229 matches
-
această titulatură: Thales, Anaximandru, Parmenide, Anaxagora, Democrit, Pitagora, Empedocle și Socrate), constată că cea mai mare parte a scrierilor lor s-a pierdut, la noi neajungînd decît cioburi dintr-un miracol pe care cel mult îl putem bănui. Dar chiar ciobite, ideile lor reprezintă tipuri pure ale unei gîndiri care, odată cu Platon, va intra într-un amestec pernicios. Platon e un autor hibrid a cărui operă e antologia ideilor care au existat pînă la el, meritul lui fiind acela culegător de
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
în lumină părea prea solidă pentru forma turtită și neagră care o susținea, o formă străpunsă de șiruri de ferestre galbene și întunecate; apoi ochiul lui distinse turla, acoperișurile și contraforții unei bolte gotice solide, gurile de scurgere a apei ciobite și mîncate de vreme sau de ciocanele iconoclaștilor. Ce vrei să spui cu centrul administrației? Unthank are primărie. — A, da, o folosim pentru chestiunie legate de proprietate. Multe activități se desfășoară acolo, dar adevărații legislatori vin aici. Știu că sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
carton se-nșirau în stânga și-n dreapta. La zgomotul pașilor mei se deschidea câte o ușă, de după care se căscau spații strâmte și calde, cu câte un bărbat doar în chiloți și maieu, femei în capoate bând cafea din cești ciobite, vreo bătrână cu broboada scoasă, atârnată pe spătarul scaunului, așa încît i se vedeau cele două cozi de păr cărunt, lungi până la călcâie... Am ajuns la piciorul scării în melc care ducea spre parter și etaje. Am urcat-o. Fiecare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al capetelor de păpuși. Împotriva obiceiurilor mele, începeam să întîrzii la masă, după ce terminam de mâncat, în discuții cu mama, care-și amintea cu plăcere unele sau altele dintre lucrurile vechi. La masa cu mușamaua tăiată, încărcată de farfurii murdare, ciobite, de linguri și furculițe care la noi, nu se știe de ce, erau mai mari decât peste tot unde mai fusesem, și al căror fier semănând cu cositorul era răsucit în mod ciudat: linguri deșelate, furculițe cu dinții strâmbi, lingurițe mari
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușă, cu vizor mare, demodat, de pe minusculul palier. Într-o lumină tulbure, venită de la un singur ochi de geam, mi-a deschis Anca. Am intrat într-un hol mirosind a covor persan îmbîcsit. Sufrageria era încărcată de obiecte vechi, porțelanuri ciobite și argintărie aproape neagră, într-un tablou era înfățișat foișorul și Anca în fața lui, sărind un Șotron, într-un stil de pictură naivă. Lângă foișor, în pictură (nu și m realitate) se înălța, verde-oliv, un chiparos. Încă amețit de atâtea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
reflex mătăsos de ultramarin, mai închis decât azurul rochiei și curgător ca apa, ca și când fata ar fi fost îmbrăcată într-un fel de lichid gelatinos. M-a chemat în altă cameră, mai mică, unde pe perete se afla o oglindă ciobită. Sub oglindă era o masă de lemn de brad, cu sertar, acoperită cu o bucată de etamină cusută grosolan. Ne-am privit o clipă în oglinda cu ape oliv-cafenii: un tânăr cu obrajii scobiți, cu buze senzuale, cu ochii ficși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vorbeau sau care-l strângeau, troznindu-i oasele cu brațe de piatră, și după ce-și aminti și mai îngrețoșat că-i pupase de mai multe ori mâna lui nea Zambilă în tavernă, de față cu toată lumea, se bărbieri în oglinjoara ciobită și o porni spre noua slujbă. Îi dădură de la Sfat tot ce-i trebuia și urmaseră zile și săptămâni de pieptănat șuvițele de piatră ale bărbaților iluștri, de lustruit cu piatră ponce marile și bombatele ovaluri ale ochilor orbi, de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Universității, rătăceau prin frigul pătrunzător, prin mirosul de frunze arse, cu ochii după femei, ca pân-la urmă s-ajungă pe bulevardul cu cinematografe, să-și ia bilet și, în cele mai triste săli din lume, ruinate, păienjenite, cu fostele stucaturi ciobite și-nnegrite de vreme, să-și scuipe semințele pe jos la vreun western de-acum o mie de ani. Și totuși ei construiau, pe dealul de brumă și ceață de deasupra orașului, o casă nemaivăzută, mai mare decât ochiul și mintea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să vină imediat în minte oricui când e singur, când se gândește la singurătate. Am coborât pe colțul cu Ștefan cel Mare, acolo unde odată fusese minuscula frizerie de cartier, cu doar două scaune ca de dentist în fața unor chiuvete ciobite și-a unor oglinzi cu luciul dus. Stătusem de-atîtea ori pe scăunelul de mușama, așteptîndu-mi rândul la tuns "numărul zero", alături de alți băieți din clasa mea, toți cu cîte-o cruce făcută-n cap de foarfecă învățătoarei. Trebuia să ne tundem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mergeai des acolo ca să uzi buretele de la tablă. Intrai întîi într-un fel de holișor doar cu o chiuvetă veche, vopsită-n verde. Deasupra avea și o oglindă, dar prea sus ca să te vezi în ea și, oricum, înnegrită și ciobită ca vai de ea. Apoi era sala cu cabinele de veceu. În fiecare era un scaun de porțelan fără capac, și mai tot timpul pluteau în apă, pe fundul closetelor, rahați dezgustători. Asta fiindcă apa nu prea curgea, dacă trăgeai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
foc. Rămase-n picioare, zidurile păreau acum subțiri ca hârtia. Herman intră, înainta printre bucăți de ziar și fecale, un șobolan îi tăie calea și scăpă în altă odaie... În capăt, în rotondă, statuia se afla încă pe postamentul ei, ciobită, acoperită de inscripții abjecte, cu o mână căzută pe podea și degetele ei sparte și risipite... Acum avea un pântec plat de piatră și fața senină, oarbă, fără urmă din teroarea de altădată. Totuși Herman se lăsă în genunchi în fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trăisem un sfert de veac și ale cărui odăi se ridicaseră odată deasupra mea ca niște hale imense, mi s-a părut deodată întunecos și meschin, ca săpat sub pământ. Bucătăria mă strângea la umeri, cănile din bufet erau toate ciobite, mușamaua de pe masă ajunsese așa spălăcită, așa plină de tăieturi de cuțit, că nici nu i se mai deslușea desenul. Bufetul însuși era-nnegrit de vreme și de afumătură. Am mâncat ceva, mamei îi picau lacrimile-n farfurie, peste chifteluțele marinate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cu un gest scurt, consilierul regal închise ușa navetei care decola cu un fâșâit puternic. Nava se pierdu repede printre norii verzi care pluteau veșnic deasupra Abației. Starețul se așeză pe o bancă de piatră de lângă piersic. Privi spre zidul ciobit al Fortăreței. Legenda caracterului inexpugnabil al cetății călugărilor terrani se spulberase... Deși nu aveau cum să fie înarmați cu lasere militare grele, barbarii vechii Terre nu vor prididi să încerce să-i imite pe soldații regali. Secretul facerii tale de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Prea târziu. PORNESC Pornesc cu visul înapoi Spre orizontul definit, Și nu mai știu care din noi Trăiește trist sau a murit. Pornesc război pe timp de pace, Rostesc cuvinte învrăjbite, Un sunet trist...vioara tace, Suntem doar două suflete ciobite. Cu stângul pornesc înainte Să știu ce culme voi atinge, Și știu blestemul în cuvinte Și rugăciunea ce îl stinge. Pornesc spre noi, sau peste noi Șuvoaiele de gânduri demascate Și ne oprim tot amândoi... Dar tu aici, eu mai
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
dar te despart de mine. Torturez secunda ce mă torturează Și-o acordez cu sunet fals Și regăsesc iubire în adormire trează Privirea spre lumină și pasul într-un vals. Tortura mă regăsește paralel Rana din mine de rana ta ciobită Ce urlă-n picături de dor rebel Știut știu să iubesc, rănit să fiu iubită. CĂTRE NICĂIERI Mi-am așezat pe umeri nefiresc Argint găsit în suflet de copil Șoptită rugăciunea retrăiesc Gonită din iubire Ăîn exil. Am regăsit în
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
corolă răsucită cânta o pasăre și sub un copac dintr-o specie necunoscută mie sta o femeie într-o tunică roșie, sclipitoare, reprezentată în semirelief. Cu bărbia sprijinită în mâna dreaptă, apucându-și cotul cu stânga, privește absentă, dincolo de ornamentul ciobit și de marginea tăioasă a spărturii, în vastitatea pustie - și a rămas adâncită în sine, nu s-a mișcat nici când am strigat. Armin a venit la mine și a privit cu invidie obiectul pe care îl găsisem. XIItc "XII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de Fier clasa a II-a, ca a mea, douăzeci de volume ciudate din Calendarul naval al lui Kohler, pline cu vapoare care Între timp se scufundaseră sau fuseseră trimise la fiare vechi, un aparat de radio Blaupunkt, un bust ciobit al lui Bismarck și un aparat vechi de fotografiat, marca Leica. Inspectam cutiile cu medalii când mirosul de tutun și tusea familiară a lui Weizmann mi-au anunțat apariția lui. Ar trebui să ai grijă de tine, Weizmann. Și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tentativa lui de păr. — Nesigură, în cel mai bun caz. În mod normal sunt conservator când e vorba de ceva atât de puternic. Când dai cu zarul neurochimic, e ca la barbut. E ca și cum ai încerca să repari o sticlă ciobită scuturând-o. Nu sunt nici măcar mare fan al inhibitorilor de absorbție a serotoninei, decât dacă e ultima soluție. —Serios? Sigur nu suferi de depresie. Nu mai era sigur de asta. —Jumătate dintre cei care răspund la ei răspund la placebo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gri pășește plângând În dimineața friguroasă de primăvară spre fabrici și uzine. Tu cumperi două kile de gaz, te Întorci degrabă acasă unde ceaiul de tei e gata și te Înfigi În bucata de marmeladă așezată Într-o farfurie, adâncă, ciobită. La Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor, orbii intră În schimb. Se Întâmplă aceste lucruri În vremuri de demult; pe acasă pe la ei, copiii orbilor cântau la mandolină și Învățau la limba esperanto. Studentul filolog care stă cu chirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
într-o penumbră de peșteră, până venea să mă spele. Camera mea era minusculă, chiar și văzută de mine cel de atunci. Locatarul precedent îmi lăsase moștenire un mare sac cu jucării, în majoritate păpuși cu cap de carton smălțuit, ciobite ca vai de ele. Și-această a doua grotă în care mi-am adăpostit trupul moale, asemenea racului ce intră în cochilie, era arhitectura Iu 'pește: bloc muncitoresc mirosind a săpun de rufe, a varză stricată, a fecale. Și totuși
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în condiții de ghetou. M-am născut într-o cămăruță cu ciment pe jos, în care se dormea, se gătea și se făcea baie, căci era singura pe care o aveam. Am mers la dispensare nesfârșit de triste, cu mulaje ciobite și pătate de muște, înfățișînd secțiuni printr-o femeie gravidă, așezate pe etajere de sticlă. Am învățat la o școală-tip, în formă de "U", ca toate celelalte, cu plase de sârmă la geamuri. Pe gardul ei de beton erau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu reușeam să descui cu cheia de la gât. Am bătut la ușă minute întregi, tare, cu degetele și cu pumnul, pe urmă, fără intenția de-a relua ostilitățile cu oamenii mari, am făcut pipi într-o oală vișinie, cu smalțul ciobit, în care creșteau niște garofițe ale familiei Cristache. Nu m-a văzut nimeni, așa că, după ce-am mâncat un măr găsit prin ghiozdan și m-am tot învârtit pe casa scării, mi-a venit ideea să forțez yala. A fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Se știe, doar, poezia este "fiica memoriei"39 și mama vitregă a viitorului. Cum să ne împăcăm cu puterea deformatoare a oglinzii, a amintirii? Iată ce povestește Ileana Mălăncioiu, dintr-o vizită făcută poetului: Pe un perete exista o oglindă ciobită, deasupra căreia era atârnat un petic dintr-o maramă veche. Aveam sentimentul că oglin-da aceea nu este ca toate oglinzile și ne-am apropiat să ne privim în ea. Într-adevăr, chipurile noastre nu s-au văzut așa cum erau, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii, de genul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în acea noapte am visat din nou parcul infinit, cu alei aburoase, crepusculare, intersectîndu-se până la orizont, cu monumentul uriaș, mai mare decât orice pe lumea asta, de cărămidă ancestrală. Am urcat din nou în cupolă pe scara spiralată, cu trepte ciobite, și-am pășit iar pe dalele de marmură, infim sub cupola plină de ecouri și umbre. Mă simțeam nesfârșit de singur, în creșterea aceea monstruoasă, de aluat, a corpului, și vedeam tot mai aproape fereastra circulară, ca un soare purpuriu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]