140 matches
-
că era impresionată: întâmplarea făcea că familia destrămată apărea în biografia multor negociatori. — Din contră. Relația părinților mei era solidă ca stânca. Cel mai fericit mariaj de pe stradă. Nu că asta ar spune multe. Toți ceilalți se certau și se ciondăneau, soți întorcându-se beți, mame care se încurcau cu lăptarul, tot felul. Veneau la maică-mea să le dea sfaturi. —Și te uitai la ce făcea ea? —N-am plănuit niciodată asta. Dar cuplurile își făceau apariția în camera noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
disperare să mă adun, fără să reușesc. Vocea mea avea o nuanță acuzatoare și știam că asta nu va fi de ajutor: înainte să încetez să mai predau obișnuiam să văd, iar și iar, pagubele produse de părinții care se ciondăneau, care își foloseau copiii pe post de sac de box pentru propria furie, așa cum făceam și eu. Mi-am ridicat privirea înspre ea și i-am văzut fața strânsă dezaprobator. Nu pot spune că mă surprinde s-aud asta, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
soția lui anunțaseră că vin, o știa de la Marioara. Despre ea, nici o vorbă. Îi tremură mâna când își potrivi papionul de mătase, dar oglinda nu-l nemulțumi, cu chipul din ea, care-l privea altfel. Hristea și Maria Livezeanu se ciondăniră încontinuu prin ușa deschisă între camerele lor, în timp ce se pregăteau de seara festivă. Pentru ei Anul Nou era un prilej de socoteli vechi mereu reluate. Reușiră să și recapituleze toate acuzațiile unei vieți întregi, începând de la momentul în care se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
interesa pe ei ce se va întâmpla peste zece ani...? Ultimul huruit al camionului se pierdu în sfârșit în depărtare; fumul mașinilor se împrăștiase în aer, iar selva rămase moartă, pentru că locuitorii ei - cei care cântau în copaci și se ciondăneau pe ramuri - fugiseră din apropierea omului și a râvnei sale distrugătoare. Ascultă liniștea. Era ca și cum lumea s-ar fi oprit din mers, ca și cum ar fi sosit pe neașteptate sfârșitul, pentru că nu se mișca nici măcar o frunză în dimineața liniștită, fără vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
păcat să renunți la această tihnă, la această pace atît de mult dorită? Gîndește-te la campania electorală, la murdăriile inimaginabile care se vor vărsa în capul tău! Acum lumea ți se adresează cu "Excelența Voastră" și în curînd te vei "ciondăni" cu oameni fără scrupule, capabili să ucidă chiar, pentru a accede acolo unde în mod normal n-au ce căuta. Încerc să găsesc un răspuns și nimic nu mă mulțumește. Bolborosesc abia auzit: Și totuși viața durează cît timp ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-și mărturisește o manie. Mi-e prea frică de bombe. Numai că Într-un adăpost nu prea se poarte dormi. (Părea și mai bătrîn din pricina valizei, prea grea pentru el.) Unele persoane sînt lipsite de cuviință, știți, sforăie sau se ciondănesc Întruna... De ce ați luat-o prin parc? Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic, domnule. Și-apoi, copacii și păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece nici un autobuz pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și părinții care se înțeleg bine, vizite la castel, despărțiri, tristețe, dar cu un ochi care râde, fiindcă probabilitatea revederii e foarte mare, frați care te ajută să treci peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ascultând decât lehăind fără rost - a răspuns cam înțepat tăcutul Ion Cotman. Cei care se cam știau cu musca pe căciulă au înghițit în sec, dar n-au spus nimic. Ca să liniștească lucrurile, Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că Zoița lui Cocostârc nu s-o lăsat până n-o făcut-o pe mătușa Rarița să zică că negru-i alb și albu-i negru. Mai pe șleau spus, n-o slăbit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca vadana - a recunoscut Pâcu. Bine că recunoști și tu o dată, cu toate că nu aveam nevoie de asta... Uite de unde sare deșteptul! După ce ți-am dat mură-n gură, hop și tu cu deșteptăciunea... Cei doi bătrâni continuau încă să se ciondănească prietenește când convoiul a intrat în târg, hodorogind amarnic pe pietrele caldarâmului... Drumul spre casă a părut lung. Oamenii erau vlăguiți, ca și dobitoacele...Pe la chindie, au ajuns la Crâșma din drum. Costache băiete! Ia spune tu de unde îl luăm
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pardesie, fuste, pantalon și rochiiă Într‑un semicerc În fața biroului Mirandei și i‑a făcut semn lui Helen că poate să plece. După care Miranda și Lucia au trecut În revistă fiecare articol de Îmbrăcăminte În parte și s‑au ciondănit cu privire la prezența sau absența fiecăruia dintre ele la ședința foto care urma să aibă loc În Sedona, Arizona. Lucia prefera un gen de aspect stil „cowgirl șic de la oraș“, care, gândea ea, s‑ar fi potrivit perfect pe fundalul munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prietenă. După un scărpinat rapid al lui Millington și o schimbare Încă și mai rapidă În jeanși și pulover, am aruncat o ultimă privire amară spre flori și m-am repezit jos, să iau un taxi. Simon și Will se ciondăneau când am intrat În apartament și am așteptat În liniște În holul ultramodern, cocoțată pe o bancă de granit sub un Warhol strălucitor despre care știam că-l studiasem la istoria artei, dar nu mai țineam minte nici măcar un detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mama sa "o privea și-acum ca pe o fetiță" pentru a juca fripta cu Edmond Babut, un tânăr de 25 de ani. Lăsați de capul lor, în după-amiezele ploioase cei doi tineri își trec timpul flirtând, flecărind, râzând și ciondănindu-se. Din fiece nimic ajung să se bată, să se apuce strâns, să se pună la pământ, să se silească unul pe altul să îngenuncheze. Însă joaca nu era deloc așa de nevinovată cum părea. Alibiul copilăriei nu mai era
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
astea sunt doar glumițe. Când eram copil, toți țineau la mine, chiar dacă îmi cam necăjeam camarazii cu șotiile mele. Odată întors de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică de diavoli, nici de hăurile văgăunilor și nici de revărsarea râului. După moartea mamei mele mi-am impus să privesc lucrurile în curgerea lor, iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe la el să-l invite la prînz, fiindcă se pare că era din Întîmplare „chiar lîngă biroul lui“. Da, da, asta să i-o spună lu’ mutu’. Naște cineva Într-o clădire de birouri? Cu ocazia asta, ne-am cam ciondănit un pic, fiindcă eu i-am zis (foarte relaxată), măi măi, da’ știu că petrece destul de mult timp cu Venetia, parcă puțin prea mult? La care Luke mi-a replicat că acum ea e cu moralul la pămînt și are
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și neajunsurile ei\: 1953‑1971" VIIItc "VIII" Politica de stabilitatetc "Politica de stabilitate" Cei mai mulți vor fi Înțeles, chiar Înainte ca al doilea război mondial să nu lase urmă de Îndoială, că a trecut de mult vremea când țările europene se ciondăneau Între ele pentru dominația mondială. Europa nu mai are ce spera În direcția asta și orice european care tânjește Încă după puterea mondială e sortit deznădejdii sau ridicolului, ca Napoleonii fără număr din spitalul de nebuni. Max Frisch (iulie 1948
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]