660 matches
-
esență, sculptura se înscrie și ea cam în același scenariu. Diversitatea ei materială și formală arată, ca și în cazul desenului, dacă nu o instabilitate a proiectului, oricum o anumită grabă de a răspunde unor puternice solicitări interioare. Modelator și cioplitor în aceeași măsură, de altfel gipsul, bronzul și lemnul au în preocupările sale o prezență aproape egală, Vlad Ciobanu încearcă să imprime fiecărui material, prin tehnicile specifice, forma optimă care derivă din însăși natura lui. Dar dacă îi lipsește ceva
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
R, 1976, 11; Ion Popescu-Sireteanu, „Hore pe smalț”, CRC, 1976, 52; Popa, Dicț. lit. (1977), 523; Lit. rom. cont., I, 514-516; Emil Manu, „Cartea cu oglinzi”, „România pitorească”, 1984, 8; Rodica Florea, „Cartea cu oglinzi”, RL, 1984, 10; Rodica Florea, Cioplitor de vise, RL, 1989, 10; Dicț. scriit. rom., IV, 355-357; Firan, Profiluri, II, 268-270. M. I.
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
poezia”. Rubrica de comentarii critice „Haut-parleur” elogiază creația novatoare și atitudinile favorabile modernismului. Astfel, în creația lui Ion Barbu se găsește „un rafinament al cuvântului în așezarea lui care te supără când nu ești viciat de poezie”, Tudor Arghezi este „cioplitor solitar de cuvinte vechi cu înțelesuri noi”, iar cu prilejul apariției volumului al treilea din Istoria literaturii române contemporane se apreciază „atitudinea de înalt stilist” a lui E. Lovinescu și „discernământul obiectiv” cu care acesta „citează și discută pe Tristan
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
dezghețului ideologic”, o încercare mai generală, în literatură ca și în artele plastice, de a da o față estetică subiectelor cerute oficial). Poeme cu titulatură reprezentativă coagulează tradiția locului - Maramureșul istoric, care e „Sicilia” poetului, cu gorunul mitic al copilăriei, cioplitorii de porți, curtea cu gard de nuiele, dar și cu istoricele figuri Pintea, Horea, Iancu - și, într-o manieră lipsită de patetism strident, dezrădăcinarea: Baladă veche, Tăietorii de lemne, Gorunul lui Horea, Cimpoiul, Doina. Parafrazând titlul unui volum, se poate
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
volumul omonim (1995) acutizează obsesia tanatică, a „cărării albastre” spre „cunoscutul plai / unde-s de toate: și nimic, și rai”. Poezia întrebărilor ultime conjugă, cum observă Dumitru Micu, tragismul răspunsurilor cu un „umor lugubru”, ca în aceste versuri în care cioplitorul de sicrie este îndemnat să „ia bine măsura”: „La umeri vezi haina să nu strângă, / simtă-se bine mâna dreaptă, stângă, / Dă-mi o înfățișare cât mai protocolară, / să nu mai zică lumea: și ăsta-i de la țară...”. Contrapunctic sunt
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
fantasmatice de unde mitul a fost izgonit de istoria recentă. Dacă în primele volume Z. părea mai cu seamă un poet al pământului, un htonic elementar, în ultimele cărți viziunile sale, convertite în „vise” ale cotidianului (multe din ele parabole, precum Cioplitorul, Întoarcerea fiului risipitor la părintele său și mai risipitor, Ce număr port, toate în Legea viei), întăresc impresia gravității întrebărilor despre sensurile existenței: „La împerecherea clipei și la desperecherea ei, / Un murmur blând, o rază ca de lună-aproape: De ce-
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
plecând tot de la ideile artistului, complexul sculptural de la Târgu Jiu, considerat „una dintre minunile lumii”. Se adaugă analizele privind creația sculptorului în perioada 1907-1918, incluse în cartea Brâncuși și civilizația imaginii (2001), precum și alte două antologii, una de aforisme - Brâncuși, cioplitorul în duh (2001), cealaltă, Brâncuși și Transilvania (2001), cuprinzând studii semnate de specialiști și diverse texte lirice dedicate artistului. SCRIERI: Clodi Primus, Cluj-Napoca, 1974; Meda, mireasa lumii, Cluj-Napoca, 1979; Ieșirea la mare, Cluj-Napoca, 1985; Teii înfloresc pentru Irina, Cluj-Napoca, 1992
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
Anii revoluționari 1907-1918, Cluj-Napoca, 2001; Dracula în Carpați, Cluj-Napoca, 2002; Principele Dracula, Doctor Faustus și Machiavelli, Cluj-Napoca, 2002; Ziua zilelor, pref. Constantin Cubleșan, Gelu Neamțu, Cluj-Napoca, 2002. Ediții, antologii: Aforismele și textele lui Brâncuși, pref. Marin Sorescu, Craiova, 1980; Brâncuși, cioplitorul în duh, Iași, 2001; Brâncuși și Transilvania, Cluj-Napoca, 2001; Lazăr Morcan, Viziunile unui peregrin, pref. edit., Cluj-Napoca, 2002 (în colaborare cu Ion Arcaș). Repere bibliografice: Aurel Sasu, Aventura cunoașterii, TR, 1974, 31; C. Stănescu, „Clodi Primus”, LCF, 1974, 32; Ion
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
regia lui Dan Puican, în 1998, este reluată la Teatrul Național din Iași, în regia lui Ovidiu Lazăr, în 2001), un cuplu condamnat la destrămare (Matei și Gloria), incapabil să reziste la proba timpului, își oglindește drama în celelalte personaje (Cioplitorul de Cruci, având rolul filosofului-poet care tulbură apele sufletului, și cele două imagini strâmbe ale protagoniștilor, Nick și Manon), muzica (a mării, a oamenilor) devenind în cele din urmă eroul principal, purtătorul vieții dincolo de uman. Un succes este și Transplant
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
Hewstone, M. (1998), „Reflecții asupra celuilalt: o abordare sociocognitivă”, în S. Moscovici (coord.), Psihologia socială a relațiilor cu celălalt Polirom, Iași, pp. 150-168. Pipes, R. (1995/1998), Scurtă istorie a revoluției ruse, Humanitas, București. Popescu, D. (1994), Am fost și cioplitor de himere, Expres, București. Seligman, M.E.P. (1975), Helplessness: On depression, development and death, Freeman, San Francisco. Stancu, Z. (1966) „Tradiția caselor pline de copii”, Scânteia, 24 septembrie. Stoetzel, J. (1963), La psychologie sociale, Flammarion, Paris. Todorov, T. (1995), Les abus
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vor să pună în lumină două moduri de a concepe puterea și, implicit, două atitudini ideologice, reflectând, la scară redusă și cu un tezism deformant, o tensiune existentă la vârful piramidei. Potrivit unei mențiuni a scriitorului, din Am fost și cioplitor de himere (1994), personajele nu ar fi două persoane istorice deosebite, ci unul singur, dictatorul contracarat de propria lui virtualitate, de „umbra” lui posibilă. Cele două atitudini exprimă ideologia comunismului autoritar, brutal, opresiv, stalinist și ideologia comunismului „cu față umană
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
și reflecții cu iz filosofic. Componenta mai interesantă a scrierilor lui P. este, în cele din urmă, memorialistica. Cu o detașare ce se vrea deplină, cu asumarea francă a subiectivității, fostul înalt demnitar rememorează în Timpul lepros (1992), Am fost și cioplitor de himere și în Elefanții de porțelan (1997) fapte, evenimente, resuscită situații în care fusese implicat, portretizează personalități istorice de prim rang, românești și străine, construind astfel un foarte subiectiv tablou de epocă, în care persistă intenția de a surprinde
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
II: Ochiul ciclopului, București, 1981, vol. III: Marșul cariatidelor, București, 1982; Muzeul de ceară, București, 1984; Vitralii incolore, București, 1985; Cenușa din ornic, București, 1988; Insomnia dragonului, București, 1989; Timpul lepros, București, 1992; Ieslea Minotaurului, București, 1993; Am fost și cioplitor de himere. Convorbire realizată de Ioan Tecșa, București, 1994; Eclipsă în Cetatea Soarelui, București, 1996; Elefanții de porțelan, București, 1997; Focul de paie, București, 1999; Pasajul, București, 2002; Omul zăpezilor, București, 2003. Repere bibliografice: Poantă, Modalități, 22-25; Barbu, O ist.
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
sidef (1974), unde echilibrul, armonia, muzicalitatea versurilor creează atmosferă, chiar dacă, uneori, frapează asemănarea cu Al. Macedonski. Anotimpul izvoarelor (1975) este un omagiu adus eroilor neamului, atât celor din trecut, cât și celor din contemporaneitate. Volumele următoare - Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze (1976), Cartea dimineții (1978), Adio, Baudelaire (1981), Intrarea în pădure (1984), Pasteluri și balade (1987), Cristalul de sare (1990) - evidențiază un bun meșteșugar al versului, poet elegiac, înfiorat de nostalgii, dar fără cutremurări dramatice, tonalitatea esențială rămânând tristețea
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
București, 1957; Sosesc romantic, București, 1968; Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru, București, 1971; Un alai la pescuit, București, 1972; Luminile oglinzilor, București, 1974; Rondelul grădinii de sidef, București, 1974; Anotimpul izvoarelor, București, 1975; Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze, București, 1976; Cerbul de lumină, București, 1977; Cu George Franga despre Muzeul Teatrului Național, București, 1977; Cartea dimineții, București, 1978; Adio, Baudelaire, București, 1981; Secretul de la Fântâna Roșie, București, 1981; Autografe, București, 1983; Intrarea în pădure, București, 1984
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
Stele roșii, pref. Demostene Botez, București, 1960; Perspective, București, 1963; Concert minus unu, București, 1968; Între pământ și stele, Iași 1970; Vis și simetrie, Iași, 1973; La timpul unu, Iași, 1974; Taina oracolelor, Iași, 1976; Orhideea de argint, Iași, 1978; Cioplitor de vise, îngr. Ada Teodorescu-Fărtăiș, Iași, 1980; Cântecul păsării paradisului, Iași, 1984; Poezii, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1987. Repere bibliografice: Gh. Achiței, Florin Mihai Petrescu, LCF, 1960, 13; Felea, Dialoguri, 264-265; Simion Bărbulescu, Florin Mihai Petrescu, IL, 1969, 7; Constantin
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
conflict cu toate sistemele (familie, societate etc.). Tatăl - pictor de succes - este un tip lamentabil de conformist, simbolul autorității represive. Fiul fuge de el și viața lui devine un șir de eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni care este, în fapt, un fel de lagăr concentraționar. Pensionarii fabulează, se suspectează, se toarnă între ei. Azilul este simbolul societății totalitare. Suferința și ticăloșia se
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de credință („Pe vecinicia prinsă într-un vers,/ Trufaș am pus sigiliul meu de aur”), palpită în stanțele din volumul Sigilii de aur (1916) un „cald fior”, tremură o „lacrimă”, tresaltă porniri de „voluptate”. Iubirea îi inspiră trubadurului reverii de „cioplitor de stele”, îi dăruiește „fiorul unei clipe” de vrajă în plimbările sub „clar de lună”, dar tot ea îl supune la „tortura” îndoielilor și a geloziei, urmate de jalea „despărțirii”. Sunt trăiri ce induc, pe alocuri, o cadență de romanță
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
discursuri, poeții le atribuie vreo apucătură din cele ale „bunicului” Delavrancea, ale „bunicului” și „bunicii” lui Șt. O. Iosif sau ale „dascălului” lui Goga. Un erou al lui Victor Felea e «tăcut; zâmbitor», oamenii din poezia lui Iosif Moruțan, Printre cioplitorii de piatră (Almanahul literar nr. l) sunt «simpli și curați ca borangicul fecioarelor din horele duminicii», moșneagul din Carul ăsta pentru pace (Viața românească, 10), de Ion Gh. Boldici e un sfătos demodat, unchi asul din Slăvim pe Vladimir Ilici
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe care ne instalaserăm, Vinner avea aerul zâmbitor și mândru al celui care se consideră coautor al panoramei însorite. Tot astfel, când îi arăți unui străin Arcul de Triumf sau Luvrul, te simți un pic arhitectul lor, sau măcar un cioplitor în piatră. Comenta, arăta cu furculița spre larg, enumerându-mi numele peștilor și al scoicilor, râdea ușor și-mi făcea cu ochiul la vederea unei fete frumoase care venea de la scăldat și mergea de-a lungul terasei. Iar când grupul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Blajul”, „Solia dreptății” (Orăștie), „Maramureșul” (Sighet). La Cluj, tipărește întâiul volum - Potire de mătrăgună (1935). Mai colaborează la „Ecoul” (Arad), „Ofensiva română” (Cluj), „Înnoirea” (Arad), „Litera” (Arad), „Tribuna” (Cluj, Brașov), „Luceafărul” (Timișoara), „Poporul” (Timișoara) ș.a. Al doilea volum de versuri, Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al șaptelea B. reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
unei asumări a dorurilor comunității. O evoluție se constată și în modalitatea lirică, poemul discursiv, cu repetiții și prolixități, făcând loc peisajului spiritualizat, oarecum expresionist. Dubla înfățișare, de poet subiectiv, introvertit, și de poet al colectivității, persistă și după 1935. Cioplitorul de vedenii grupează mai multe „arte poetice” și confesiuni lirice. B. se reprezintă pe sine ca modelator, el „frământă vedenii”, taie „nădejdi în marmura lunii”. Simplu meșteșugar, socotește totuși creația singura capabilă să nege limitele umane. Asemenea mărturisiri se întâlnesc
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46; Eugen Dorcescu, Petru Bortoș, „Nepieritoarele
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
până în clipa când am aflat că sultanul Selim luase hotărârea de a surghiuni la Constantinopol câteva mii de locuitori. S-a vorbit la început de calif, de dregătorii mameluci și de familiile lor. Dar lista se lungea mereu: zidari, dulgheri, cioplitori în marmură, pavatori, fierari, meșteșugari de toate felurile. Am aflat curând că funcționarii otomani se ocupau cu întocmirea de liste nominale ale tuturor maghrebinilor și ale tuturor evreilor din oraș în vederea trimiterii în surghiun. Hotărârea mea era luată. Făgăduindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
brazi! Voievodul ieși din pădure, zâmbind. Hotărât lucru, apariția fiului lui Oană era o rază de bucurie pe un cer plin de nori Întunecați. Dar În clipa următoare toate laturile poienii fură Înconjurate de sute de oameni. Erau ciobani și cioplitori În lemn. Oameni care știau pe unde să meargă și cum să se ascundă În codrii Țării de Sus. Oameni În hainele lor de duminică, cele cu care mergeau la biserică și la horă. Puțini tineri, mulți bătrâni. Înaintau Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]