702 matches
-
etapele citirii explicative, dar se oferă elevilor ocazia de a schimba idei, de a-și asuma roluri, de a se evalua reciproc. Liderul observă cum colegii colaborează, povestitorul prezintă faptele pe scurt, psihologul descrie frica, dezamăgirea veveriței păgubite/ îndrăzneala, necinstea ciocănitorii hoațe, criticul sancționează furtul, dar și violența victimei, gânditorul oferă soluții de găsirea hranei sau de pedepsire a hoțului, iar creatorul continuă povestea sau schimbă finalul lecturii. CONTROVERSA ACADEMICĂ După prezentarea unui text cu literar, istoric ori civic, elevii se
TEHNICI DE UTILIZARE A METODELOR ACTIVE, ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Valentina Mănăilă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_892]
-
ia foc, nu alta! Se uită încoace, hai, repede, cîlților! La treabă, din nou! Malul ăsta de lemn e ciocănelul, iar eu mi-s dascălul care predă lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mică, printr-un labirint de stejari negri, acacia, merișori sălbatici și liniște. O gaiță albastră țipă pe o ramură și o veveriță se oțărî la mine, izbind nervoasă cu una din lăbuțe conul de pin pe care-l ținea. O ciocănitoare cu creastă stacojie încetă să mai ciocănească în întuneric, suficient cât să mă privească cu un ochi ca mărgeaua, apoi se dădu în spatele copacului ca să mă privească cu celălalt. Inserturile liric-descriptive de acest fel dovedesc, dincolo de orice dubiu, preocuparea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
luat-o cu toții pe potecuța ce ducea în pădure. N-am mers noi mult așa și numai ce am auzit un fel de răpăit slab de tobă, undeva, mai depărtișor. Cine o fi bătând acum toba prin pădure? E meștera ciocănitoare, a răspuns mirării noastre moș Vuia. Pasărea asta e doctorul pădurii. Trece din copac în copac, ciocane prin scoarța lor și ascultă cu luare-aminte. Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și scapă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ei. Într-un loc ferit din cărare, unde patru bănci alcătuiesc un pătrat, care închide la mijloc o masă și pe care ea îl declară "salon", mă înștiință că vom sta mai mult. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac, preocupată adânc, fără să ne dea nici o atenție. Vântul suna în brazi, ca o bură de ploaie. Iluzia era dezmințită de petele de lumină care, ca niște frunze diafane de aur, jucau pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
păr, în alt copac, și se pierdu în frunziș. Boierul tresărise, cu mâna pe pușcă; apoi se liniști, pe când Vasile zicea încet: Ia, o biată dihanie mititică... Așa merseră o vreme, într-o liniște deplină, prin mirosul umed al pădurii. Ciocănitori tocau în scoarța arborilor, strigăte melancolice veneau de departe și se stângeau între frunzișurile neclintite. Într-un târziu, pădurarul se opri. Iaca, pe ici, cucoane Grigoriță, zise el. S-o luăm așa, la dreapta, pe vălcica asta. Să te ferești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a avut parte de confruntări cu toate formele și mărimile, cu bunul și cu răul și cu urâtul. Dar nu-mi pot sălta măciuca pentru Martina Twain, nu, nicicum, domnule. E ca și cum n-ar fi destul de bună pentru bătrâna mea ciocănitoare. — Nu face nimic, a spus ea aseară a douăsprezecea oară. Eu zăceam lângă ea, o lacrimă de nouăzeci de chile, clipind îndurerată din ochi, toată numai sare. — Da? am croncănit eu. M-a îmbrățișat și, cu șoapta ei fierbinte, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a văzut că nici așa n-o scoate la capăt, Tânărul a izbucnit, spumegând de mînie: ― Care e bestia care-mi tulbură ora? Atunci m-am ridicat eu și, arătîndu-i fereastra deschisă, i-am spus senin: ― Poate că este vreo ciocănitoare-n Cișmigiu, don' profesor! El s-a-nroșit la față și, adresîndu-se băieților, a strigat: ― Auziți, tinerilor, ce naiv e colegul vostru, ca să nu zic prost! Ciocănitoare la sfârșitul iernii și... unde? În Cișmigiu! Stai jos, tinere, că-mi faci milă cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am ridicat eu și, arătîndu-i fereastra deschisă, i-am spus senin: ― Poate că este vreo ciocănitoare-n Cișmigiu, don' profesor! El s-a-nroșit la față și, adresîndu-se băieților, a strigat: ― Auziți, tinerilor, ce naiv e colegul vostru, ca să nu zic prost! Ciocănitoare la sfârșitul iernii și... unde? În Cișmigiu! Stai jos, tinere, că-mi faci milă cu naivitatea dumitale! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O glumă oarecum impertinentă, dar în același timp spirituală, a făcut-o Chiorul, tot la ora de Filozofie. Profesorul obișnuia să intre în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stejar, pe care se afla un vraf de hărți. Se așeză și el, ascultând un zgomot abia perceptibil care venea de pe culoar și din curtea interioară. Garda Apărătorilor intra În dispozitivul de pază a voievodului pe timp de noapte. O ciocănitoare bătu repede, de trei ori, În scoarța unui copac din curtea palatului. Îi răspunse o altă ciocănitoare undeva În adâncimea pădurii. Apoi, mult mai departe, o alta. Noul schimb al gărzii transmitea semnale spre hotare. Deocamdată, pretutindeni era liniște. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
perceptibil care venea de pe culoar și din curtea interioară. Garda Apărătorilor intra În dispozitivul de pază a voievodului pe timp de noapte. O ciocănitoare bătu repede, de trei ori, În scoarța unui copac din curtea palatului. Îi răspunse o altă ciocănitoare undeva În adâncimea pădurii. Apoi, mult mai departe, o alta. Noul schimb al gărzii transmitea semnale spre hotare. Deocamdată, pretutindeni era liniște. O liniște precară, ce se apropia de sfârșit. - Am aflat tot ce se putea afla din surse diplomatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îmi simt inteligența insultată, dar lor le este prea frică să joace la același nivel cu mine. Devin fascinată de ceasurile imperiale, care în Orașul Interzis fac parte din mobilă, la fel ca și vitrinele de perete. Preferatul meu e ciocănitoarea. Trăiește într-un trunchi de copac din ceramică și iese afară doar ca să anunțe ora exactă. Îmi plac la nebunie sunetele sale. Lui An-te-hai îi place mișcarea sa, pentru că îi aduce aminte de un cap care se înclină. Când poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă irite limbile lor ca niște ace. Felul atât de în care se târăsc molcom mă face să vreau să le împing înainte. Îi spun lui An-te-hai să le acopere cu o țesătură. — Gata cu plecăciunile, îl aud spunând către ciocănitoare. Astăzi sunt plictisită încă dinainte de a mă da jos din pat. — Doamna a dormit bine? se aude vocea lui An-te-hai din curte. Mă ridic în capul oaselor și nu mă ostenesc să-i răspund. — Bună dimineața! Eunucul pășește înăuntru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa, poreclită Ciocănitoarea, să-l găzduiască numai pentru o noapte pe colegul cel Înghețat. Otrava a Încuviințat până la urmă, dar cu condiția să-l culce În pat cu un moș de nouăzeci de ani care trăgea să moară - un unchi de-al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii. Picioarele le ține drepte ca la armată. E Încălțată cu șosetuțe albe și pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsase În loc pe altul tânăr. În cele din urmă, tatăl cu fata borțoasă și-a spus punctul de vedere cu mai puțină hotărâre decât Își pusese În cap. Le-a cerut banii pentru avort. Mama lui Hristu - i se zicea Ciocănitoarea - nu a zis nici da, nici ba: „Ne-ați omorât băiatu-n bătaie. De ce? Că doar nu a legat-o pe domnișoară și nu a obligat-o, Doamne ferește. Împreună s-au bucurat de plăceri. I-o fi plăcut și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
I-o fi plăcut și lui, i-o fi plăcut și ei. Pe ea ați bătut-o? Pe al nostru l-ați omorât, aproape, și ne-a costat și ochii din cap ca să-l punem cât de cât pe picioare...”. Ciocănitoarea mai avea Încă multe de spus, dar s-a deschis ușa și a intrat Hristică. Nu-i trecuseră vânătăile de pe față și hârâia când răsufla. Avea, Însă, pe chip o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umerii i se strânseseră spre Înainte și-l făceau să se miște ca un om În vârstă. Pe când portița de lemn se deschidea Încet În fața lui, chipul i se lungi și ochii căpătară lâncezeală de tristețe și dezamăgire. Mamă-sa, Ciocănitoarea, Îl Întâmpină cu glas ascuțit și țâfnos: „Ce e, mă? Ce-ai pățit?”. Pe Hristu Îl trecură fiori. Se stăpâni și făcu o mișcare de om căruia nu-i mai trebuia nimic de la viață. „Lasă-mă În pace, mămițico... Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o afazie. Lumina dimineții se așezase, cuminte, pe cuvertura albă a canapelei. Pe canapea, Tolea freca pudra nes pe fundul ceștii de cafea. Încet, încet... Așadar, curând, din nou la locul ispășirii. „N-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe ciocănitoarea Gina, dacă Tolea întârzia, cumva, și în această dimineață. Să întârzie, da da, nu avea nici un chef să se grăbească, freca încet încet, foarte încet, pudra neagră pe fundul ceștii. Gina, pregătindu-și registrele, pixurile, pliantele, perna pe scaun, telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fâșie de pământ decât pe cea care fusese a sa. A cutreierat toate închisorile anilor ’50. Nu mai știe decât să repete un singur nume: Ioana, Ioana. Numele vacii pe care o iubea cel mai mult. Iat-o pe bătrâna ciocănitoare: chipul strâmt, lemnos, fumuriu. Spaimă, bolboroseli. Cuvinte leneșe, greoaie: a fost căsnicia ideală, doctore, pe noi greutățile ne-au legat, războiul, rana lui la picior, teroarea legionarilor, totul, foamea, bolile, ura de după război, toate ne-au legat, până s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mergeam prea repede ca să te poți uita ca lumea și singurele păsĂri pe care le vedeam erau alea care zburau. Am văzut un șoim care vîna pe deasupra unui cîmp și pe urmă i-am văzut și perechea. Am mai văzut ciocănitori care zburau pe la marginea pădurii și m-am gîndit că se duc spre sud. Am văzut și niște coțofene, dar nu puteai să vezi prea multe păsĂri din tren. Nu puteai să te uiți direct la ceva - trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]