1,717 matches
-
avea o slăbiciune pentru ea, și pentru că Mira îl lua prin surprindere de fiecare dată, Ravicth a dat curs invitației. Apartamentul se afla la ultimul etaj al unei clădiri dărăpănate, arabe, din Jaffa. Au urcat trei etaje, apoi Mira a ciocănit de patru ori și a deschis ușa. Au intrat în sufragerie, unde se aflau lampadare de alamă cu becuri multicolore, sticle albastre din Hebron, împletituri beduine pe pereți, perne pe podea - acel baroc pseudo-oriental care îi displăcea lui Ratvich. Gerda
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
făcându-i pe ceilalți să râdă zgomotos. „ Primul contact cu șmecherii de București. Să nu judec însă după aparențe,de cele mai multe ori, sunt înșelătoare .” - Biroul e chiar în față ,la ușa aceea capitonată,îl îndrumă un altul ,mai în vârstă. Ciocăne fără succes, căci degetul i se îndeasă surd, în pielea vișinie. Își ia inima în dinți și pătrunde cu forță înăuntru. Nu e atât de mult schimbat ,parcă doar părul la fel de blonduț, s-a dat puțin la o parte, făcându
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
mea, chips-urile aveau cel mult aroma chimică de brânză, de ardei sau de șuncă! Cum ne-am îndepărtat noi, maica, de lucrurile simple! 16 mai 2013 Azi ne-am înnebunit vecinii, încercând să spargem o nucă de cocos. Cu ciocăne, cuțite, șurubelnițe... Cât pe-aci să implicăm și un bomfaier. După ce, cu chiu cu vai, am spart-o, a urmat extragerea miezului din coaja și, după asta, răzuirea pojghiței maro (cunoscătorii cunosc). Acum, că am și mâncat-o, sub formă
Facebook, acest Spital 9 virtual… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19149_a_20474]
-
un spațiu din care au migrat clipele, din care s-au scurs lacrimile, acolo sus-sus la fereastra singurătății, un Auschwitz de rame căzând sau urcând, un gând imens construit din sticle, concave, convexe, cum stai ca un porumbel de granit ciocănind geamul orb, reflectând interior, exterior, cum stai ca o frunză speriată de picăturile de mercur ale furtunii de vară. Senzații, sentimente... ISBN: 978-606-640-172-2 Editura ANAMAROL, 2016
NOU LA EDITURA ANAMAROL, 2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385247_a_386576]
-
un stâlp de care se legau caii la potcovar, acesta bătând câte un cui în pom, pentru a lecui calul bolnav ca urmare a unei vrăji. Despre efectul protector al baterii cuielor - rămas până în zilele noastre prin obiceiul de a ciocăni cu degetul îndoit în lemn - este vorba și în varianta în care trunchiul era un stâlp al infamiei, turcii având mult timp obiceiul să folosescă pomii drept spânzurători în care mai apoi spectatorii băteau câte un cui pentru a-i
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
conducătorul grupului, Cecilia Crișan (tel. 0257-260 693). ( I. B.) Ouă încondeiate Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural, filiala Suceava, organizează cea de-a doua ediție a Festivalului Național al Ouălor Încondeiate, în următorul sfârșit de săptămână, în localitatea Ciocănești. Programul primei zile, vineri, 11 martie, cuprinde un moment poetic și de prezentare având protagoniști autori de carte bucovineană precum Lucian Turuc, Petru Țăranu, Sofia Vicoveanca, Mircea Nichituș, Gheorghe Grigorian, după-masa fiind marcată de prezența Fanfarei de la 10 Prăjini; pentru
Agenda2005-10-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283468_a_284797]
-
de-a dura. Înclin să cred, de-aceea, că ne rămîne marea, Și codrul ne așteaptă, cu lumînări pe masă. Izvoarele de lapte secătuiesc răbdarea, Dar sfinții n-o să calce cu vreun papuc pe coasă. Nu rîdeți, spaima lumii ne ciocăne la ușă, Mai dați cu busuiocul, mai stați pe coji de nucă! De-aceea plînge-n noapte, subit, cîte-o păpușă, Fiindcă o sete-n oase ne bea și ne usucă. Referință Bibliografică: CETATEA PROSCRISĂ / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
oameni, dintre care cei mai mulți erau țiganii, care devastau totul. Personal, eu îi consider pe aceștia niște profitori și tâlhari, care n-au fost și nu vor fi niciodată revoluționari, în adevăratul sens al cuvântului. A doua zi am plecat la Ciocănești - o comună la vreo 28 km distanță de Călărași, spre Oltenița. La plecarea din Ciocănești, am avut ocazia să găsesc un autobuz care transporta muncitori de la Oltenița la Constanța-Sud, locul spre care mă îndreptam, de fapt, ca să ajung cât mai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
niște profitori și tâlhari, care n-au fost și nu vor fi niciodată revoluționari, în adevăratul sens al cuvântului. A doua zi am plecat la Ciocănești - o comună la vreo 28 km distanță de Călărași, spre Oltenița. La plecarea din Ciocănești, am avut ocazia să găsesc un autobuz care transporta muncitori de la Oltenița la Constanța-Sud, locul spre care mă îndreptam, de fapt, ca să ajung cât mai repede la Mangalia - orașul meu de domiciliu. La un moment dat, trecând prin zona gării
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
pe vestitul Drum al tătarilor, care străbătea o bună parte a zonei Câmpulungului Moldovenesc. Acest drum „trecea prin Vatra Dornei, peste Trei Movile, prin comuna Sadova și prin punctul Piatra străjii până la Pojorâta; de aici continua nu departe de satul Ciocănești și apoi peste Suhard prin Rodna, spre Transilvania”. Așa ne „vorbesc” izvoarele istorice, ... dar scuză-mă, te rog! Ne întâlnim cu doi oameni speciali, care au fost invitați în tabără. Să-i salutăm și să vorbim cu ei! - I-ai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CHEF ÎN SECȚIA DE NUIELE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului V-am spus de mult, nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales că bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase
CHEF ÎN SECŢIA DE NUIELE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383066_a_384395]
-
bani, e bine? Ce să facă? Serviciul e stresant, pe soldați nu-i poate lovi, nu mai sunt ”în termen” ,sunt profesioniști, dacă lovește unul, intră-n pușcărie. Toți ne mai batem nevestele, alții și-au luat amante, le mai ciocăne pe ele și scăpă nevestele. Al tău te iubește, ești și frumosă, colonelul se uita cu poftă la ea. Auzind ce spune și văzând gura, din care se scurgea un firicel subțire de bale , a părăsit încăperea, în care se
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
să-i ducă la pierzanie, a concluzionat că răul nu va ieși la suprafață atâta timp, cât ne păstrăm tradițiile și datinile. Cu expoziția de ouă încondeiate, incrustare în lemn, cu care a participat și la Festivalul Ouălor Încondeiate de la Ciocănești, a fost prezent meșterului popular ucrainean Vasyl Lyhovolea din Șepit, raionul Vyjnyța. Părintele protopop Ion Gorda, cu melodioasa-i voce, prin divinele cântări bisericești, a evocat semnificația Sărbătorii Învierii Domnului, patimile lui Iisus, sacrificat pentru mântuire și credință, proslăvindu-i
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
hrănește chiar cu carnea mea...Atunci mă dărui ție în crispare,Îmbogățind cu mine seva ta.... XXVIII. CHEF ÎN SECȚIA DE NUIELE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. V-am spus de mult, nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales că bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje ... Citește mai mult V-am spus de mult,nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci,în vremurile astea se poate interpreta orice,mai ales că bătrînii boieri ai speculațieimai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină,îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei,strînși în halatele de mătase ciuruite
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
civilizație atât de avansată - fie și exclusiv În domeniul tehnologiei - să-și decidă viitorul creditând la modul absolut o singură sursă. Preocupările futurologice ale pământenilor, ediția princeps, sunt, probabil, mai complexe, nu se pot reduce la... Roger m-a Întrerupt ciocănind În masă și ridicând două degete, ca la școală: - Pot să te Întrerup puțin? Întâmpinarea ta pare judicioasă; există Însă un contraargument ce nu poate fi ignorat. Este de presupus că, Într-adevăr, Ceilalți au dezvoltat un număr oarecare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ridică și aduse o cafea. Hm, km! - mai făcu viziriul și mai veniră două cafele. Așa e, ai dreptate, dragă Barzovie, n-ai fost un domn rău, ai dat randament. Și totuși te-am mazilit, nu mai încape îndoială. Uite - ciocăni el cu degetul în catastif - chiar așa am notat: „Mazilit azi Moldova Barzovie-Vodă”. — N-ați scris cumva și de ce? - îndrăzni spătarul Vulture. Viziriul își vârî două degete în jiletcă, scoase o pereche de ochelari, și-i fixă pe nas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai multe femei ușoare care plângeau cu zece rânduri de lacrămi, viziriul, în fine, se opri în fața unei uși pe care scria în câteva idiomuri de mare circulație: SALA DE FORTZĂ. Cu sfială, viziriul își îndoi falanga unui deget și ciocăni cu ditamai smaralgdul. — Intră! - se auzi firesc (da, acesta e cuvântul, „firesc”î dinăuntru. Viziriul împinse ușa și intrară toți patru. Prima imagine care le răsări înaintea ochilor fu cea a unei cadâne pentru descrierea căreia pixului nostru i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul de iepure. Ciocănitoarea ciocănea copacii în căutarea omizilor, încercând să prevină infestarea țesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabătut prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substanțele organice din bioxidul de carbon și din săruri minerale. în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
auzi o bătaie ușoară. Nu răspunse nimeni, deoarece atât directorul, cât și Teleferic erau morți. Bătaia se repetă, ceva mai puternică. - Domnule director... se auzi o voce slabă, de fată. Nimic, așa cum am mai spus-o. - Domnule director... repetă vocea, ciocănind în același timp încetișor, cu teamă. Ușa se întredeschise, scârțâind, ceea ce o făcu pe biata fată să rostogolească un țipăt abia auzit. În această clipă directorul învie, nemulțumit. Cineva îl deranjase. - De ce mă deranjați? Cine e? întrebă el, buimac, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi, de necuprins instantanee ale părerii de rău. Angestaitn, uimit și el de atotputernicul nimic care se auzea, făcu prima mișcare și părăsi pianul, apropindu-se de microfonul principal. Apoi ciocăni de două ori în el, pentru a se asigura că merge. - Mhm, bună seara... făcu el. Prezența voastră care ne uimește binevenită este sperăm că în număr atât de mare, piesa noastră intitulată, v-a plăcut, suntem fericiți cu sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
m-a orbit momentan, iar un suflu de aer cald mi-a mîngîiat pielea. Camera Bernardei se afla În partea din spate a apartamentului, lîngă bucătărie. M-am Îndreptat mai Întîi Într-acolo, deși eram sigur că servitoarea lipsea. Am ciocănit cu degetele și, neprimind nici un răspuns, mi-am permis să deschid ușa alcovului. Era o Încăpere simplă, cu un pat mare, un dulap de culoare Închisă cu oglinzi fumurii și o comodă pe care Bernarda așezase suficienți sfinți, fecioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cărților Uitate mirosea a mort mai tare ca oricînd. Nu-mi aminteam că ciocănelul de bătut era un chip de drăcușor. L-am apucat și am lovit În ușă de trei ori. Ecoul cavernos se Împrăștie În interior. Imediat am ciocănit din nou, de astă dată șase lovituri, mai puternice, pînă ce m-a durut pumnul. Au mai trecură cîteva minute și am Început să cred că, probabil, În locul acela nu se mai afla nimeni. M-am ghemuit rezemat de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aș fi cutezat să pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă de păpuși. Erau cîte două uși pe palier, fără număr și fără vreo distincție. CÎnd am ajuns la etajul trei, am ales una la Întîmplare și am ciocănit. Scara mirosea a umezeală, a piatră Îmbătrînită și a lut. Am bătut de mai multe ori, fără să obțin nici un răspuns. M-am hotărît să-mi Încerc norocul cu cealaltă ușă. Am lovit În ea cu pumnul de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că Burne a crezut, un moment că m-a convertit. — Și zici că aproape o treime din anul al treilea va demisiona? Să spunem un sfert, ca să fim siguri. — Sfinte Sisoie! Cine-ar fi crezut că e posibil? Cineva a ciocănit scurt În ușă și a intrat Burne În persoană. — Hello, Amory, hello, Tom. Amory s-a ridicat În picioare. — ‘nă seara, Burne. Să nu te superi dac-o șterg; mă duc la Renwick’s. Burne s-a răsucit iute către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]