272 matches
-
codul spiritului. O, spirite, spirite! Răspundeți întrebărilor noastre, vă rugăm fierbinte! Ciocăniți o dată dacă acceptați, de două ori dacă nu știți, și de trei ori dacă refuzați. Înțelegeți? Un singur ciocănit. — Vreți să vorbiți cu cineva din această încăpere? Un ciocănit. — Este mama voastră aici cu noi? Un ciocănit. Vocea Elspethei Macfarlane este sugrumată de emoție. — Kenneth? Duncan? Voi sunteți? Din nou un singur ciocănit. Elspeth izbucnește necontrolat în lacrimi. Pagină separată Cu mult timp înainte de a-i separa definitiv, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vă rugăm fierbinte! Ciocăniți o dată dacă acceptați, de două ori dacă nu știți, și de trei ori dacă refuzați. Înțelegeți? Un singur ciocănit. — Vreți să vorbiți cu cineva din această încăpere? Un ciocănit. — Este mama voastră aici cu noi? Un ciocănit. Vocea Elspethei Macfarlane este sugrumată de emoție. — Kenneth? Duncan? Voi sunteți? Din nou un singur ciocănit. Elspeth izbucnește necontrolat în lacrimi. Pagină separată Cu mult timp înainte de a-i separa definitiv, Dumnezeu i-a unit pe Andrew Macfarlane și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ori dacă refuzați. Înțelegeți? Un singur ciocănit. — Vreți să vorbiți cu cineva din această încăpere? Un ciocănit. — Este mama voastră aici cu noi? Un ciocănit. Vocea Elspethei Macfarlane este sugrumată de emoție. — Kenneth? Duncan? Voi sunteți? Din nou un singur ciocănit. Elspeth izbucnește necontrolat în lacrimi. Pagină separată Cu mult timp înainte de a-i separa definitiv, Dumnezeu i-a unit pe Andrew Macfarlane și pe Elspeth Ross. Elspeth și sora ei au fost invitate de băieții familiei Johnstone la mănăstirea Melrose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
datoria lui să-și depoziteze sămânța în pântec după pântec. Cine nu s-ar simți impotent? Aud pași îndreptându-se în tăcere. Eunucii vin după mine. Împăratul Hsien Feng rămâne nemișcat. Îmi iau un adio tăcut, când se aude un ciocănit ușor în ușă. Stau în lumina lunii. Ușa se deschide încet și silueta eunucului-șef Shim îmi răpește imaginea lunii. Se aruncă la pământ și se înclină spre împăratul care doarme: — E timpul să o iau pe doamna Yehonala, Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o să pricepi. Tigrul este spiritul animalelor, țestoasa este spiritul cochiliilor, iar pheonixul este o pasăre care este capabilă să renască din propia-i cenușă... Tung Chih începe să mă urmărească, încet și cu eforturi dureroase. La ușa magaziei se aude un ciocănit puternic. Știu cine e. Știam că are un spion în palatul meu. Loviturile continuă, iar Nuharoo țipă: — O să raportez cruzimea ta Majestății Sale! Nu ai nici un drept să îl pedepsești pe Tung Chih. El nu-ți aparține! Doar a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Capul Îmi vâjâia și instinctele mele amorțiseră de tot. Oare cât stătusem În baie? O oră, poate două? Auzeam pașii Mariei pe scări venind după mine și m-am repezit să mă asigur că e tras zăvorul. Se auzi un ciocănit ușor. ― Alisia! ― Ce-i? ― Te simți bine? ― Da, sunt bine. Mi-am șters furioasă o lacrimă. ― Mai stai mult acolo? ― Nu. Pleacă, am adăugat nepoliticos. Maria a oftat prelung, nemulțumită și am auzit-o Îndreptându-se spre bucătărie. Fusese cât
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la ziare, auzi! Copii proști. Parcă ar afla ceva din ele. Sunt la fel, sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dinți la chiuvetă, îl aud oftând, îl aud fredonând, îl aud strecurându-se în așternutul de pe patul care scârțâie. Mă pregătesc să închid cartea și să sting lumina, dar nici n-am întins bine mâna după veioză, că aud un ciocănit ușor la ușa lui Tom. Glasul lui Honey întreabă: „Dormi?“. Tom zice că nu și, când Honey întreabă dacă poate să intre, băiatul nostru spune că da, iar odată cu acest da, țelul ascuns al faptului că am cotit de pe autostradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un surâs care zice : E drăguț ! — Mersi, zic, răspunzându-i cu o privire gen „nu-i așa ?“ Mă grăbesc la mine În cameră și Încep să-mi dau cu rimel și la ochiul celălalt. Câteva clipe mai târziu, aud un ciocănit discret În ușă. Intră ! zic, așteptându-mă să fie Lissy. Dar În ușă se află Jack, care Îmi Întinde un pahar de lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asta am vrut să... — E mult mai mult decât atât. Mult mai mult. Îmi desfac larg brațele, cu un gest emfatic. E vorba despre ajutorul pe care îl poți da celor din jur. Despre creativitate. Despre... Sunt întreruptă de un ciocănit în ușă, și Erin se ițește în deschizătura acesteia. — Scuze că te deranjez, Becky. Am vrut doar să‑ți spun că ți‑am pus deoparte pantofii ăia sexi de la Donna Karan, pe care i‑ai vrut. Pe bej și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o să distrugem tot ce-a izbutit să supraviețuiască timp de veacuri. Ce va spune Istoria despre noi? Ce vor spune nepoții noștri când vor vedea ce-am făcut cu libertatea noastră? Vru să mai adauge ceva, dar îl întrerupse un ciocănit discret la ușă și își întoarse privirea într-acolo. — Intră! - zise. în prag se contură silueta foarte înaltă a sergentului Ajamuk, care luă poziția de drepți și duse mâna la turban. — Să trăiți, domnule locotenent! salută. Bună seara! adăugă respectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Își Întrerupeau jocurile, făcându-i loc să treacă. Am ajuns, În cele din urmă, În fața unei porți roase de rugină. Tovarășul meu o Împinse, traversarăm o grădiniță plină de mărăcini, până la o casă de paiantă, a cărei poartă, după șapte ciocănituri scurte, se deschise scârțâind spre o Încăpere largă, luminată de un șir de felinare de vânt agățate de tavan și pe care un curent de aer le legăna fără Încetare. Persoanele prezente trebuie să fi fost obișnuite cu asta; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
muzicanții, îmbrăcați în costumele lor bleumarin. Seara, tata a spus că sufletele morților continuă să trăiască și că odată, în tinerețe, a avut și dovada. Îl privegheau în casă pe bunicul lui mort, iar în timpul nopții s-au auzit niște ciocănituri, cât se poate de clar. Câteva zile mai târziu, tata mi-a adus o carte despre extratereștri. „Ești desigur surprins. Am trecut astăzi întâmplător pe la biblioteca municipală și m-am gândit că s-ar putea să aibă ceva despre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și-mi zâmbește. Se întoarce spre soldat. „Vasile, ia uită-te sub mașină.” Soldatul pune arma deoparte și se culcă pe spate, apoi scoate din buzunarul pantalonilor o lanternă mică și dispare până la genunchi sub mașina noastră. Se aud niște ciocănituri. „Totul e în ordine, tovarășe ofițer.” „Așa, bine. Acum vă rog să descoperiți remorca.” Ofițerul îmi cuprinde umerii cu brațul și merge în spatele mașinii, călcând fără nici o grabă. Eu trebuie să merg cu el. Tata desface prelata remorcii, ofițerul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aduseseră de la spital într-o stare jalnică, dar cu moralul solid. Slăbise mult, însă era tot arătos și cu barba tot albă. La puțin timp sosi și Cornel, taică-meu. Se sărutară și, după câteva impresii schimbate, se auzi un ciocănit în ușa de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe ușă se strecură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
masiv, securizat, nu pot fi tăiate sau sparte, mai adaugă acesta, grav. Mă tem că vom asista la finalul poveștii. Che sera, sera! Peste încă un minut, pe sticla ușilor alipite, se preling razele oblice ale unei lanterne, răsună câteva ciocănituri puternice, apoi erupe un glas gros, răgușit de la răcnete, de la țigări proaste, tebeciste și de la tărie. Glasul șmirgheluit aparține, cu certitudine, lui nenea Sandu Chituc, șeful veșnic interimar de la celebra Secție de Sud-Est (cu aceasta, în sine, este o altă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Căutîndu-l în rezervorul minții, se ridică, luă lampa de pe noptieră și o duse pe masă să aprindă lumina. Scoase abajurul, apoi sticla, cu multă băgare de seamă, mereu îngîndurat. Uitîndu-se după cutia de chibrituri i se păru că aude un ciocănit sfios în ușă. Până să se întoarcă, ușa se deschisese. ― Tanța?! făcu dânsul atât de mirat, că-i fu în aceeași clipă rușine de tonul întrebării. Tanța rămăsese lângă ușă, cu ochii mari asupra lui, parc-ar fi nimerit într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și trăgând plapuma să se învelească. Stinge lumânarea și... Titu se repezi s-o îmbrățișeze. Tanța se împotrivea: ― Nu, nu! Lasă-mă!... Am glumit!... Titule... ― Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în ușă îi amuți pe amândoi și-i încremeni pe jumătate îmbrățișați. După o tăcere de câteva secunde, în vreme ce Tanța se ascundea sub plapumă până-n bărbie cu ochii plini de spaimă, Titu Herdelea se apropie de ușă în vârful
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gândul acesta decât să rabd imaginea unei posibile și eventuale despărțiri de Maitreyi. Ni s-a părut la amândoi că auzim pași în dreptul ferestrei și am tăcut, stingând lampa. Dar apoi pașii s-au îndreptat spre verandă și am auzit ciocănituri în ușa coridorului. Înmărmuriserăm amândoi de spaimă. Ciocăniturile au încetat câteva minute, ca să revină la fereastra mea, oblonită. Am înțeles atunci că c Khokha, întors probabil târziu de la un cinematograf de cartier, și m-am prefăcut că întîrzii să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și eventuale despărțiri de Maitreyi. Ni s-a părut la amândoi că auzim pași în dreptul ferestrei și am tăcut, stingând lampa. Dar apoi pașii s-au îndreptat spre verandă și am auzit ciocănituri în ușa coridorului. Înmărmuriserăm amândoi de spaimă. Ciocăniturile au încetat câteva minute, ca să revină la fereastra mea, oblonită. Am înțeles atunci că c Khokha, întors probabil târziu de la un cinematograf de cartier, și m-am prefăcut că întîrzii să-i deschid, ca să-i dau timp Maitreyi să ajungă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să le fac. Evident, asta e un secret, nu spui nimic acasă. Mâine seară, după ce se va servi șampania și ne vom aduna toți aici, în salon... N-a putut uita niciodată tăcerea înghețată care a urmat șoaptelor, râsetelor înăbușite, ciocănitului discret al paharelor de cristal, când Vasile Chelaru și Anuța au tras încet draperia și oglinda i-a privit pe toți, așa cum se strânseseră, la cererea Generălesei, înghesuiți, în fundul salonului. Parcă nu mai îndrăznea nimeni să respire. Și atunci, dintr-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă faci să mă înfurii sau chiar să te urăsc, dar nu pot. Ia asta drept un cuvânt binevoitor și, te rog, pleacă. Oh, fii blestemat, fii blestemat, fii blestemat! Ieși afară! strigă John Robert, ridicându-se. Huruitul apei acoperise ciocănitul timid al părintelui Bernard, care se află la ușă. Bătuse de două ori, apoi intrase. Văzu, și înțelese pe dată, sfârșitul bătăliei dintre George și Rozanov. Rozanov repetă, pe un ton mai liniștit: — Ieși afară, pleacă! George purta un fulgarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
picioarele înfundându-i-se în covorul gros și moale, ca o blană. Când ajunse la camera cu numărul patruzeci și patru, se opri și trase cu urechea. Dinăuntru se auzea doar zgomotul apei. Bătu ușor în ușă. Nici un răspuns. Oare ciocănitul lui fusese auzit? Să bată mai tare? Să intre? Răsuci ușor mânerul și împinse încet ușa. Nimic, decât zgomotul apei care se auzea mai puternic și un miros de sulf mai perceptibil. Împinse și mai mult ușa și privi înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
El ne poate da mântuirea în dar dacă Îl iubim și ascultăm de El. Plini de bucuria sărbătorii, s-au așezat la masă, apoi au primit colindătorii, oferindu-le colăcei și mere rumene. La un moment dat, se auzi un ciocănit mai apăsat în ușă. Aceasta se deschise și, din spatele ei, se ivi un moș cu haine roșii și cu barba albă ca neaua. Cristinel sări în mijlocul camerei și era cât pe ce să îl dea jos pe moșul ce ducea
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de la bucătărie, l-au trimis pe ăla micu’ să vadă ce-i la poartă, puștiul a venit înapoi și a spus că un nene stă de vorbă cu câinele și Grivei nu-l mușcă, îl cunoaște și-l ascultă. ...Un ciocănit nervos în stâlpul porții și încercarea de a o forța au atras mânia paznicului patruped al curții. Lătrături pline de reproș și ură, lemn scrijelat de dinții, puternici încă, ai animalului. Nenea Fănică se-ndreaptă spre poartă. “Bună dimineața” “Bună
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]