137 matches
-
mama sa "o privea și-acum ca pe o fetiță" pentru a juca fripta cu Edmond Babut, un tânăr de 25 de ani. Lăsați de capul lor, în după-amiezele ploioase cei doi tineri își trec timpul flirtând, flecărind, râzând și ciondănindu-se. Din fiece nimic ajung să se bată, să se apuce strâns, să se pună la pământ, să se silească unul pe altul să îngenuncheze. Însă joaca nu era deloc așa de nevinovată cum părea. Alibiul copilăriei nu mai era
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întors, dar Cléa dispăruse undeva în casă. Rafale de ploaie izbesc violent în ferestre. Așezate în fotolii, două femei, singurele treze, le urmăresc atent conversația. Înțelege că una dintre ele este mama Cléei și că mama și fiica se tot ciondănesc. Cléa primise de la tatăl ei, care i-a lăsat moștenire propriile capricii, o sumă mare ca să-și deschidă prăvălia, dar, după părerea doamnei Sinus, fata își gestionează prost afacerile, locuiește tot cu părinții, fără să contribuie însă la cheltuielile casei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte sau se distrau grozav, maimuțărindu-le pe cele mari și pufnind în râs. Nu dansezi? Se răsuci. Vocea zeflemitoare era a unei fete cu față asimetrică, puțin teșită pe-o parte, urâtă, după criteriile zilei, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În iad. Cei doi călugări se Îndepărtară ciondănindu-se, iar ucigașii Își băgară săbiile În teacă. — Grozav pândar mai ești, Hugo, nu poți să deosebești un cal de un măgar, murmură chiorul. Nu-s mâță să văd pe Întuneric. Dar am doi ochi și cu doi ochi vezi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
discuțiile din tren, nici după o zi întreagă la Berlin, Cristi și Pribeagu nu se deciseseră asupra titlului melodiei. Mai erau doar câteva ore până să intre cu orches- tra Dajos Béla în studio la Odeon, iar ei încă se ciondăneau ca nebunii, de data aceasta la o terasă de lângă Poarta Brandenburg. Preluaseră un tango uruguayan, despre care Pribeagu credea că poate deveni nemaipomenit dacă îi păs- trează și titlul, Zaraza, care pe românește însă nu însemna nimic, ceea ce îl irita
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ce mitralieră hoață avea!“ etc. Cu toții erau căzuți în admirație și formau un club în care nu aveai ce căuta dacă nu văzuseși filmul. (Apoi, după ce treceau în revistă „fazele mișto“, încercau să le pună și în aplicare - și se ciondăneau care să fie Sandokan tigrul Malaeziei, sau Zorro, sau Rambo.) Problema mea, în timpul pedepselor privative de libertate televizuală, nu era atât că nu mă bucuram de „fazele mișto“ în fața televizorului, ci că eram exclus de la poveștile de a doua zi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cer prea mult de la Providență și că ar trebui să mă socotesc fericită știin du-te la adăpost de primejdii, mulțumită, aproape fericită. [...] Vezi tu, poate că e mai bine pentru noi să îndurăm acest calvar, decât să ne fi ciondănit pentru fleacuri. Poate atunci s-ar fi sleit și s-ar fi făcut țăndări marea dragoste care ne leagă. Să acceptăm hotărârea destinului. M. 91/1948 III 18 decembrie [1948], sâmbătă [...] Fetița mea, fetița mea! De dragul meu, alungă deprimarea, izgonește
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu se pune, pentru că Luke a recunoscut pe urmă că a exagerat total, că orice om cu minim simț de observație ar fi văzut că vopseaua nu se uscase încă.) Acum că stau să mă gândesc, poate că ne-am ciondănit o dată vag, în legătură cu faptul că îmi cumpăr prea multe haine. Poate că Luke a mai deschis câteodată ușa de la șifonier și a zis, exasperat: „O să porți vreodată vreuna dintre astea?“ Poate că a mai fost și cear... discuția aia deschisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de fapt opera îl ocrotește pe el și-i scuză gesturile și vorbele. Pastenague surâde în sfârșit satisfăcut. Cotidianul, 15 noiembrie 2002 Oportunism idealist (II) De câteva zile sunt la cuțite cu Pastenague. Ni s-a mai întâmplat să ne ciondănim pentru un motiv sau altul, însă acum îmi pare că se îngroașă gluma! Mă scol în mijlocul nopții și nu mai pot să adorm: întorc pe toate fețele vorbele lui. Iar el, într-un colț, scrie de zor la un roman
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
materia pentru pâine ori mălai (produs de panificație oarecum similar cu pâinea nu făina de mălai); pișioruș=tija din lemn, mai rar metal care servește la reglare distanța (ex.adâncime la plug) ori reazem (ex.la ruda carului, tînjală; poncăli= ciondăni ușor fără ceartă; potricală=preducea=dispozitiv de găurit piele, cauciuc, material textil la opinci, ciur de piele, cojoace; porñituri=alunecări de teren de regulă mai mici ca buiturile; prășcilă=șindrilă; peană=floare (model) cusută pe ceva; pcică=pică (cade); pâs
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
fuge singur cu cristalul, abandonându-l pe Jack încercuit de gărzi și fără nicio cale de scăpare. Dar după ceva timp, hoțul se întoarce, deschide o ieșire prin tavan și îl salvează pe Jack. Ajunși pe piramidă, cei doi se ciondănesc pe cristal, dar flăcările dinăuntru izbucnesc către ei, Jack îl împinge pe hoț și acesta scapă cristalul, care o ia la vale. Amândoi sfârșesc într-un morman de nisip, cristalul aterizează între ei, dar crapă și se sparge în bucățele
Jack și hoțul în piramidă () [Corola-website/Science/319447_a_320776]
-
Haga, Anvers și Berlin. Vocea care povestește este a lui Gittel, o fată de doisprezece ani pe care pasiunea pentru muzică o apropie de oameni, dar îi oferă și refugiu atunci cînd lumea din jur devine amenințătoare. Părinții ei se ciondănesc fără oprire, așa că, după fiecare ceartă mai serioasă, mama își ia fiica și se mută pentru cîteva săptămîni la rudele din Anvers. Gittel ajunge astfel să fie invitată de un fost prieten al tatălui ei să cînte la pian pentru
Cărți pe care le veți savura cu plăcere by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104401_a_105693]