gâtului. — Eu vorbesc inglés. E ceva în legătură cu Sammy? — Da, doamnă. Cum de v-ați gândit la asta? Bătrânica arătă spre peretele de deasupra șemineului ciobit, din cărămidă. Acolo se vedea un diavol pictat, costumat în roșu, cu coarne și trident. Buzz intră și se duse să-l studieze. Acolo unde ar fi trebuit să fie fața diavolului era lipită fotografia unui puști mexican, iar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Îmbrăcat În zdrențe și se sprijinea Într-un arac. M-a recunoscut, mi-a făcut semn să mă duc la el. Era pe la amiază și soarele strălucea cu dușmănie. A scorbolit În căruț și a scos un țoi cu buza ciobită. L-a umplut cu apă și mi l-a Întins. Am băut, i l-am dat Înapoi și am vrut să-mi văd de drum. M-a prins de mânecă și mi-a șoptit ceva la ureche. L-a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Încântare, le rostea gălăgios și părea nemaivăzut de fericit că i se hărăzise o asemenea frumoasă Întâmplare ce avea să-i Însenineze ziua. Primise cadou de la Învățătoarea sa două vechi ceșcuțe austriece din porțelan și farfurioarele lor, cu toatele cam ciobite, și pe care el le trecuse, În speranța unei bune despăgubiri, pe o listă În care Înșira autorităților militare pagubele provocate de un camion al Armatei ce-i distrusese casa de chirpici de sub dărâmăturile căreia el Însuși scăpase ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
politico-polițistă pe cinste. A trebuit să hotărască imediat, ce este de făcut cu parcarea subterană ce se construia în București, unde după trei săptămâni de săpături, lucrătorii de la parcarea subterană au dat peste niște ziduri și peste ceva oale mai ciobite. Băsescu a decretat imediat, că situl arheologic respectiv este o pivniță plină cu murături din secolul XVIII și fiindcă nu avea și butoaie cu vin, săpăturile vor continua, numai că trebuie instalat un paravan, ca să nu râdă lumea de muncitorii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
înfășurându-se împrejurul gurii tale.Privirea mă azvârle pe cărarea cerului... Lumina invadează spații nedeschise... Poarta cerului e masivă. Străjerii își îndreaptă sulițele și mă privesc impasibili.Masca mea a început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
biata Nellie? Niciodată! știi că n-aș putea niciodată să fac asta. De ce mă mai obosisem? Mama avea un sentiment ridicol de loialitate față de obiecte. Puloverele vechi nu erau niciodată destul de vechi ca să nu mai poată fi cârpite, iar farfuriile ciobite aveau „personalitate“. Niciodată nu mă putusem decide dacă sentimentele astea veneau din rădăcinile mamei, care erau pe Mayflower 1 sau dintr-un spirit de frugalitate pe care-l dezvoltase pe parcursul anilor în care se chinuise să întindă de bani. (De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]