285 matches
-
n-au sosit. Prea puțin mai conta. Am ciocănit de trei ori cu putere. După cincisprezece secunde am repetat operațiunea, și tot așa, ignorînd sudoarea rece care Îmi acoperea fruntea și bătăile inimii. CÎnd ușa s-a deschis, Încă țineam ciocănelul În mînă. — Ce vrei? Ochii vechiului meu prieten Tomás m-au sfredelit, fără să tresară. Reci și supurînzi de mînie. Am venit s-o văd pe Bea. Poți să-mi pocești mutra, dacă ai chef, Însă nu plec fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
observațiile Într-un carnețel. Îl consultară cu un stetoscop, numărându-i pulsul, Îl puseră să deschidă gura și să-și arate limba, i se uitară cu un telescop În fundul ochiului, șoptind mereu ceva Între ei. Profesorul Îl lovi cu un ciocănel ușor peste rotule, mirându-se că Oliver răspunde la stimuli... „Reflexele funcționează”, murmură el ușor nedumerit. „Pulsul e și el aproape normal. Și atunci de ce Îmi spuneți că Oliver a decedat?” Auzind că e În joc propria sa viață, masterandul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cărți poștale. Întoarce una dintre ele pentru a vedea dacă are și timbru. Are. Ridică din nou privirea spre curtea mânăstirii. În ușa bisericii a apărut o călugăriță care ține În mâini o scândură lungă de lemn uscat și un ciocănel tot de lemn, foarte mic. E ora vecerniei. În curând liniștea va fi străpunsă de bătăile ritmice ale toacăi și de clopot. Ce va fi voit să spună autorul poliției de 1000 de lei editate În folosul acestei mânăstiri prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
strânse pe Kellerman de braț. — Jake, rezolvă totul așa cum zici. Kellerman șopti încet de tot: — Se rezolvă. Dar roagă-te ca un zvon pe care l-am auzit să nu fie adevărat. Judecătorul Arthur F. Hardesty lovi în masă cu ciocănelul: — Avocații la mine! Jake Kellerman și avocatul lui Celeste se apropiară, aplecându-se către Hardesty. Mal se strădui să audă, dar nu prinse decât niște frânturi ininteligibile. Jake părea agitat. Adunarea se încheie cu un pocnet de ciocănel. Kellerman reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
masă cu ciocănelul: — Avocații la mine! Jake Kellerman și avocatul lui Celeste se apropiară, aplecându-se către Hardesty. Mal se strădui să audă, dar nu prinse decât niște frânturi ininteligibile. Jake părea agitat. Adunarea se încheie cu un pocnet de ciocănel. Kellerman reveni, negru de furie. Hardesty spuse: — Domnule Considine, cererea avocatului dumneavoastră pentru o amânare de o lună a fost respinsă. În pofida sarcinilor dumneavoastră polițienești, sunt sigur că veți găsi timpul necesar pentru a vă consulta cu domnul Kellerman. Ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi pregătite să depună mărturie. Domnule Kellerman, domnule Castleberry, asigurați-vă că martorii dumneavoastră vor fi încunoștințați de această dată și aduceți toate documentele pe care le considerați necesare ca probe. Înfățișarea preliminară a luat sfârșit. Judecătorul izbi iar cu ciocănelul. Castleberry îi conduse pe Celeste și pe Stefan afară din sală. Băiatul se întoarse și-i făcu semn cu mâna. Mal îi arătă semnul V, de la victorie, și încercă să zâmbească, dar nu reuși. Băiatul lui dispăru numaidecât. Kellerman îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașină, cu sergentul nostru, iar eu o să mă duc să văd dacă sunt acasă, zise inspcetorul Flint și se îndreptă spre ușa de la intrare. Wilt se uită cum inspectorul sună la sonerie. Sună o dată și încă o dată. Bătu și cu ciocănelul de pe ușă și în cele din urmă intră prin poarta pe care scria „Intrarea furnizorilor“ și se duse la ușa de la bucătărie. După un minut se întoarse și începu să bâjbâie ceva pe la aparatul de radio din mașină. — De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a licitat se retrage, spune, ridicând privirea. Simt o umbră de dezamăgire și zâmbesc repede pentru a o ascunde. — Două sute de lire! îi zic lui Suze. E foarte bine! O dată... de două ori... adjudecat, spune Caspar și bate ușor cu ciocănelul de lemn. Doamnei în roz. Urmează un rând de aplauze, iar Caspar zâmbește radios. Ia eșarfa și tocmai vrea să i‑o dea Fenellei, când îl opresc. Stai, zic. Aș vrea să i‑o dau eu. Dacă se poate. Iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În timpul unei reuniuni. Linda pusese strategic o masă la capătul cel mai Îndepărtat al camerei și luase loc În spatele ei, cu un teanc de coli și un pahar de apă aliniate regulamentar dinaintea ei. Nu-i mai lipsea decât un ciocănel de magistrat. Purta un costum negru mulat, părul Îi era strâns În coadă de cal, iar buzele Îi erau și ele Încleștate. Privindu-mă cum mă așezam, zise cu obișnuita ei etalare de generozitate și Îngăduință: — Sam, sper că Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai avea nici un fir de păr. Arăta rău, de parcă ar fi fost el însuși bolnav. A plimbat vârful unui ac pe pulpele și pe tălpile mele și m-a întrebat dacă simt ceva. Mi-a lovit ușor genunchii cu un ciocănel care avea capetele de cauciuc și mi-a cerut să merg încoace și încolo prin fața lui. A verificat câtă forță aveam în mâni și în picioare și mi-a ascultat inima. Totul mi s-a părut aidoma ca la doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gol. Cu ce mă hrănești, Piti, ei? Uite, uite ce aiurea arată Framul ăsta vechi când e pustiu. Zici că e o cușcă pentru copii răi. Așa că luasem un pui și o încinsesem cu șorțul albastru-înstelat.... trosc! rupsese picioarele prăzii, ciocănelele. De unul singur mi-aș fi luat un cap de porc, l-aș fi fiert, aș fi aruncat apa, aș fi rupt cu degetele buzele râtului, aș fi cronțănit în dinți urechile cartilaginoase ale râmătorului. Mă așteptasem să fie altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dumnezeu, să nu ne mai amărască! Smaranda se înfurie brusc: ― Ducă-se pe pustii de cucoană, fire-ar a dracului! Primarul Ion Pravilă intră în cârciumă frecîndu-și mâinile mulțumit: ― Singur, Cristache, singur?... Uite-așa-mi place! Dă-mi repede un ciocănel că sunt grăbit!... Câte am eu pe cap acuma, nici nu mai știu pe ce lume sunt! ― Vine, vine prefectul? întrebă Busuioc, servindu-l. ― De I-ar aduce Dumnezeu mai degrabă, să se mai potolească și oamenii! zise primarul, dând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de gheață apărute noaptea în ferestre. După ce-și termina treburile, tata își lua ochelarii cu ramă de sârmă și se apuca de citit, în vreme ce eu mă căzneam să ghicesc cum funcționa ceasul deșteptător, care zornăia din toate măruntaiele de câte ori ciocănelul lovea pălăria de metal. Mirosul de cozonaci l-am descoperit după ce am venit în București. Casa noastră mirosea, de sărbători, doar a pâine abia scoasă din cuptor. Cu toate acestea, nu pot să mă gândesc la sărbătorile din Lisa altfel
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe acel bandari care conducea și vorbea întruna, ca un radio lăsat deschis. — Iese totdeauna așa, singură, prin oraș? — Nu, doar câteodată, mormăise șoferul. Doar când i se face de moarte... O conduse cu coșurile până aproape de școală. Când lovi ciocănelul în poarta din zid, voci subțiri de copii începură să strige: — Nooshiiin! Nooshiiiin!... deși n-o vedeau. Centrul din Abadan al școlii coranice arăta ca un fort protejat de pereți, nu puteai să ghicești ce se află înăuntru. Doar localnicii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul. În masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat. Nu pricepea victoria mea, era limpede. Abia când am fost scos din sală și dus în celulă, m-am frânt, m-am trântit pe patul mizerabil și îngust și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de familie. Apăsă scurt pe el, pentru a deranja cât mai puțin. Nu primi nici un răspuns. Dar luminile erau aprinse și se auzea muzică. O melodie melancolică, tulburătoare. Mahler, presupuse Maggie. Era cu siguranță cineva acasă. Bătu o dată încet cu ciocănelul metalic în ușă, apoi mai energic. La a doua încercare, ușa se deschise ușor. Fusese lăsată întredeschisă, exact ca în casele de doliu pe care Maggie și le amintea din Dublin, deschise tuturor vizitatorilor, zi și noapte. Holul era pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu o grămadă de tehnicieni, până când a fost sigur că aceasta avea calitățile necesare. Acum, scoțând mecanismul afară cu șurubelnița, își dădu seama că răbdarea i-a fost răsplătită. Tamburul rotativ din mijloc, prevăzut cu niște ace mici, care acționau ciocănelul ce executa melodia, avea un orificiu, exact cum i se spusese. Întinse mâna, pe care avea o mănușă de latex, după primul dintre sigiliile cilindrice pe care le aliniase pe un raft, la nivelul ochilor. Încet, cu atenție, strecură sigiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul în masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat. Nu pricepea victoria mea, era limpede. Abia când am fost scos din sală și dus în celulă, m-am frânt, m-am trântit pe patul mizerabil și îngust și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
muncite stau Încremeniți lîngă mesele de joc și totul este nemișcat ca Într-un tablou. Wakefield se preumblă printre figurine - chiar atinge una - sînt din ceară. O voce spune „Te așteaptă să rostești un discurs“. Se aude un sunet ca ciocănelul unui judecător căzînd pe masa de lemn și figurile se animează. Wakefield se trezește la sunetul ciocănelului, dar acesta continuă să bată. Încet, Încet, Începe să Înțeleagă: este lovitura de start a Diavolului! Privește de jur Împrejurul camerei, dar nu e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
preumblă printre figurine - chiar atinge una - sînt din ceară. O voce spune „Te așteaptă să rostești un discurs“. Se aude un sunet ca ciocănelul unui judecător căzînd pe masa de lemn și figurile se animează. Wakefield se trezește la sunetul ciocănelului, dar acesta continuă să bată. Încet, Încet, Începe să Înțeleagă: este lovitura de start a Diavolului! Privește de jur Împrejurul camerei, dar nu e nimeni. Bubuiturile continuă, urmate ceva mai tîrziu de un rîcÎit ciudat. Wakefield se ridică În capul oaselor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de să-mi spargă pieptul. Noroc cu Calinic că m-a trezit brusc din acea tulburare odată ajunși unde aveam treabă, căci altfel aș fi tot continuat să merg cu capul în pământ și cu răsuflarea tăiată. A bătut cu ciocănelul la o frumoasă poartă din lemn de cedru. Servitorul care a deschis s-a uitat la noi, așa cum obișnuiam eu să mă uit la păstorii și muntenii care veneau cu treburi la cancelaria ducală din Cividale: cu un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trezi simțurile cărnii și nu trebuia să citească pentru a nu croi un vad diavolului în mintea lui. Din păcate asta era starea de lucruri când am ajuns eu la Bobbio. După ce am încredințat caii unui grăjdar, am bătut cu ciocănelul în poarta mănăstirii. Mi-a deschis portarul, cu ochii obosiți, dar surâzându-mi. Deși n-avea cum să știe ce hram purtam, s-a arătat bucuros de sosirea noastră. Ne-a poftit să trecem de ușa încăperii de primire, slăvindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
băutura erau în cantități pe care eu nu le puteam cuprinde: pește și vânat, fructe și dulciuri atât de consistente că-ți strepezeau dinții, vin și bere din abundență. Muzicanții cântau la fluiere, la sistre, și la niște instrumente cu ciocănele care sunau exact ca o apă curgătoare. Erau cântece glumețe, cântece de dragoste și cântece închinate zeilor. Când au apărut sistrele, fetele dansatoare s-au și repezit, învârtindu-se și sărind și atingeau cu capetele podeaua din spatele lor. Coifurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care va fi fotografiat bust, față și profil, apoi va lua contact cu oprobriul public și va asculta înmărmurit sentința. Care nu poate fi decât una singură, fie vorba între noi. Apoi va tresări atunci când judecătorul nervos va lovi cu ciocănelul în bucata de lemn și va realize că un drum s-a sfârșit și că urmează un altul, unul închis. Pentru toată viața. Sau pentru cel puțin vreo douăzeci și cinci de ani, fiindcă eliberarea condiționată va fi exclusă datorită gravității faptei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și ceasul rău/ Din creierii capului/ Din fața obrazului/ Din vederile ochilor/ Din auzul urechilor/ Din rădăcina măselilor,/ Din viețile dinților,/ Din inimă, de sub inimă,/ De la baierile inimii/ Din rânză și osânză,/ Din chele și sub chele/ Dintr-o mie de ciocănele/ Cu cuțitul le-oi tăia/ Cu mătura le-oi mătura,/ Cu căița le-oi măsura/ Peste nouă mări negre le-oi arunca./ Acolo să cheie, să răscheie,/ Ca spuma de mare,/ Ca roua de soare/ Să rămână Ionel curat, luminat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]